368 matches
-
dar asta nu-l oprește pe un puțoi ramolit de lngă mine, care Își ține pula Într-o batistă și care face deja laba când prima actriță Îmbrăcată ca o dură și, care seamănă cu Victoria Principal din Dallas, e pipăită și futută Într-un lift de doi tipi care-l opresc Între etaje. Încerc să mă concentrez asupra filmului, dar e de calitate proastă și gemetele puțoiului ramolit Îmi abate atenția de la el. Însă apoi Începe o secvență dementă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fel subiectivă, există În subiect și este generată cu mijloacele subiectului. Potrivită inițial pentru percepția vizuală a obiectelor (oglindirea), imaginea devine deja o metaforă (o sinecdocă) atunci cînd este extrapolată și la percepțiile realizate de celelalte organe de simț: auz, pipăit, gust, miros. Realul frizează Însă uneori imaginarul prin felul În care sînt dispuse elementele unei scene: Bătrînul pescar trăgînd un fir din lună cerul destrămat Pescarul din poem capătă brusc alura unei ființe din vremurile eroice care, avînd În vedere
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de Împărăția cerurilor, de nemurire și de viața veșnică. Deci, cel ce crede, toate le suferă. Așadar, credința se arată prin fapte. Cu drept cuvânt deci ar putea cineva zice că nu în mod simplu se probează, ci prin fapte pipăite, prin modul de viață, prin voință statornică”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei I către Tesaloniceni, omilia I, în vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Coloseni, I și II Tesaloniceni, p. 161) „Ceea ce este hrana pentru trup
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și perceptive, mai precis asupra puterii cognitive aferente părții senzitive a sufletului (1.A din tabel). În acord cu o întreagă tradiție filozofica și psihologică, Toma din Aquino discuta despre existența a cinci simțuri externe: vaz, auz, miros, gust și pipăit. Deși înglobează tradiția aristo telica și arabă de până la el, metoda după care dis tinge între simțurile externe este una proprie lui. Voi arăta cum anume diferă unele de altele cele cinci simțuri externe luând că fir conducător următoarea întrebare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
vom discuta mai tarziu. Și, astfel, celelalte trei simțuri nu se exercită printr-un mediu unit cu ele și nici [nu e vorba de] o schimbare naturală care afectează organul [de simt], cum se întâmplă cu aceste două simțuri [anume pipăitul și gustul]. După cum se poate observa, modalitățile de a distinge între simțurile externe sunt trei, în funcție de: (a) organele existente în subiect și de elementul predominant al acestora (apă, aer etc.); (b) mediul intermediar al fiecărei puteri senzitive în parte; (c
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
colorată, citat în studiile cunoscute până atunci, și probabil și până astăzi" (Gorovei, 1930, p. 99). Gruber a descoperit la Beldiceanu un veritabil complex de asociații senzoriale, nu numai audiție colorată; astfel, la fiecare literă, simțea un gust deosebit, un pipăit, o temperatură, o rezistență și o motilitate deosebite, având în același timp gustație, olfacție, tactilitate, temperatură, rezistență și motilitate colorată. "Și Beldiceanu s'a supus unor experiențe, unor cercetări asupra minții lui, care au contribuit să-l desechilibreze complet. Om
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
vizibil, ca văzută printr-un geam ud de ploaie, peste această imagine am suprapus un alt strat de pictură, în locul celorlalte personaje ale lui Botticelli am pus, stai să văd dacă îmi amintesc, și face câțiva pași spre tablou, pe pipăite îl atinge cu mâna, îi cercetează capătul din dreapta, și de la rama improvizată trece încet cu palma peste pânză, nehotărât se oprește puțin deasupra capului personajului din dreapta care întors numai pe jumătate spre scena din centrul tabloului, arată undeva în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
totul. Era o fată bună. Nu se zbătea. Martin o lovise În cap doar o dată, și după aceea se făcuse bună ca pâinea caldă. Tăcută și senină, când el Îi ciopârțise hainele. Măinile Îi tremuraseră la atingerea pielii: răcoroasă la pipăit și moale pe măsură ce el tăia, lăsându-i doar sutienul și chiloții. Ceea ce ascundeau acestea Îl speria. Îi dădeau dureri... Și apoi Începuse să sune telefonul. Suna și suna și tot suna În timp ce el o pusese pe umăr, ridicase geanta cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
găsea pe potecile pentru drumeți, cu cutare sau cutare fată de la telefoane, o bancă ospitalieră sau - abătându-se de la drum - patul râvnit cu salteaua lui de mușchi. Jocuri ca Schimbă copacul și Baba-oarba sunt amintiri imprecise, sprijinite numai de simțul pipăitului, și ele se pierd în găuri negre. N-aș ști să numesc nici o fată, în afară de Helma cea cu piept bogat, care, atunci când în Löwenburg a scăzut brusc lumina și s-a anunțat că doamnele aleg, m-a invitat la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inventate la iuțeală și încercări de a mă găsi pe mine însumi sau pe cineva care aș dori să fiu eu. Dar cine ar dori să fie eu? Ceea ce a fost scris în timpul călătoriei și-a croit drum înainte pe pipăite, căutându-se de asemenea pe sine. Un ciclu de poezii, centrat în jurul cârmaciului lui Odiseu, e demn de dat uitării. După asta, însă, urmează un poem interminabil pe parcursul căruia un stâlpnic contemporan este ridicat la rangul de erou al absurdului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
secole de când n-am mai făcut sex cu nimeni. A, a exclamat el. Apoi, cu o voce ceva mai ridicată: —De ce vorbim în șoaptă? — Nu știu, am chicotit eu. După care a urmat ritualul prezervativului. Știți la ce mă refer: pipăitul prin sertar în căutarea lui, foșnitul ambalajului rupt și replici gen: „Pe partea asta? Sau vine invers?“. Când, într-un final, reușești să-l pui, descoperi că erecția a dispărut. Numai că a lui Adam n-a făcut chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
după luminile de la ferestre. Dacă le caută pe cele de la casa lui Bobby, i-a prins. Intră În curte și avu norocul să nu fie zărit de nici un martor. Izbi cu zimții cătușelor În lemnul ieftin al ușii. Găsi pe pipăite un comutator și aprinse lumina. Același living curat. În restul apartamentului domnea aceeași neorînduială. Jack se puse pe așteptat lîngă ușă. Intervalul de plictiseală se tot Întindea - cincisprezece minute, treizeci, o oră. Deodată se auziră niște ciocănituri În geamul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a continuat el după ce a râs cu lacrimi, hohotitor. Nu știu cum naiba faci de vezi me reu ceva interesant sau atrăgător la fețele pe care le desenezi. Eu unul mă holbez la ele degeaba. Mai greu cu văzutul, mai lesnicios cu pipăitul! Hai, nu lăsa ochii-n jos ca o fată mare! Tot mai bine cu forme vii decât cu desene! într-adevăr, Bobo o văzuse cu alți ochi. Și era fascinat. Cu timpul, revăzând-o de câteva ori, se îndrăgostise de-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare ce era, nu rezistai nici o oră Iar noi ne-am fi cuibărit, fiecare, sus, pe sondă, dar nu încăpeam, fiind spațiu prea redus pentru șapte persoane, încât Daniel Mărăcinescu și-a construit un podeț mic, așa, fără lumină, pe pipăite, deoarece începusem să ne păstrăm lămpile, pentru că nu se știa pe câtă vreme aveam a sta, aici Și numai Cornel Braiu, din când în când, suspina, rostind tare: calt, calt, cum zice neamțul Iar zicând așa, îl gâdila, pe dindărăt, pe Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și proiectilul zboară înăuntru. Marginea de lemn a ușii nu ajunge să lovească peretele când explozia înfundată a grenadei azvârle afară un deget de fum și flăcări galben-roșiatice. Marius tușește, cu cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a lungul holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
despre chipul ce nu mi-l pot cunoaște, lumea asta de aer, de stâncă, de case, de lumini, de milioane de chipuri fără legi, fără voci, arama asta, acest lemn lustruit, răsuflările, strigătele astea se-nvârt, culori atinse abia, forme pipăite, mâncate, - unde-s eu? Nu, nu, nu-i o ghicitoare, vai, nu-i o ghicitoare, aici ori altundeva, nu mă mai recunosc.) Ordine-atât de firavă a geometriei nu-mi mai dărui atâtea consolări din inima ta de fier. În
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
adevărată crimă, un omor de oameni prin foame și frig. Consistă această țară din călăi și din victime? [30 decembrie 1877] [""PRESA" REPRODUCE... "] "Presa" reproduce o serie de articole din 1870 - 1871 prin care se demonstră în modul cel mai pipăit că inițiativa ideii independenței aparține partidului conservator al căruia "Presa" era pe atunci unicul organ. Această măreață și nobilă idee care a fost pusă înainte de conservatori, aplicată de dânșii prin încheierea tratatelor de comerciu și al cărui triumf definitiv se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
maniera de a vedea [a] unui popor care, fiind însuși în mare parte apăsat și supus sub popoare străine, nu voiește a face și el cea ce dorește să nu i se facă. Apoi ni s-ar dovedi în mod pipăit cumcă stipulațiunea respectivă a Tratatului de Berlin e sinceră și în fine n-ar mai fi vorba de schimbul Basarabiei, cel puțin nu pentru conștiința noastră națională. Se înțelege că nu dăm numărui lecțiuni de morală politică și de dreptate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
statului pot fi schimbate sau rectificate, ergo cesiunea a trei județe ale țărei fiind o schimbare de limite, Camera ordinară poate s-o voteze. Ciudată ideie de schimbare și rectificare are ziarul guvernamental! Sofisma e atât de vederată și de pipăită încît un copil o poate duce ad absurdum. Căci într-adevăr, daca cesiunea a trei județe întregi nu-i decât o schimbare de limite, atunci și cesiunea a 10, 15, 20 de județe nu-i decât o schimbare de limite
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și în vremuri din {EminescuOpX 162} cele mai critice, alăturea cu "Timpul", a atacat pe acel guvern pentru aceleași cauze, pentru aceleași greșeli pentru care îl combatem noi încă și astăzi. Dacă ar fi nevoie de o dovadă și mai pipăita despre aprecierile noastre le-am găsi în articolul ce a apărut în numărul de duminică a ziarului "Romînia liberă"; acest ziar, din punctul său de vedere și pentru motive ce n-avem noi a le cerceta, se miră de ceea ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să dea nimic și, pentru ca ea să fie înduplecată a da ceva, trebuiesc a i se da cuvinte cu mult mai puternice decât cazul de mofluzie de la Cairo. Căci lucrul în sine e foarte clar. Evreii sânt un pericol imediat, pipăit și văzut; ei formează acea nenumărată populație cu desăvârșire improductivă care trăiește din precupețirea muncii și sănătății românului, încît, dacă în mod absolut s-ar ridica stavilele de până acum, soarta poporului nostru ar fi analoagă cu aceea a rasei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
încă n-ar fi decât pro forma colectivă: instrucțiunile paralele verbale și confidențiale ar putea fi cu totul altele. Deci într-o asemenea rețea fină de acțiuni și contraacțiuni desigur că poporul românesc nu poate vedea un pericol imediat și pipăit și e lesne de înțeles de ce el nu voiește să dea nimic. Teama noastră nu este așadar nici cestiunea evreilor ca atare, nici exigențele mai mari sau mai mici ale puterilor; teama noastră e că cestiunea este deja rezolvată gata
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
situațiunea țărei s-ar lămuri foarte bine și fără aceasta. Nu; situațiunea țărei va fi compromisă fără aceasta și, neesecutînd complect tratatul, țara e în pericol. Acea gravitate abstractă, anunțată mai înainte, are dară o primă realitate, are o întrupare pipăită, fi acest corp real este îmbrăcat în uniforma soldatului rus care ne stă pe tertoriul nostru. Citatul "Romînului" ar avea într-adevăr loc, dacă noi am fi negat vreodată că opunîndu-ne în mod absolut de a ne conforma cu tratatul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
însă organul guvernamental ne va concede cum că la 1 iulie 1879, adecă de astăzi peste două zile, nu vom avea nevoie a ne adresa la nimeni spre a cere să se efectueze slobozirea teritoriului nostru, căci prima realitate, întruparea pipăită a gravității abstracte, acest corp real care este îmbrăcat în uniforma soldatului rus, care stătea pe teritoriul nostru, toate acestea {EminescuOpX 285} au dispărut. Țara e de mult evacuată de ruși de la Dorohoi până la Chiustenge; e evacuată de facto azi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mereu, crescând încă prin vecinica emigrare a junimei studioase în străinătate, de unde ea - în locul culturii adevărate - aduce multă suficiență și pretenții cu asupra de măsură exagerate. E adevărat că în timpul din urmă neajunsurile economice ale țării au devenit atât de pipăite și atât de văzute de toți încît nu pot scăpa din vederea nimărui; cu toate acestea procedările sumare din trecut în privirea unor materii analoage ne inspiră o adevărată spaimă de a vedea tratate și aceste neajunsuri într-un mod
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]