1,585 matches
-
un "I'm going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân, pe care locuitorii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dădu servitorului care îl ajutase în timpul ritului și își luă apoi bastonul din mâinile lui. Sprijinindu-se cu o mână în baston, iar cu cealaltă pe umărul băiatului, coborî cele două trepte ale templului și se îndreptă, șchiopătând, pe cărarea pietruită flancată de șiruri de mirt, ce ducea la zidul înconjurător, unde se deschidea o poartă secundară - ieșea pe acolo pentru a nu atrage prea mult atenția. Cele două femei îl însoțiră și își luară respectuos rămas bun de la el. încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un "I'm going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân, pe care locuitorii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Vultur-în-Zbor mai auzea undeva în apropiere un clic-clac de potcoave ascuns de pâlcul de case și din când în când ajungeau până la ei niște râsete purtate de vânt și înăbușite de ceață. Sursa râsetelor era la capătul îndepărtat al drumului pietruit, în partea opusă casei lui madame Iocasta. Acesta era momentul de care se temuse Virgil și pe care știa că trebuia să-l înfrunte. Aceasta era Elbaroom, căminul comunității de băutori din K, centrul de informații al orașului. Potrivit planurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o făcea în semn de respect. Acum dormea. Prost. Așadar, în casa învecinată trăia posesorul inițialelor pline de tâlc, Ignatius Quasimodo Gribb. Elfrida Gribb, mărginită și infatuată cum era, se umplea de o ușoară greață atunci când o lua pe Drumul Pietruit și se apropia de Elbaroom. Nu mai putea tolera cârciuma și nici groapa iadului ce-i aparținea lui madame Iocasta, iar dacă avea vreo nemulțumire față de soțul ei, acum adormit, aceasta era că, în dragostea lui atotcuprinzătoare pentru orașul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
două lăcașuri de pierzanie. Astfel, în acel moment la intrarea în Elbaroom stătea un cvartet ciudat: Virgil Jones, prăpădit rău de tot, târându-se pe urmele lui Vultur-în-Zbor, care-și mijea ochii prin ceață, bărbatul numit Piatră, ghemuit pe drumul pietruit, și femeia cea palidă, călare pe măgarul ei ascultător. Ochii Elfridei îi întâlniră pe cei ai lui Vultur-în-Zbor. își trase sufletul. Stop. TREIZECI ȘI TREI Cât durează un interludiu al ființării? Sincopa temporală trecuse - sau așa li s-a părut celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el și i-a așezat capul în poala ei. Dar atunci când și-a recăpătat cunoștința, Virgil s-a ridicat nesigur, și-a pus pălăria la loc pe cap și, fără să-i mulțumească, a pornit spre capătul îndepărtat al Drumului Pietruit și la un moment dat a căzut peste Piatră, care stătea ghemuit acolo. Elfrida și-a strâns buzele, atinsă de jignirea pe care o resimte cel căruia nu-i e apreciat ajutorul. Ignatius spusese întotdeauna că Virgil Jones nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dintâi. Insecte mici, creaturi ale nopții, le zburătăceau prin față. Scena era pregătită. TREIZECI ȘI NOUĂ Măgarul familiei Gribb, poate cel mai ascultător și cel mai puțin încăpățânat măgar din câți au existat vreodată, mergea serios de-a lungul Drumului Pietruit, în spinare un Vultur-în-Zbor măcinat de îndoieli. Indianul își petrecuse cea mai mare parte a zilei explorându-și noul cămin, iar mintea îi era acaparată de lupta dintre dorința de a ajunge în miezul contradicțiilor și anomaliilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dar, pentru Dumnezeu, renunță la această obsesie a pântecului, la investigarea nașterii! Oare maturitatea nu prezintă mai mult interes decât nașterea? Acum scuză-mă, te rog: trebuie să mai verific câteva clișee înainte de prânz. Măgarul își continua mersul pe Drumul Pietruit. în mintea gata să plesnească a lui Vultur-în-Zbor au răsărit și alte enigme. Pe platoul Axona nu existase o valoare de schimb comună; dar aceea fusese o societate născută și educată pe principiile traiului în comun. Era extraordinar cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
comun în K. Domnul Piatră era ocupat cu număratul, norul învăluia piscul muntelui, iar ceața învăluia câmpia. Vultur-în-Zbor a coborât de pe măgar lângă Casa Fiului Răsare. Voia iar să-l vadă pe Virgil. Lăsă măgarul priponit acolo, la marginea Drumului Pietruit, și se duse spre intrarea din față. Acolo stătea o femeie care se sprijinea de ușă, cu fața ascunsă-n umbră. A strigat la ea: — Virgil Jones e înăuntru? Femeia a ieșit în stradă! — Vino, frățioare, a spus ea. Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu era o scuză pentru nerecunoștință. Și poate că orașul K nu era locul potrivit... încă mai existau acele întrebări fără răspuns și acea perspectivă de struț asupra lucrurilor. — Trebuie să merg în oraș, spuse el. — Te însoțesc până la Drumul Pietruit, spuse Irina. Și eu mă gândeam să fac o plimbare scurtă. Și au lăsat-o iarăși pe Elfrida pradă proastei dispoziții și enervată pe sine însăși. După ce casa familiei Gribb nu s-a mai văzut, după ce copacii au acoperit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sărut. Trebuia să-nceapă să pună totul în ordine, odată pentru totdeauna, își spuse el și o porni întins spre Casa Fiului Răsare. PATRUZECI ȘI UNU Casa Fiului Răsare se înălța strălucitoare la marginea drumului. Lângă ea, oprită pe drumul pietruit, se vedea o siluetă călare pe un măgar. Când se apropie, Vultur-în-Zbor văzu că silueta purta un veșmânt neagru care flutura pe ea, acoperind-o din cap până-n picioare, cu un fel de orificiu ca un grilaj la nivelul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oalele și tigăile părăsite, bărbatul numit Piatră, singurul oaspete al nopții, cel care nu putea fi alungat, mânca. Virgil Jones l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lăsat să treacă. Virgil a pornit-o pe drum, fredonând și a remarcat cu interes că pe caldarâm nu se vedea nici o siluetă care să se târască. Vultur-în-Zbor fie fusese descoperit, fie își atinsese scopul. La celălalt capăt al Drumului Pietruit, în punctul în care orașul K lăsa locul culmilor semețe ale muntelui Calf, pădurea își recâștiga supremația. Vegetația deasă ascundea cărarea îngustă - mai potrivită pentru măgari decât pentru oameni - care ducea către ultimul punct locuit, stânca unde se afla casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asta le făcea plăcere și atunci, pe loc, ei Îi deveniră simpatici. Datorită luminii becului de 150 de Wați putea fi văzut dincolo de gheretă un zid masiv, probabil spatele fostei mori din localitate și un fel de alee sau drum pietruit care pornea de la poarta de fier forjat și cotea imediat pe lângă zid. Rămaseră toți trei În picioare cât timp cei doi ascultară Întrebarea Încâlcită a lui Popescu. Când el pronunță cuvintele „Grințoiu sau Grințescu, un om ceva mai În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prin fața căreia trec, se vede o ambulanță nouă. În jurul ei trebăluiește un șofer tânăr. Ăsta probabil că Încă n-a avut ocazia să-l ducă pe Sică la ospiciu. Drumul pe care au intrat cu căruța pare un drum bun, pietruit, gropile pline cu apă sunt mult mai rare, iar panourile vopsite În roșu cu inscripții mobilizatoare adăugate cu alb sunt mult mai dese. E o zi plăcută, va fi probabil plină de soare, așa cum merită să fie o zi de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mers aproape o oră fără să spună vreunul vreo vorbă. Era frig și tramvaiul era aproape gol tot timpul. La capătul liniei se afla un cartier care semăna perfect cu un sat. Îl traversară mergând pe jos pe străzile abia pietruite și, după un timp, ieșiră Într-un cartier de blocuri noi de unde se vedea câmpul cu porumb Încă necules. Se Învârtiră de mai multe ori pe aceleași alei noroioase până când Întâlniră câțiva soldați care stăteau la căldură lângă o asfaltieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu date aduse de Gelu, Zare, Stamatescu și Ana, ajuns Între timp și În punctul G.-Ilfov) trebuia să aibă un cadru de desfășurare tipic amurgului de sfârșit de noiembrie. Grințu Înaintează Într-un ritm nu prea lent pe drumul pietruit care se scurge din câmpie spre deal, dinspre gară spre sat și spre mănăstire. Ceață și frig. Case răzlețe, vechi, cimitir evreiesc pe partea dreaptă a drumului. Locul pe care sunt așezate pietrele vechi decorate cu stele În șase colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui Claire De Haven cu patruzeci și cinci de minute mai devreme. Văzu câteva Cadillacuri și Lincolnuri parcate la intrare, lumini estompate lucind dincolo de perdelele de la geamuri, o lucarnă întredeschisă pentru aerisire - acoperită, dar deschisă. Lucarna dădea spre o potecă pietruită și un gard viu înalt, ce separa domeniul De Haven de casa învecinată. Danny se duse acolo, se lăsă pe vine și ascultă. Cuvintele ajungeau la el filtrate printre tusete și întreruperi neclare. Distinse strigătul unui bărbat: „Cohen și lacheii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
monumente răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte albe, alternând cu unele negre. Hispano Suiza trece de ele spre o intrare laterală, ascunsă sub un perete cu aspect lugubru de acadea dungată, pe care se vede statuia unei femei cu pieptul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
părinții, profesorii și personalul de serviciu au voie! Și ca excepție, monitorii, doar duminica! Elevii din clasele mari doar de Ziua Fondatorului, între orele două și patru! Acum, dă-te la o parte! Cu grijă, Jonathan pășește pe o cărăruie pietruită. Fereastra se închide cu putere. Se gândește un moment, apoi scoate un carnețel din buzunar și scrie: altă demonstrație a importanței gazonului. Anglomania i se strecoară din ce în ce sub piele. Să găsești sera este una. Să intri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la șold și câteva cutii de fasole, expediția poate porni pe ultimul tronson al călătoriei, iar profesorul Chapel se leagănă periculos pe spatele unei cămile în mijlocul cetei de bărbați. Pagină separată Zi de zi, ceata avansează pe un drum recent pietruit, ca o cicatrice albă pe pământul roșu. Oamenii trag frâiele cămilelor recalcitrante, în timp ce hamalii își echilibrează bagajele mai mici pe cap, iar un șir de bărbați asudați transportă cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru Îi aștepta În Întuneric și se tăvălea prin troscot, cu cracii În sus, râzând Înfundat. „Râzi ca un tâmpit ce ești! De unde dracu’ luăm atâția bani ca să plătim microscopu’? Nu face tac-tu rost nici dacă vinde zece ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]