608 matches
-
Bella îl resimți ca pe un curent electric. - Sire! Ați pierdut în felul acesta toate planetele pe care le aveați. Nu vă pot îngădui să faceți și acum aceeași greșeală, exclamă N'Gai Loon pe un ton amenințător. Împăratul își pironi ochii pe încheietura mâinii stângi a celuilalt, într-o încercare instinctivă de a vedea și cea mai mică urmă care ar fi putut trăda prezența în acel loc a unei lame de accun. - Nu-mi îngădui? bravă Bella. Dar cine
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fiola cu virușii rezultați din sângele amestecat al lui Rim și al lui Stin. - Și de ce nu mi-ai spus? strigă Kasser pe un ton ridicat. Cu capacitățile lui... Dacă și mintea lui... Am putea să... Bătrânul împărat se opri pironindu-și ochii pe fața senină a Abatelui. De ce zîmbești? - Uite exact din motivul ăsta nu ți-am spus despre el. De asta și fiindcă am fost convins că ai să afli și singur. Știam însă că vei vrea să-l
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cam atât... Mofturile pe care trebuie să ți le suport pentru o asemenea distracție încep să fie un preț prea mare. Eu plec la luptă. Cu sau fără quinții tăi. Cu sau fără tine! Perfect calm, N'Gai Loon își pironi privirea în cea a împăratului său. - Sire, Quintaraîul a fost întotdeauna alături de dinastia Boszt și mulți dintre noi au murit slujind-o. Niciodată însă eu sau vreun alt Maestru nu am afirmat că vom însoți dinastia într-un act sinucigaș
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dar cuvintele se înțeleg. - Și ce scrie acolo? - "Îl vom apăra pe Dumnezeul nostru de furia necredincioșilor", zise Villerte pe un ton care arăta clar că înșiruirea aceea de cuvinte nu are nici un sens pentru el. N'Gai Loon își pironi ochii asupra quintului său. Gândi preț de câteva clipe și apoi scoase din sân un săculeț. Quinții se tra-seră mai aproape. Cu degete tremurânde, bătrânul scoase mai întîi o bucățică de stofă din care despături un medalion strălucitor. - Exact așa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cumpărături pentru copil. Și tocmai am citit despre magazinul ăsta nou pentru bebeluși de pe King’s Road, numit Bambino. De fapt, chiar m-am Învoit pe bune pentru după-masă, special ca să mă duc să-l văd! Simt privirea lui Luke pironită asupră-mi și, cînd mă Întorc spre el, Îl văd că mă privește nedumerit. — Scumpa mea, ce vrei să spui cu „să Începi“? zice. — Încă n-am cumpărat nimic pentru copil! spun defensivă. Știi bine că așa e. — Deci... n-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
are dreptate. Copilul o să fie unicul ei nepot. O să aibă sîngele ei. O, Doamne, dacă o să semene cu Elinor? Mă cutremur În clipa În care În minte Îmi apare un bebeluș Într-un cărucior, Îmbrăcat Într-un costum Chanel crem, pironindu-și privirea asupra mea și zicînd: „Arăți ca dată de pomană, mamă.“ — Ce faci acolo? Îmi Întrerupe Luke gîndurile și, mult prea tîrziu, Îmi dau seama că traversează camera, apropiindu-se de mine. Vine țintă spre laptopul meu. — Nimic! zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
modelul ăsta de cizme a apărut În Vogue săptămîna trecută, la rubrica „Cele mai rîvnite“. Am văzut-o pe Fabia cum i se lipesc ochii de ele chiar În clipa În care am ajuns. Fabia ridică ochii și și-i pironește Într-ai mei. Îmi plac cizmele tale, spune. Preț de o fracțiune de secundă, rămîn fără grai. Joacă-ți bine cartea, Becky, joacă-ți bine cartea. Am așteptat un an Întreg pentru cizmele astea, zic Într-un final, simțindu-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
urmă, examinîndu-mi unghiile. Luke mi-a povestit totul despre ele, firește. Dar mi-a zis că, după părerea lui, lumea face mult prea mare caz de ele. Face prea mare caz de ele? se arătă Venetia sincer surprinsă. — Îhîm. Îmi pironesc privirea Într-a ei, sfidătoare. — Mult prea mare caz. — Dar... a făcut sute de poze cu ele, rîde uluită. Eram În stare să vorbim despre ele ore Întregi! — Ei, bine, mă rog, noi vorbeam despre ele toată noaptea! i-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vocea. Exact. Pe lîngă noi trece un chelner cu o tavă cu băuturi, iar Venetia Întinde o mînă și-l oprește. O vodcă, apă tonică și gheață, spune. Acum, te rog. Tu vrei ceva, Becky? Da... să-mi spui, o pironesc cu privirea. Spune-mi ce vrei să spui. Chelnerul pleacă mai departe, iar Venetia Își trece o mînă prin păr. Pare puțin agasată de reacția mea. — Becky... partea asta e foarte dificilă. Ar trebui să știi, Luke se simte groaznic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
practic gravidă În nouă luni... — Nu puteți să-i trimiteți un mesaj pe pager? Încerc să rămîn calmă. Nu pot să-i trimit mesaj pe pager decît dacă nașteți. Femeia ridică din umeri, sugerîndu-mi că nu e problema ei. O pironesc cu privirea, prin aburii unei mînii crescînde. Am venit aici ca să tranșez situația cu Venetia, și n-am de gînd să las o femeie În cardigan mov să mă oprească. Păi... nasc! mă trezesc spunînd. — SÎnteți În travaliu? mă cîntărește
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
POTRIVNICE Uneori rostirea lovește neiertător, de ai vrea să provoci furtuna în deșertul liniștii murdărite de neputință. Rostirea devine capabilă de orice, din nebănuite direcții, întotdeauna în căderea unei alte rostiri. Spusele, otrăvitoare săgeți care se înfig în zona suportabilității, pironite în veșmântul invidiei, acoperind sumar goliciunea verbală. Zadarnic cauți liniștea apoi... În așteptarea unui zâmbet întârziat, ești osândit la viață, clipă de clipă, cu condeiul invizibil al contradicțiilor. O RĂMÂNERE CONTEMPLATIVĂ Dacă plec acum, e ca și cum aș trișa destinul. Îmi
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
vorbim nu se străduiesc să facă altceva decât să îndepărteze pe oameni de Dumnezeu, Care i‑a creat și de Cristos, Primul‑Născut al Său. Astfel, pe cei ce nu sunt în stare să se ridice de la pământ, i‑au pironit și‑i pironesc de lucrurile pământești și cele făcute de mâna omenească, iar pe cei ce înaintează spre contemplarea celor dumnezeiești îi ocolesc și, dacă nu dau dovadă de o judecată înțeleaptă și nu duc o viață curată și lipsită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
străduiesc să facă altceva decât să îndepărteze pe oameni de Dumnezeu, Care i‑a creat și de Cristos, Primul‑Născut al Său. Astfel, pe cei ce nu sunt în stare să se ridice de la pământ, i‑au pironit și‑i pironesc de lucrurile pământești și cele făcute de mâna omenească, iar pe cei ce înaintează spre contemplarea celor dumnezeiești îi ocolesc și, dacă nu dau dovadă de o judecată înțeleaptă și nu duc o viață curată și lipsită de patimi, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au crezut adevărul, ci au iubit nedreptatea” (2Tes. 2,10‑12). Așadar, părintele și stăpânul răului va veni pentru toți cei care s‑au împotrivit propovăduirii adevărului. Și pentru că iudeii, luptând pentru cauza lui Dumnezeu, după cum spun ei, l‑au pironit pe Domnul pe cruce, ca pe un „dușman al lui Dumnezeu”, venirea Anticristului va fi dovada cea mai clară a nelegiuirii lor. Cristos Domnul, fiind Dumnezeu adevărat și Fiu al adevăratului Dumnezeu, s‑a numit pe sine „Fiul Omului” și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de faptul că, uneori, în aceste plimbări, cînd era adîncit în gîndurile lui, Ahab obișnuia să se oprească pe rînd în fața habitaclului și a arborelui-mare, pentru a le măsura cu o privire stranie. Cînd se oprea în fața habitaclului, cu ochii pironiți asupra acului ascuțit al compasului, privirea lui țîșnea ca o săgeată spre ținta ei; iar cînd începea din nou să se plimbe și ajungea la arborele-mare, aceeași privire fixa se ațintea asupra banului de aur prins acolo; înfățișarea lui trăda
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi, cu ultima-i suflare, ciocanul în aripa aceea. Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors în sus și cu trupul înfășurat în steagul lui Ahab, se scufundă odată cu corabia lui care, aidoma lui Satan, nu voia să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întârziat maică sa pe care o așteaptă stăruitor, peste o vreme îmi dau seama că maică sa stă și pe la alte uși, care nu se deschid sau se deschid mai greu. Dar copilul nu se mișcă și așteaptă cu privirea pironită la poartă. Îl compar cu băiețașul răsfățat de pe scară, care nu ar sta niciun minut așa liniștit, ar răsturna totul în cale, ar zbiera pentru drepturile sale care i se cuvin oricum. Aș fi mers până la băiatul tolănit sub măr
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
orice. Nimic nu le șochează. Și totuși, pedalând pe lângă șirul lor, pe lângă Strich, sentimentele mele față de ele nu erau cele ale unui bărbat. Simțeam reproșul și disprețul unei fete respectabile, Însoțite de o empatie perceptibilă, fizică. Când Își unduiau șoldurile, pironindu-mă cu ochii machiați În culori Închise, mintea mi se umplea nu cu imaginile a ce-aș putea să fac cu ele, ci cu senzația pe care trebuie s-o aibă ele, care trebuie s-o facă noapte de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stăteam În mijlocul camerei, cocoșată. Îl simțeam pe Jerome cum mă privește. M-am prefăcut că mă uit prin cabană, dar apoi m-am răsucit, așteptându-mă să-i Întâlnesc privirea. Dar nu s-a Întâmplat așa ceva. Ochii lui Jerome erau pironiți pe pieptul meu. Pe sânii mei contrafăcuți. Mă plăcea deja. Acum la mine se mai adăuga o atracție, ca un bonus pentru bune intenții. Poate că ar fi trebuit să fiu Încântată de transa În care era. Dar fantezia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
țintuindu-i brațele cu picioarele. În cele din urmă Jerome nu mai opuse rezistență. Rămase Întins pe spate, Încercând să pară amuzat. ― Să-mi spui când ai terminat, spuse. Era o senzație fantastică să-l domin așa. Capitolul Unsprezece mă pironise toată viața. Era pentru prima oară când i-o făceam eu altcuiva, și mai ales unui băiat mai mare decât mine. Părul meu lung cădea peste chipul lui Jerome. I-am măturat fața cu el, chinuindu-l. Apoi mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și o victimă. M-am uitat în jos la cel din fața mea, iar el își ridicase ochii spre mine. "Rolul meu pe scenă se termină aici." Am tras piedica revolverului și am lipit țeava de fruntea transpirată. Privirea sa se pironi în ochii mei dându-mi de înțeles că nu mai aveam ce să aștept. Era împăcat cu soarta. "Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere opuse." Parcă așa mi-a spus, acolo, în catacombe. Tabere opuse, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tronului și aplecându-mă i-am pus mâna mea rece pe obrazul său de marmură. Biostir! Stră-strănepotul meu... Stând așezat pe tron își ridică tremurând o mână și o puse la rândul său pe obrazul meu de gheață. Și-a pironit privirea în a mea și am rămas așa multă vreme, înțelegându-ne din priviri gândurile. Ne uitam unul la altul în tăcere, înconjurați numai de întuneric și de lumină în acea grotă. El se uita la trecutul și viitorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și nici prin gând nu-i trecea să se întoarcă înspre mine. O ținea pe Eterna în dreapta și un She'le'ri în stânga. Se duse înspre elevul în agonie și vru să-l tragă de sub ceață, dar acesta parcă era pironit de podea. Nici nu se clintise! În schimb, un mârâit înfundat se auzi din tot corpul ceței. Se trase un pas înapoi. Dușmanul se făcu semicerc în jurul său. Ca un animal sălbatic, acum îl amenința pe cel care atentase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prunc lui Augustus. Agrippina se pune pe bocit: — Și pe mine mă urăști pentru că sunt născută din cerescul lui sânge... Cei prezenți se foiesc neliniștiți. Nici unul nu are curajul să se uite la cele două femei. Toți stau cu privirile pironite în jos. Nu și Livia. Vorbele Agrippinei smulg din inima ei ascunsă un răspuns neobișnuit. Se apropie de ea și o scutură cu putere de mână: Dacă nu domnești încă nu înseamnă neapărat că ești jignită, fetițo, și nici nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Negustorii care au venit cu noi se îmbarcă la sfârșitul anului pe o corabie care va face cale întoarsă înspre Japonia. Nu vrei să te întorci cu ei? Sunt prea bătrân ca să mă mai întorc, zise fostul călugăr cu privirea pironită în pământ. O să merg și eu unde merg indienii și o să rămân și eu acolo unde rămân ei. Au nevoie de cineva ca mine care să le șteargă sudoarea când sunt bolnavi și să-i țină de mână în ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]