530 matches
-
Văzându-l sosind, prietenul său îl invită printr-un semn să-și potolească și el setea, însă Balamber refuză invitația. Agățând la locul său burduful, Odolgan ridică din umeri. — Cum vrei. Praful ăsta îmi usucă gâtul. Balamber aruncă o privire piezișă, încărcată de suferință, către desișuri. Dacă lucrurile stau cum spun cercetașii, curând o să ieșim din pădurea asta. Agedincum nu e departe. — Rămânând în spate, și azi o să ajungem să dormim sub cerul gol. Utrigúr, acolo în față, ne pune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clipă, devenind tot mai închis albastră. Numai capul, prin contrast cu restul, mereu mai întunecat, se făcea tot mai luminos, de-o lumină stranie, de vis, radiată într-o aureolă de vapori de aur. Adela strălucea și ea de lumina piezișă a soarelui, și acum întîia oară văzui, cu strângere de inimă, deasupra buzei ei o umbră ideală de puf auriu. O simții înfiorîndu-se. În adevăr, razele soarelui nu mai aduceau căldură. Trebuia să ne întoarcem. I-am pus șalul pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Bucuria de-ași revedea locurile care-i duceau dorul, oamenii ce i se păreau atât de familiari Îl impulsionă să uite gerul cumplit, de supărare, de oboseală, adresându-se taximetristului. „Cât datorez patroane...?” Șoferul Îl iscodi câteva momente privindu-l pieziși, se mai gândi puțin dând impresia unor calcule exacte, apoi pronunță cu mâna Întinsă. „Cinci sute lei...” Tony Pavone Îi cercetă fizionomia feței să observe dacă acesta glumește ori vorbește serios. Era adevărat, de fapt, șapte-opt ani cât timp lipsise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar În pragul ei apăru un individ Îmbrăcat dezordonat. În mână ține un fel de mapă ce imita pielea și din care unele hârtii erau agățate gata să se Împrăștie În toate direcțiile. Dădu mâna cu Șeful Șantierului și privind pieziși la Tony Pavone, se Încruntă. „Îți ordon Imediat, părăsește Încăperea,a-i Înțeles...!?” Felul disgrațios În care individul Îl dăduse afară din birou Îl indignă și numai rațiunea Înțeleaptă Îl opri să nu se Întoarcă Înapoi să-i administreze o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
măsoare platforma betonată cu șuplerul și cântarul farmaceutic, să stabileasă un suficient de substanțial prejudiciu pentru a-l putea priponi pe omul care-l avea În imaginația lui...! Înapoie dosarul Șefului de Șantier, Își aprinse o țigară americană privindu-l pieziși. „Știi ceva...? De fapt eu nu am nimic Împotriva ta și nici nu ma interesezi ca persoană, Îmi fac doar datoria...! Bine, dacă sunt pus În situație să te cred, te rog să prezinți procesul verbal de predare al buturugilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
societate informez superiorii mei precizănd... Nu-i da-ți atenție, acest individ e un periculos excroc care va fi foarte curând din nou arestat, te mai poate apăra cineva...?” Bagă-ți mințile În cap, potolește-te...!” Tony Pavone Îl privi pieziși. „Nu trebue să mă apăr...?” „Reclamând un ofițer de miliție...? Ști-i ce, nu sunt supărat pe tine și, să-ți dovedesc prietenia mea... hai mi bine să Încheiem un armistițiu...!” „Nu Înțeleg...!” „Promit, te voi lăsa În pace ba
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
date ar putea da naștere unui nou Adam.“ Ei, era foarte straniu ce se pomenea domnul Sammler că gândește Întins În camera lui, Într-o clădire veche. Reașezându-se În loc, clădirea Își crăpase tencuiala, și de-a lungul acestor crăpături piezișe el Înscria mintal anumite propuneri. Conform uneia dintre acestea el, personal, stătea deoparte de toate evoluțiile. Dintr-un sentiment de deferență, datorită vârstei, din bune maniere, câteodată se afirma a fi În afară, hors d’usage 1, a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dus la biroul domnului Widick... Sammler rămase ferm pe poziție. Din moment ce nu o lăsa să vorbească În poloneză, aluneca spre altceva, spre infantilitate. Cu gingășie de copilă, Își plecă fața de femeie matură, Între două vârste. Îi Înfrunta acum privirea pieziș, cu un ochi mare, de copil și cu bărbia, timid, coborând spre halatul de lână. — Da? Bun, și ce-ai făcut În biroul domnului Widick? — Are o mașină din alea de copiat. Am mai folosit-o pentru vărul Elya. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mânca înăuntru - deprimant, a zis ea - așa că Richard le-a lăsat pe ea și pe Polly în mașină și s-a dus să ia ceva la pachet. Sheba și Polly l-au privit mergând ghemuit ca să se ferească de ploaia piezișă. Polly i-a cerut să deschidă radioul, dar Sheba i-a răspuns că n-are chef de zgomotul radioului. După asta, au stat amândouă uitându-se în parcare, ascultând ploaia și propriile respirații. Sheba mi-a povestit o dată cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ăia în ochi, atunci ar fi pierdut din vedere ținta, ar fi fost deturnat, ar fi ajuns să creadă, așa cum se întâmplă deseori, că uneori oamenii contează mai mult. Până s-o întâlnească pe Mary, Drew se specializase în priviri piezișe. Dar, dintr-o dată, s-a trezit incapabil să nu se uite la ea. Iar asta îi distrăgea din ce în ce mai mult atenția. Ba chiar ajunsese să fie de-a dreptul confuz. În fond, ce trebuia salvat acolo ? Un râu, un pește sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
răsfoitul revistei, după care începu să mă examineze pe furiș. Timpul șuiera peste noi ca vântul peste marile câmpii în paleolitic. Pentru câteva minute mă simții mândru (o mândrie prostească), după care, revenindu-mi, mă trezii stânjenit de privirile ei piezișe, trucate cu greu; îmi pierise orice îndemn de a intra în vorbă cu ea: un efort de care nu mă mai simțeam capabil. Ea continua să mă privească simulând absențe și întoarceri de cap întâmplătoare, trecându-și tot ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scurgerea zilelor, fără sinteza sau semnificația lor din care cauză se putea asista, încă de pe atunci, la falsificarea viitoare a istoriei prin transmisiunea în memoria generațiilor ce se nășteau și aveau să se nască, numai a unor povestiri din amintiri piezișe, spălate în uitări ori din realitățile de acum, cu timpul relevanță, cum ai asculta povești spuse în jurul unui ospăț cu harbuji tăiați pe iarbă în plin soarele verii. Și așa aveau să se succeadă generații, în bătaia fierbinte sau molcomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe pământul tare, de două ori fiecare cizmă: întăi călcăiul și pe urmă talpa groasă. Pantalonii largi de lână roșcată, zeghea neagră, arătau pete mari de sânge și de untură; solzi de pește, lipiți în crețuri, sticleau verzii în lumina piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și astupate în partea săpăturii cu scânduri ori gard de nuiele, peste care era întinsă o lipitură subțire și coșcovă de lut. Fumuri ieșeau din toate cotloanele acestea săpate în pământ. Geamuri mici cât pumnul luceau pe alocuri în bătaia piezișă a soarelui. Nicăieri nu era împrejmuire. Vitele și porcii rătăceau de-a valma, pe dinaintea ușilor. Găinile scurmau în gunoaiele grămădite pe bordeie ca niște cușme murdare și jerpelite. Aicea stau bordeienii... zise moșneagul. Iaca cu cine muncim noi moșia... După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci, fâlfâind și învârtejindu-se cătră asfințit. Și la o zi după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâți și a prins a bate o ploaie piezișă, subțire și rece. După douăzeci de ceasuri de curgere, în acea ploaie subțire s-au amestecat fulgi de lapoviță; astfel că s-a așezat cap de iarnă. Până la coada iernii era îndelungat timp. Însă Nicula ieșise din ticăloșia lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un animal, mama pe un altul, cu grosul bagajelor, iar Warda și cu Mariam pe un al treilea, catârgiul mergând pe jos alături de noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură de vreo doisprezece ani, desculț, cu degete murdare și privire piezișă. Nici nu străbătuserăm bine trei mile când doi călăreți înfășurați în văluri albastre năvăliră în fața noastră, ținând în mâini pumnale cu tăiș curbat. Ca și cum n-ar fi așteptat decât un semnal, catârgiul și fiul lui o porniră tiptil, dar repejor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
angajați alături de bocitoare spre a spori jalea. E bine de știut că fiecare dintre aceste ființe are un concubin și că se comportă față de el întocmai ca o soție cu soțul ei. Să ne călăuzească Cel-de-Sus pașii departe de căile piezișe! Mult mai primejdioși sunt tâlharii care mișună în asemenea hanuri. Ucigași, briganzi, contrabandiști, proxeneți, purtători ai tuturor viciilor se simt aici în siguranță, ca pe un tărâm din afara regatului, organizând nestingheriți negoțul cu vin, fumatul de cânepă și prostituția, înhăitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost ulterior. Și că tu ești amestecat, nu-i așa? Ești, așa-i? Nu știu cum. Dar până la urmă tot voi afla. M-am întors la hotel. Umbrele pe care oamenii le aștern pe pământ noaptea îți oferă din plin această prezență piezișă. În pământia Londră, luminile galbene spânzură mai de sus, așa că umbra e mai mică decât omul pe care îl conduce, înalță, aruncă sau urmărește. Când am intrat în cameră, telefonul suna deja. Cum bănuiam eu cine mi-o trăgea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cutezăm să spunem ce ne trecea prin cap. Mergeam separat, ascunzîndu-ne unul de celălalt. Bea pășea semeață cu Tess a ei sub braț, iar eu o urmam la o palmă, cu gustul ei pe buze. Încă mă mai urmărea privirea piezișă pe care mi-o administrase Isaac cînd ieșisem din Cimitrul Cărților Uitate. Era o privire pe care o cunoșteam prea bine și pe care o văzusem și la tata, o privire care mă Întreba dacă am cea mai mică idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sfidător. — Ah, nu? Nu, confirmă locotenenta de Îndoieli și bănuieli. Dacă ești logodnicul ei, trebuia să știi. SÎnt logodnicul ei, nu gardian civil. — Hai, să plecăm, ăsta-i o paparudă, conchise șefa. Amîndouă trecură pe lîngă mine aruncîndu-mi o privire piezișă și o jumătate de zîmbet scîrbit. A treia, codașă, se opri o clipă Înainte să iasă și, asigurîndu-se că celelalte n-o vedeau, Îmi șopti la ureche: — Beatriz n-a venit nici vineri. Știi de ce? — Tu nu ești logodnicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de asemenea, r-ul e simplu, iar t-ul dublat. Luate una câte una, se gândi Popescu, țevile n-ar mai păstra pe ele decât linii roșii, În lung sau În curmeziș, virgule și arce de cerc, puncte sau linii piezișe și nimeni, odată pusă În funcțiune instalația din care trebuiau să facă parte acele țevi, n-ar mai fi putut reconstitui textul care acum strălucea la soare pe rampa de mărfuri a acelei gări de câmpie. Poate tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ÎNTOARCERE Întoarcerea-mi piezișă din inimă, spre tine, A răscolit tot cerul, căzut ceva mai jos, Peste semețe creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
ca să se arunce „Întâmplător“ asupra lui, Într-un interval de maximum douăsprezece ore de la confesiunea mea. Am auzit-o o dată În baia comună, bătând-o la cap pe o asiatică, ca să afle cum se obține „efectul ăsta sexy, de privire piezișă“ cu ajutorul unui dermatograf. „Împrumutase“ o dată un test la istorie de la una dintre colegele ei și pretinsese că era al ei, recunoscând „confuzia“ doar când profesorul le amenințase că le pică pe amândouă. Eu și Penelope o cunoscuserăm pe Abby În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
înalți și cărunți care se comportau ciudat, despre jazz, despre heroină, despre tipi cu obsesii față de wolverine. Inspiră mirosul de sânge și de infecții dentare animale și insistă asupra comportamentului muncitorilor angajați temporar, care veneau și plecau. Aruncă unele comentarii piezișe despre un chipeș actor de la Hollywood care ar fi putut trece pe-acolo. Tehnicienii îl tratară cu indiferență, dădură din umeri și continuară să lucreze sub privirile lui. Singur soluție viabilă era eliminarea: majoritatea muncitorilor temporari erau mexicani, copii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încătușată. Danny îi zise: — Iei de la doi la cinci ani. Minimum. Și zău că mă doare-n cur de AUFT. Oamenii începuseră să se strângă pe alee. Danny le făcu semn să plece și ei se retraseră, aruncându-i priviri piezișe și scuturând din capete. Duarte spuse: — Scoate-mi chestiile astea și poate că stau de vorbă cu tine. Danny îi descuie cătușele. Duarte se frecă la mână, apoi se ridică în picioare, dar simți că i se înmoaie genunchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]