3,087 matches
-
a relua și greșeala întocmai, ascunzându-mi mereu înțelesul, îndepărtându-l ca pe un pericol de moarte pe care doar eu, în nimicnicia-mi naivă, nu-l descifrez. înțelepciunea pietrei piatra aceasta mă privește în ochi cu căldură. încrezătoare, îmi pipăie obrazul cu mâini de nevăzătoare. sub atingerea ei mă transform în surata ei neștiutoare. dintr-o lume de piatră amândouă venim, asvârlite la întâmplare, la fel ne smulgem informului, neînțelesului, neștiutului, ne încredințăm plânsului, când această lume ne doare. doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fel și în Banat limba diferă de la sate la orașe. Amintim câteva cuvinte din mediul rural bănățean: avliecurte la casă sau la biserică; sobă- cameră; arvuna-avans; chicita- îmbrăcată de sărbătoare; bina- scenă; bumb-nasture; duiumbelșug; aramiz- mătase ; barabule-cartofi; paradaiseroșii; apipia- a pipăi; apoteca-farmacie; coleașămămăligă; spais- camară; arbeica-cratiță; apă acrăapă minerală; amușina- a mirosi; amunca- greu, dificil; ai- usturoi; papricaș- ardei; CONTRIBUȚIA UNOR OAMENI DE CULTURĂ DIN CARAȘ SEVERIN LA DEZVOLTAREA CULTURII ROMÎNEȘTI, LA SFÎRȘITUL SECOLULUI AL XIXlea-ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-lea Constatând
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
fi și ce de/ Cîntece departe auzii!/ Greu ar fi să dormi în aste vremi,/ Poate noaptea să colinzi pe stradă,/ Să atingi un zid, să nu te temi,/ Să te uiți spre nord să-aștepți zăpadă./ Să-nconjori bătrînele statui/ Pipăind cu mîna bronzul rece,/ Să privești cum doarme în Bahlui/ Umbra ta - și-a vremii care trece,/ Stelelor și lunii să le dai/ Fără sens, vreun nume drag de fată.../ Sau în Turnul Golia să stai/ Iscodind orașul cîteodată." Dincolo de
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
lui. S-a ridicat repede în picioare, dar era prea departe și a dispărut din nou. I-a trebuit multă vreme ca să iasă din capcana asta. Până la urmă, a revenit în picioare, gâfâind, și și-a ridicat mâinile ca să-și pipăie capul. Asistasem la scenă și ar fi trebuit să mă duc spre el, să mă neliniștesc sau, poate, ceea ce ar fi preferat fără îndoială, să râdem împreună. În loc de asta, am făcut fotografia care i-a înregistrat deruta și care mai
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
ajungând până la femeia atractivă, seducătoare, căreia nu-i rezistă nici un bărbat: Corpul ei ascundea o celulă fotoelectrică ce declanșa automat privirile bărbaților (...) Tot timpul trebuia să se apere. Toți bărbații ar fi vrut să se frece de ea, s-o pipăie, s-o atingă, să se lipească de trupul ei înalt, cu picioare interminabile, și să-i amușine pielea, carnea albă și proaspătă, alunecoasă și rece ca petala de nufăr" (p. 141-142). Ea are în 1980 31 de ani (p. 375
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
viață, gânduri disparate, vise, obsesii și chiar meditații asupra întregului mecanism narativ în curs de elaborare: Am plecat să cumpăr unt. M-am răzgândit. Am cumpărat un săpun. Săpunul nu era ambalat. L-am băgat în buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mâna, îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi îmi duceam degetele la nas. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine (săpunul se muia de căldură în buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
tema destinului, al artistului și al omului. Ortodoxist, pastelist, eticist, mitologizant, poetul nu va exclude totuși celebrarea farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte/ Lumina cărnii pipăi cu degete de orb/ Și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă,/ Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei/ pocăinței... Arzi în propriul tău/ interior la foc/ mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învățăturile.// Își pipăie iar săculețul cu plumbi,/ pentru pușcă: în curând,/ în curând voi striga "Luați Duh Sfânt!", să fiți pe aproape...// Cu tatuaje pe mâinile groase, cu/ cercei în urechi - își dă jos, încet-încet, masca verde,/ grea, de plumb oxidat, de pe față
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
paralelă: "S-a rostogolit deodată, fără să simtă durere, pe scări în jos. Orizontul se întindea și-n față și-n spate, năucindu-l. A aterizat pe ciment, la capătul scărilor. Și-a scuturat praful de pe haine și s-a pipăit. Nu-l durea absolut nimic. Nu mai simțea nici greața care-l strânsese de gât sus, nici amețeală. Putea respira în voie. Pentru o fracțiune de secundă i s-a părut că visează" (p. 36). Autoarea se simte excelent în
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
Angelo Mitchievici Există un soi de exuberanță a spectatorului scontată de regizor și care se bazează pe suprapunerea afectelor, ce se petrece în filmul lui Șerban Marinescu este de actualitatea TV, așa că spectatorul poate întindă mîna, să pipăie și să urle: România! (care este!). Cu alte cuvinte, asistăm la un clasic șmen mioritic, Magnatul, Dandu Patricianu este jucat admirabil de Dorel Vișan specializat în roluri de senator (vezi Senatorul melcilor) sau polițist, categoria grea Bumbești-Livezeni, Agnita-Botorca, anii '50
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
zăresc", acoperindu-și ochii cu degetele, dar știam că era doar rușinată de atenția ce i se acorda, a spus: "Nu știu să scriu", i-am spus că nu-i nimic de știut, trebuie doar să-și dea drumul, a pipăit cu degetele mașina de scris, ca un orb care pipăie fața cuiva, și a spus: "N-am mai bătut niciodată la mașină", i-am spus: "Trebuie doar să apeși tastele", a spus că o să încerce și, deși știu să bat
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
doar rușinată de atenția ce i se acorda, a spus: "Nu știu să scriu", i-am spus că nu-i nimic de știut, trebuie doar să-și dea drumul, a pipăit cu degetele mașina de scris, ca un orb care pipăie fața cuiva, și a spus: "N-am mai bătut niciodată la mașină", i-am spus: "Trebuie doar să apeși tastele", a spus că o să încerce și, deși știu să bat la mașină de când eram copil, era mai mult decât făcusem
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
Am urmat-o în camera de oaspeți, mi-a făcut semn spre măsuța din colț, pe care stătea mașina de scris, flancată de două teancuri de hârtie, cam de aceeași înălțime, ne-am îndreptat amândoi spre mașina de scris, a pipăit toate lucrurile de pe masă, după care mi-a dat teancul din stânga și a spus: "Viața mea". "Poftim?" Am întrebat ridicând din umeri, ea a pus degetul pe prima pagină, "Viața mea", a spus din nou, am răsfoit paginile, cred că
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
a mâncat pe nî. - Sabia Mihai! - zice Garofița cu îndoială. - Sabia Mihai! Așa zice. Dar știi că nu sună rău? Sabia lu' Mihai! Mie-mi place. Așa o ieșit, așa o lăsăm. - Sabia lu' Mihai , murmură și Garofița, parcă ar pipăi o marfă nouă necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate." (p. 144) În ultimă instanță Sabia lui Mihai poate fi interpretat și ca un roman al limbajului. Autoarea are un formidabil simț al limbii
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
locul lui? Sufletul, mîna, amintirile, iubirile, prezentul, poveștile sau mai știu eu ce? Că au dispărut în cel mai misterios chip cu putință și umblă cu nerușinare, hai-hui prin lume, în văzul și spre curiozitatea dezmățată a tuturor? Numai așa, pipăind această experiență fabuloasă și, într-un fel, devastatoare, putem să ne închipuim ce a fost pe bietul Covaliov cînd și-a pipăit fața. Numai așa l-am putea înțelege, cît de cît, pe maiorul Platon Cuzmici Covaliov de pe strada Sadovaia
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
putință și umblă cu nerușinare, hai-hui prin lume, în văzul și spre curiozitatea dezmățată a tuturor? Numai așa, pipăind această experiență fabuloasă și, într-un fel, devastatoare, putem să ne închipuim ce a fost pe bietul Covaliov cînd și-a pipăit fața. Numai așa l-am putea înțelege, cît de cît, pe maiorul Platon Cuzmici Covaliov de pe strada Sadovaia din Sankt Petersburg și întîmplarea lui neobișnuit de ciudată care a început în dimineața zilei de 25 martie, după ce s-a trezit
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
În locuri mai mult ori mai puțin permise, fiecare realizând că sunt foarte norocoși și că sunt pregătiți a mege mai departe, spre iad, spre cer, drum de Întoarcere nu mai era. Ada avea mâinile introduse pe sub cămașă și-i pipăia mușchii de sportiv tânăr, răsufla precipitat În timp ce Îl ruga să se dezbrace pentru că nu-i va deranja nimeni. Băiatul aprecia pe viu perfecțiunea formelor Îmbietoare, curbate ori adâncite, tremura din tot corpul, o ridică pe birou bucurându-se de o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de la închisoare nu-l impresionase. — Așa ceva se poate cumpăra cu o sută de franci, și nu se lăsă convins nici de măsurătorile făcute cu mare exactitate de către autoritățile germane. Nu e treaba mea să-ți măsor craniul sau să-ți pipăi cucuiele, zise. Du-te la primărie și scoate-ți acte în regulă. Pari un tip capabil. Am să-ți păstrez postul până mâine la prânz... Dar Charlot nu se mai întoarse. De aproape două zile nu mâncase decât niște chifle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o armă cum era să ai o sabie acum trei sute de ani. Totuși, își spuse el, arma asta stă mai bine în buzunarul meu decât în al lui. Era un revolver mic, de modă veche. Roti butoiul și constată pe pipăite că cinci din cele șase compartimente erau pline. Cel de al șaselea era gol, când apropie pistolul de nas, simți mirosul inconfundabil al unei împușcături recente. În pat, pe lîngă sacii cu făină, se mișcă ceva ca un șobolan: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu știi niciodată când sunt în misiune pentru tine și când te trădează. A pățit-o pe pielea lui și Năstase. Întrebați-l pe Priboi. Partea a II-a: Secretul rețelei Imaginați-vă un șobolan care aleargă încoace și încolo, pipăind cu mustățile capetele unei galerii subterane. Imaginați-vă sistemul judiciar din România sub forma unui tunel, cu ambele capete păzite cu strășnicie de o rețea de șobolani. Tot rețeaua a minat, preventiv, tunelul. Dar esențial este controlul la capete. Iar
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Acestea sunt câteva din secretele rețelei, slăbiciunile sistemului, butoanele de manevră. Despre unele am mai aflat detalii în timp, altele ies la iveală grație stenogramelor cazului Voicu. Vă spun din nou: Imaginați-vă un șobolan care aleargă încoace și încolo, pipăind cu mustățile capetele unei galerii subterane. Imaginați-vă sistemul judiciar din România sub forma unui tunel, cu ambele capete păzite cu strășnicie de o rețea de șobolani. Vestea proastă e că infecția pare cvasigeneralizată, iar deratizarea începe târziu. Vestea bună
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
trăsnet m-a făcut să deschid ochii cu adevărat. Si ce credeți că am putut să văd?!... Cerul era negru de atâția nouri, iar ploaia curgea ca și cum s-ar fi rupt zăgazurile cerului...Tuna și trăsnea fără încetare...M-am pipăit și nu mică mi-a fost mirarea când am simțit că eram ud din cap până în picioare, dar de apă, nu de sânge... Apoi bine, măi pâclișâtule! N-ai putut să spui mai repede ce s-o întâmplat? Ne-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Iaca cum vine treaba cu mortul care n-o murit. Adică cu fimeia lui Surcică. Fimeia s-o săturat să aștepte însănătoșirea care nu mai venea și s-o apucat să moară olecuță...O venit doctorul, o ascultat-o, o pipăit-o, dar ea era moartă ca toți morții. Când mori acasă îi una, iar dacă mori în spital îi alta. Acasă te ține vreo trei zile și apoi în groapă cu tine. La spital însă nu-i așa. Ai murit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cât durează până se face scrum? — În general, douăzeci de minute. Dar la cerere - în cazul unei dureri mari de tot - îl putem arde la foc mic, timp de o jumătate de oră. Lionel, ca un adevărat inginer, începe să pipăie materialul cu care e căptușit sicriul, făcându-i semne apreciative proprietarului. După ce se convinge că face o alegere bună, îl întreabă hotărât pe proprietar: — Aș putea să-l încerc? — Domnul este un excentric, își revine acesta din uluială. E prima
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt nemuritor. — Nu e grav. Ce-aveți în pungă? — Cenușă. Parțial umană, adaugă el, pipăindu-și sprâncenele. Pentru lămâi. — Domnule Lionel, dacă vă reușește figura cu cenușa, să nu mă uitați c-o sticluță de limoncello. Nu pentru mine, pentru Fatima, ea ne-a dat pontul. — Numai să-mi reușească. E ora 21.15. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]