2,058 matches
-
imprimat pe bancnote? Tot astfel, în Două balade, T.C. se oprește asupra semnificațiilor destinale pe care Miorița și Meșterul Manole le sugerează. Observând că spațiul mioritic e o matrice geografică, dar și spirituală - „Noi, românii, nu ne fixăm nici în piscul dealului, cu orgoliu și dispreț (ca unele popoare), dar nici nu ne pierdem în golul văii (ca alte popoare). Sau, altfel spus, de riscul vârfului de deal ne salvează valea, iar de riscul golului din vale ne salvează dealul” -, deplânge
Între geometric și ludic by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3488_a_4813]
-
am putea spune, un strălucit ierarh și în aceeași măsură și un foarte mare păstor de suflete. În cazul Sfântului Ioan Gură de Aur, nici o carte nu poate cuprinde tot ce a făcut acest Părinte al Bisericii 1. Multe din piscurile artei oratorice, ale teologiei, exegezei, conducerii pastorale și desăvârșirii duhovnicești atinse de acest Părinte al Bisericii noastre, au rămas până astăzi neegalate de nici o altă personalitate bisericească. Prin termenul de Părinte al Bisericii sunt desemnați doar scriitorii bisericești din antichitatea
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
dialog cu presa, cu vizitatorii. Părea firesc să fie acolo. Franța era Franța, o simțeai în toate evenimentele, în toate coperțile expuse, în freamătul prezentărilor. La standul Chinei cartea era spectacol, recentul premiu Nobel al lui Mo Yan a dat pisc unui relief și așa de înălțime. La standul Germaniei și în tot spațiul din jur personajele cărților au dat buzna dintre file în realitate. Ce se întâmpla la standul României? Era liniște. O liniște subînțeleasă care exprima „eterna” noastră criză
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
percepțiile și impresiile. Întotdeauna. De-a lungul tuturor zilelor sale pline de fervoare". Arta Canarelor - credea García Cabrera - mizează pe un peisaj care cuprinde oricum marea și muntele. Dar nu ca într-un ghid turistic, nu făcând comparații între faimoasele piscuri și iscând rivalități insulare inutile. Și fără mantii canariene și pălăriuțe de paie din Tenerife. Toate astea nu sunt altceva decât note de culoare locală - spunea el - niciodată nu reprezintă teme fundamentale ale artei și nici sentiment regional. Într-unul
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
mergem mai departe, la Shambala! Pe roatanțelepciunii timpul naște o evanghelie a florilor de nea! Eternitatea schilodește gândul, lumina dinlăuntru naște-o stea! Salvează-mă! În patul meu revino, să simt pe lună plină carnea vremii, pe cimaruta mea! Înzăpezite piscuri reapar, cum moartea nu distruge, iată, trupul, ci doar o taină risipind poeme, pentacole cu dinți fără să muște, cănd Paracelsus tace în alfabetul magic, supus enochian! Singurătatea ne privește-n față, din toate părțile suntem împresurați, o nouă iubire
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de răi unde n-avem datini, nici străbuni dar avem mari crezuri de români ! OMUL DIN CARPAȚI Prof. dr. Claudiu Mătasa s-a dus prietenul din Sud... venea de prin Carpați din Est. el și-a dorit să fie crud pisc teafăr peste Everest. America l-a înfiat și-a devenit american, dar lezne nu s-a transhumat, puiul de dac și de român. a dat din brațe și idei și-a devenit ambasador printre cei buni printre acei ce faima
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
al eroilor Mă aflu la Sinaia, la o răspântie de drumuri principale: unul vine din sud și urcă spre Predeal; altul face la stânga, spre Furnica, pe lângă mânăstirea cea dat nume locului, și de aci mai departe, spre Cota 1400 și piscuri. Mă aflu în chiar intersecția în care un indicator îndrumă: Cota 1.400 - 10 km. I-am bătut nu o dată cu pasul, pe „drum drept” și „scurtături” repezi; am privit nu o dată de sus, de pe platoul Hotelului Alpin, orașul, cu casele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și „scurtături” repezi; am privit nu o dată de sus, de pe platoul Hotelului Alpin, orașul, cu casele sale albe, ca un nufăr ciudat, într-un căuș de cetină. și când te gândești că în urmă cu aproximativ o viață de om, piscurile acestea, frunțile înzăpezite și gânditoare ale munților erau inaccesibile tocmai celor ce le dăduse un nume și-și legaseră destinul de cremenea lor rezistentă. O viață de om, șaptezeci de ani, unul mai mult, unul mai puțin - ca viața. Dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o paragină despădurită - nu vor cunoaște nici atât. Pe când în Occident meșteri pietrari ridicau catedrale, la noi, ca să trăiești în oarecare siguranță în ciuda unor prea dese vizite - dar să nu turnăm gaz peste foc - trebuia să alegi cu maximă grijă un pisc țuguiat de munte prăpăstios, de codri împrejmuit, din patru părți inaccesibil, iar pe strâmta platformă, izgonind vulturii, să zidești o cetate cu cât mai groase ziduri. O mie de trepte trebuia să urce vrăjmașul, pe ploaie, caniculă, viscol, iar odată
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
o trăiască. Fiecare lună din vară aducea evenimente noi la Garmish: întâlnirea mondială a motocicliștilor BMW, cursa mașinilor de epocă în drum spre Italia și Monte Carlo, sărbătoarea focului Iohannifeur, când câțiva curajoși ce cunoșteau secretul cărărilor abrupte urcau la piscurile înalte și aprindeau focuri mari de-a lungul crestelor, veghindu-le până în zori, sau vizitele la castelul regelui Ludwig II Schloss Linderhoff , la Munchen ce era doar la 70 km de Garmish, unde au asistat ca invitați la Staatsoper la
DIN MEMORIA INIMII de Daniela Mocioc. In: Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena până la vărsarea În Marea Neagră, numită de coloniștii greci Pontul Euxin! Ceea ce confirmă faptul că acest arbore de apă, În milenara sa existență, a fost leagănul de formare și supraviețuire a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-roman. De sub piscul Kandel, din munții Pădurea Neagră, de unde răsar cele două ramuri ale uriașului arbore, până În curtea castelului Fürstenberg, unde Berg face un scurt popas până la Îmbrățișarea sa cu Brigach, la ieșirea din orașul Donaueschingen, și mai departe, câteva sute de kilometri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
reprezenta o demolare, o blasfemie, un atentat la siguranța axiologică a nației. În loc de-a reclama pur și simplu ceea ce le-ar conveni, adică sistarea discuției, înghețarea ierarhiilor, statu-quo-ul opiniilor proprii, acești comentatori care-l urmează îndeaproape pe liderul lor, pisc academic care, la rîndul dumisale, cochetează nu rareori cu discursul marilor tenori ai ceaușismului, scandalos reveniți în arena politică, încearcă să creeze o panică prin nimic justificată. Suntem furibund acuzați că am vrea să lipsim nația de marile ei personalități
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
engleză. Dacă ar fi fost, cred că Eminescu ar figură astăzi, în conștiința lumii, cel putin alături de Baudelaire sau Goethe. Astfel că, rămânând în România, cei citați mai sus n-ar fi izbutit, cu vehiculul limbii materne, să ajungă la piscurile cele mai înalte ale consacrării. Dar, simplul fapt de a te muta în Occident nu-ți aduce, automat, consacrarea. Cei ce-și pierd, în străinătate, limba de-acasă încetează, practic, de a mai fi români. Patria unui popor este, in
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Aron Cotruș. Bardul se simte bine în peisajul stîncilor, al mineralelor, acordat la vîna sa intens energetică: „Am săpat fîntînă-adîncă,/ vînă de argint din stîncă,/ straturile-aurifere,/ și-o să mai sap încă și încă/ pînă’n rădăcinile din fiere,/ pînă’n piscul violet al frunții./ Inima mi-i lac de miere./ Colțul lunii și grăunții/ clatină’n vertebre munții” (Celorlalți). Un romantism încordat îl determină să recepteze partea dură a lumii: arborii pietrificați, apa care arde-n flacără, femeia de rocă, dinții
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
numiți mai sus alcătuiesc o primă grupare, de a cărei absență se plânge autorul Scurtei istorii ca indiciu de debut consistent al literaturii noastre în secolul XVII, silit de patul lui Procust în care o introduce să vadă doar trei piscuri izolate, Dosoftei, Cantemir și Budai, care e aproape sigur că nu se citiseră unul pe altul (spre deosebire de cei trei cronicari moldoveni se citiseră și se continuaseră, dacă nu în spirit, măcar în literă). Să adăugăm că Istoria ieroglifică și Țiganiada
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
munții ce se unesc cu masivul Făgărașilor are personalitate aparte, solicită într-un alt fel omul și un regim meteorologic neașteptat. Grație curenților de aer ce bat în zonă... Lanțul are, la nord de abruptul Bucegilor, Piatra Arsă și Zamora, Piscul Câinelui, iar mai departe creasta munților Ciucașului, asemă nătoare ca orientare geografică și formă cu Piatra Craiului”. Călătoriile ar putea fi inițiatice; amintirile montaniardului se întâlnesc cu cele din spital - din apropierea finalului: „Câțiva ani mai târziu aveam să trăiesc un
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
Iar ea să stea totdeauna doar în spatele unui invizibil zid De pasiuni Pe care trebuie neaparat să îl depășești. Și tot în principiu Femeia trebuie să fie înaltă Dar în caz că este ceva mai scundă, să aibă neaparat Atitudinea mentală a piscurilor semețe. Iar femeia aceasta, aaahhhh, va trebui totdeauna să dea Impresia că după ce și-a închis ochii daaa... Deschizându-i nici n-ar mai fi acolo prezentă Cu gama ei de intrigi și de surâsuri. Și cumva Să dea impresia
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
ne dădea lumina Într-o ceașcă dimineața Să vedem cu ochi curați Cât e de frumoasă viața. Tata construia vapoare, Pentru nopțile cu stele Eu și frații mei de suflet Ne plimbam mereu cu ele! Bunii mei duceau povestea Până-n piscul unui munte Stând la sfadă multe ierni Au ajuns toate cărunte... Cireșul din poarta casei Avea cei mai scumpi cercei, O ureche de copil S-a împodobit cu ei. În vesmântul bucuriei Se îmbrăcau adesea brazii, Nucile le tot furam
COPILĂRIA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384716_a_386045]
-
casei, ne întreabă: „Care frontieră?” și ne arată că în jurul satului sunt mai multe puncte de frontieră pe care, fără să știm, le „violasem” deja de câteva ori. Din trecătoarea Perthus se face un drum îngust și întortochiat spre ultimul pisc al Pirineilor înaintea căderii lor în Mediterana. Sus, la peste 1400 de metri deasupra mării, se află un observator meteo iar alături de el un gard scund din scânduri rare și negeluite. Din loc în loc gardul e rupt, unele porțiuni lipsesc
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
stat lucrurile în plin sezon estival”, zice doamna ministru. În lumina extraordinarelor observații făcute de domnia sa, îndrăznesc să spun că am impresia că mi-au venit niște idei geniale, care vor duce la propășirea turismului nostru pe cele mai înalte piscuri ale progresului:
Cum poate fi salvat turismul românesc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19498_a_20823]
-
aducă ivoriul din dinte de morsă.” „Pleca-vor corăbii ce veacul întornu-l, spre fildeș să prindă prin codri-unicornul. Și chiar miazăzilei zvârli-voi cu aur, ivoriul de cântec din cornul de taur.” Prin Africi și Indii pornește măcelul, da-n piscul de munte-i zâmbește castelul. La fel și balada e-n strângerea vranei, și-n turnul de fildeș doar duhul Izvanei mai urcă în cântec plutind peste ape, iar el o așteaptă pe trepte de clape în turnul de fildeș
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Izvana intrând în baladă... BALADA LAURULUI Ia pana diace, cerneli bogoslove, și scrie hrisovul cu negru în slove. Că-i ceas de-al ursitei spre danțul alegru, când Laur așteaptă în straiul lui negru. Castelul aprinde apusu-n ivoriu, pe piscul de piatră ca-n luminătoriu. În turnul de fildeș e masa întinsă. Făclii stau de vorbă pe-ntinderea ninsă. Cleștare și-arginturi luminii joc firul, dar focul înghimpă, tăce-l-ar clondirul! Prin cuine proțapul, doar chiot întrecu-l, întregii boi rumeni
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
dori să obțină în viața viitoare. Prezentul și-l știa. Ajungând pe Valea Oltului, în cazul că la mânăstirea Cozia vor fi foarte mulți credincioși, participanți la slujba de Înviere, se vor urca în mașină pentru a traversa Oltul pe la Piscul Turnului, turn construit de romani prin secolul al II-lea, urcând la Mănăstirea TURNU. A vizitat de fiecare dată această mânăstire de călugări când a fost trecător prin Valea Oltului. Îi plăcea istoria sa și mai ales peisajul din jurul lăcașului
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342656_a_343985]
-
minte, Despre pasărea măiastra. N-am văzut decât doar vulturi, Ce planau ușor în vânt, 'N lumea lor de prin înalturi, Aveau ochii spre pământ. Stânci golașe se înalță, Înspre cer cerând tributuri, Nouri plini aduc speranța, În natură dintre piscuri. Dar nu vreau s-ajung la ceruri, Și nici jos nu vreau rămâne, Pasul meu ades se-oprește, Chiar la baza unor vârfuri. Autor : Strugar Constantin Remus ... Citește mai mult Poezie la înălțime(cota 1296 metri , undeva în munții Cantabriei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
minte,Despre pasărea maiastră.N-am văzut decât doar vulturi,Ce planau ușor în vânt,'N lumea lor de prin înalturi,Aveau ochii spre pamânt.Stanci golașe se înalță,Înspre cer cerând tributuri,Nouri plini aduc speranța,În natură dintre piscuri. Dar nu vreau s-ajung la ceruri,Și nici jos nu vreau rămâne,Pasul meu ades se-oprește,Chiar la baza unor vârfuri.Autor : Strugar Constantin Remus... VII. DÂNSUL MUZEI (3), de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 2058 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]