1,034 matches
-
într-un studiu din 2006 că ar fi fost zidită ""pe la anul 1795"". În jurul anului 1830, un incendiu a distrus o mare parte din biserică, arzând atunci mobilierul de lemn și icoanele. Cu acel prilej, a dispărut de pe clădire vehea pisanie. După reparațiile efectuate în anii următori, hramul bisericii a fost schimbat în cel al "Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundinei" (sărbătorit la 12 decembrie) , rupându-se astfel legătura între arhitectura bisericii și hramul inițial, ceea ce dădea o explicație și un rost
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
stavrofor Sava Popovici, s-au refăcut tencuielile interioare și exterioare, precum și dușumeaua de lemn, s-a curățat pictura catapetesmei și s-a reparat acoperișul de draniță, existent din 1907. Cu prilejul acelor lucrări de reparații, s-a descoperit și vechea pisanie, sub pardoseala bisericii, ea fiind prinsă în zidărie la locul cuvenit. În anul 1936 s-a repictat biserica în tehnica fresco de către un pictor anonim și s-a refăcut în totalitate acoperișul lăcașului de cult. După cutremurul din 1940 s-
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
oficialităților bisericești, noul hram al bisericii a devenit "Sf. Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir". Cutremurul din 4 martie 1977 a avariat biserica, ea fiind reparată în anii următori și apoi resfințită în 1982. Mult timp s-a crezut că pisania originală a bisericii a fost pierdută, dar ea a fost descoperită în 1992, sub pardoseala bisericii. În anul 1994, o furtună puternică a smuls acoperișul bisericii. Biserica a fost reparată și consolidată prin centuri de beton armat și acoperită cu
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
între anii 1996 și 2000 de către pictorul Ion Preutu din Iași. Biserica a fost resfințită în anul 2002 de mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei. Cu acest prilej, deasupra intrării în nava centrală a bisericii s-a pictat următoarea pisanie: ""Cu ajutorul lui Dumnezeu, biserica parohială din Lețcani cu hramul vechi Sf. Spiridon și cu hramul actual Sf. Dimitrie - monument istoric și construită de Constantin Lupi de Balș și soția sa Ana în anul 1740, în ultima vreme a fost reparată
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
București, situat pe strada Silvestru, în sectorul 2. Biserică poartă hramul sfanțului Silvestru, papa Romei. Biserică a fost sfințită, în forma ei actuala, în data de 30 septembrie 1907, fiind în prezent, împreună cu turnul cu ceas, monument istoric, cu . Conform pisaniei datate 15 iunie 1743, o biserică mai veche a fost zidita de către Jupan Pârvu boiangiul și jupâneasa Stâncă în mahalaua Silvestrului. Cutremurul din 1802 afectează lăcașul de cult, iar reparațiile sunt suportate de Stâncă, nepoata jupânesei Stâncă. Cutremurul din 1838
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
se află în localitatea Șirineasa, județul Vâlcea și are hramul „Sf. Nicolae”. După datele mai vechi, lăcașul ar fi ctitorira domnească a lui Constantin Brâncoveanu și a soției sale Maria, de la anul 7202 al erei bizantine. Conform pisaniei, biserica a fost refăcută din temelii între anii 1883-1887, prin primarul Nicolae Poenaru și mulți alți ctitori locali. Se remarcă drept una dintre cele mai ambițioase și îndrăznețe biserici de lemn din Oltenia prin planul treflat și dimensiunile mari, chiar
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
vremuri de sub tencuială, nu se pot distige părți mai vechi care să poată fi atribuite unei construcții anterioare. Biserica de lemn păstrată în Șirineasa a primit forma și haina actuală între anii 1883-1887 și corespunde probabil unei refaceri din temelie. Pisania interioară, peste intrare, reține următoarele date: "„Această Sf. și Dumnezeiască Biserică cu Patronagiu Sf. Ereu Nicolae, care din Vechime au fost făcută [tot ân acest sat] ... [iar] ân anul 1883 prin Propaganda Preo[tului acestei biserici] Vasile ...escu și altor
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
și fiica ei, Anghelina, au construit o biserică nouă care a transpus cu fidelitate conceptul arhitectural realizat în anul 1594 la Biserica Aroneanu. Asemănarea dintre cele două biserici constituie și un element de datare a bisericii din Ițcani, a cărei pisanie nu s-a mai păstrat. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
acestea ar fi aparținând bisericii doamnei Maria. Nu se cunosc nici un fel de detalii cu privire la dimensiunile sau aspectul bisericii. Construcția bisericii datează probabil de la mijlocul secolului al XVI-lea fără a se putea preciza anul din lipsa documentelor sau a pisaniei. De altfel nici ctitorii nu sunt bine cunoscuți. Despre Stana se știe că a fost fiica voievodului Mircea Ciobanu și soție a marelui vornic Ivan Norocea, personaj marcant al perioadei și mare feudal. Despre doamna Maria doar se presupune că
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
acestei biserici pe marele paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului, care a fost proprietarul moșiei Bozieni. Un argument în favoarea aceste ipoteze este faptul că soția marelui ceașnic Gheorghe Coci, răposată în 1649, a fost înmormântată în această biserică. Conform pisaniei zugrăvite la mijlocul secolului al XIX-lea deasupra ușii de intrare în pronaos, domnitorul Vasile Lupu este considerat a fi ctitor al bisericii. Textul pisaniei este parțial șters, putându-se descifra următoarele: "„Această sfântă biserică sa zidit din temelie de fericitul
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
că soția marelui ceașnic Gheorghe Coci, răposată în 1649, a fost înmormântată în această biserică. Conform pisaniei zugrăvite la mijlocul secolului al XIX-lea deasupra ușii de intrare în pronaos, domnitorul Vasile Lupu este considerat a fi ctitor al bisericii. Textul pisaniei este parțial șters, putându-se descifra următoarele: "„Această sfântă biserică sa zidit din temelie de fericitul întru pomenire Vasilie V(oie)vo(d) și după vremi fiind [...] stricăciune și răsipire, acum cu ajutorul lui Dumnezeu sa prefăcut precum se vede de
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
și patron al motelului Condor din satul Dulcești. Biserica a fost resfințită la 29 octombrie 2000, de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, de către episcopul Eftimie Luca al Romanului și arhiereul-vicar Ioachim Băcăoanul. Cu acest prilej a fost amplasată o pisanie pe o placă de marmură deasupra portalului de intrare în lăcașul de cult. Textul acestei inscripții este următorul: "„Într-u slava Sfintei Treimi ridicatu-sa acest sfînt lăcaș cu hramul „Înălțarea Domnului” de domnitorul Vasile Lupu între 1640-1650. Datorită cutremurelor în
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]
-
unei biserici anterioare construirii monumentului din secolul al XVII-lea. Biserica Coconilor a fost zidită în anul 1643, fiind ctitorită de către domnitorul Vasile Lupu (1632-1653), cu rol de paraclis al curții domnești. Deasupra ușii de la intrare a fost așezată o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, Io Vasile Voievod, Domn al Țării Moldovei, a făcut această biserică unde este hramul Nașterii Sfântului prooroc și înaintemergător și botezător Ioan; și
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, Io Vasile Voievod, Domn al Țării Moldovei, a făcut această biserică unde este hramul Nașterii Sfântului prooroc și înaintemergător și botezător Ioan; și s-a săvârșit în anul 7151 (=1643)"". Pisania are la partea superioară Stema Moldovei flancată de două frunze stilizate. Edificiul a fost reparat și zugrăvit în anul 1884 cu cheltuiala lui Gheorghe Drîmbei și Dumitru Matasar. El a fost restaurat în perioada 1924-1926 de către Comisiunea Monumentelor Istorice. Biserica
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
într-o pisanie-cronică recentă. Aceasta începe cu momentul de răscruce de la 1889: "„Această sfântă biserică cu hramul Sfântul Dumitru, s-a zidit de locuitorii comunei Mădulari-Beica la anul 1889, în zilele pr[eotului] Sandu Marinescu și a cântărețului Ion Drăgușin”" Pisania continuă cu informații despre o reparație care a avut loc în anul 1950: "„S-a sfințit în ziua de 10 sept[embrie] 1950 în zilele pr[eotului] Alex[andru] Marinescu și a cântărețului Constantin I. Drăgușin.”" În a treia parte
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
p. s. dr. Irineu episcop al Râmnicului, protoereu de Drăgășani fiind p.c. pr[eotul] Florescu Ion, sub păstoria pr[eotului] paroh Pungă Ion, pictor Paraschiva M. Gheorghe, com. Mădulari-Beica, sat Bălșoara, jud. Vâlcea”". Înoirile din secolul 20 surprinse în pisanie au avut menirea de a întreține construcția în trăsăturile ei caracteristice de la 1889. Se disting cele patru încăperi tradiționale, înșiruite de la vest la est: pridvorul, pronaosul, naosul și altarul. În planimetrie și dimensiuni la nivelul fundației, acestea pot păstra datele
Biserica de lemn din Dimulești () [Corola-website/Science/322389_a_323718]
-
cu calote sferice. Fațadele prezintă ocnițe și firide, dar și decorații de ceramică smălțuită - discuri și cărămizi. La intrare a avut un turn-clopotniță, care astăzi nu mai există. Soclul și ancadramentele au profilatură gotică. Inițial acoperișul bisericii era din șindrilă. Pisania, așezată pe fațada de apus, la dreapta intrării și apărată de o cornișă, are următorul cuprins: "Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei și cu prea iubitul său fiu Alexandru am zidit acest hram care este
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești () [Corola-website/Science/298654_a_299983]
-
și întru pomenirea sfânt răposaților moși și părinți ai lor, și care a început a se zidi în anul 1493 (7001) luna iulie și s-a săvârșit în anul 1494 (7002), anul curgător al 38-lea, luna octombrie 12". Această pisanie este un document mai presus de orice îndoială referitor la numele Borzești. Totala simplitate a volumelor și relativ micile dimensiuni, nu împiedică biserica din Borzești să fie una dintre cele mai monumentale creații ale arhitecturii moldovenești. La biserica din Borzești
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești () [Corola-website/Science/298654_a_299983]
-
Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul a funcționat ca filială a Parohiei Valea Iașului până la 1 iulie 1997, când, cu binecuvântarea P.S. Calinic, Episcop de Argeș și Muscel, prin Decizia Sf. Episcopii nr. 1133/1997 devine biserică parohială. Pisania bisericii ne oferă informații despre istoricul acesteia: „"Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această biserică în anul 1800. Nu se cunoaște ctitorul. La sfîrșitul sec. XIX s-a adăogat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
putând să rotunjească semnificativ averea familiei. De altfel, această stare materială bună, precum și urcarea în ierarhia socială a familiei Magheru, se evidențiază prin ctitorirea bisericii din Bârzeiu la anul 1800. Edificiul de dimensiuni modeste, este ctitorit, așa cum rezultă din fotografiile pisaniei și a tabloului votiv al ctitorilor, de către Șerban Măgheriu împreună cu prima sa soție Sanda, popa Ion, fratele căpitanului și mama lor, protopopița Stanca. Din nefericire, astăzi, biserica nu mai există, surpându-se pe la începutul secolului XX. La puțin timp după
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
surse de inspirație comune în anumite momente ale existenței lor. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește structura geografică și socială de odinioară a așezării, ilustrând exemplar descrierile de epocă ale așezărilor din zona deluroasă a Olteniei. Pisania modernă, pictată pe peretele de deasupra intrării în biserică, afirmă: "„Construită în anul 1847, reacoperită cu șiță în anii 1951 și 1978, refăcută temelia și pardoseala în anul 1975, toate cu cheltuiala enoriașilor bisericii. Paroh preot Ilie Scrieciu, anul 1981
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
pictată pe peretele de deasupra intrării în biserică, afirmă: "„Construită în anul 1847, reacoperită cu șiță în anii 1951 și 1978, refăcută temelia și pardoseala în anul 1975, toate cu cheltuiala enoriașilor bisericii. Paroh preot Ilie Scrieciu, anul 1981.”". Această pisanie surprinde o presupusă datare și câteva inițiative importante de a repara biserica pentru a-i asigura existența mai departe. Câteva însemnări pe icoanele împărătești rețin anul 1848 și semnătura zugravului Popa Ioan din Amărăști : "„Popa Ionu zugravu otu Amărăști; 1848
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
unui nou altar, a bolții și a turlei, precum și a două abside laterale, suprafața totala utilă extinzâdu-se cu încă 52 metri pătrați, dintre credinciosi implicându-se profund material și fizic cântărețul bisericii Filip Iosif cu soția Ecaterina, precum reiese din Pisania de la acea vreme. Biserica a fost resfințită în luna iunie 1988 de către I.P.S. Părinte Arhiepiscop Teofil Herineanul. Se spune că la construirea altarului original s-au folosit șapte feluri de lemn: brad, mesteacăn, plop, ulm, stejar, fag și paltin. La
Biserica de lemn din Măguri-Răcătău, filia Teleni () [Corola-website/Science/323632_a_324961]
-
doua jumătate a secolului al XVIII-lea, perioadă din care au rămas câteva icoane și ușile împărătești atribuite lui Constantin zugravul. În 1810 s-a înnoit pictura murală, realizându-se un program iconografic bine compus, de o certă valoare. Potrivit pisaniei, autorul picturii a fost zugravul M. Borsos. Programul iconografic este compus și distribuit dupa o anumită schemă. În naos, pe boltă, chipurile Mariei și al lui Isus Hristos , înscrise în cerc; registrul de jos cuprinde, între compozițiile cu evangheliști, scene din
Biserica de lemn din Basarabasa () [Corola-website/Science/316859_a_318188]
-
racordează cu conturul pereților printr-o suprafață trapezoidală. Ancadramentul intrării de pe latura de vest (inițial a fost spre sud), este sculptat cu chenare în frânghie, dinte de lup, dreptunghiuri cu crestături, cărora li se alătură un liant floral, ușor incizat. Pisania picturii, în naos deasupra intrării consemnează anul și numele zugravului, iar grafia ei corespunde anului 1810.
Biserica de lemn din Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/315886_a_317215]