392 matches
-
bolovanului, cînd Îl ținuse cîteva clipe deasupra capului și apoi și-l așezase pe creștet. Într-o bună zi Silva ridică și el pietroiul și pe urmă și-l așeză pe cap. Silva era un băiat blond cu Înfățișarea unui pisoi gata oricînd să scoată ghearele. Avea ochii foarte verzi și niște picioare puternice, cu pielea albă. A ridicat pietroiul și o săptămînă mai tîrziu i-a ars o mamă de bătaie lui Ramirez, cel din cor, apoi l-a chelfănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stricată. Miroase-mi picioarele. Pedeapsa rituală pentru orice abatere a ei, începând din anul când el o întrecuse ca forță fizică. Îi mirosi din nou trupul inert, pentru prima oară de când nu mai erau copii. Roquefort și vomă închegată. Ca pisoii vagabonzi pe care-i găsiseră ascunși sub verandă când ea avea nouă ani. Un miros dulce-acrișor, ca pădurea de mucegai de pe felia umedă de pâine pe care Mark o lăsase într-un vas acoperit deasupra cuptorului, când era în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spun cele 3 întrebări pe care voi să vi le puneți de câte ori vă întâlniți cu un jurnalist. Adică ori de câte ori citiți ceva, ascultați ceva sau vedeți la televizor reportajul, relatarea, sau comentariul unui jurnalist. Acum jurnalistul sunt eu, pisoiul Ticuță. Și vă învăț cum să mă controlați chiar pe mine. Atenție la întrebările care așteaptă răspunsul vostru, copii! Prima întrebare - Ce-mi povestește Ticuță e pentru mine? (Adică: Mi se potrivește mie ce spune el? Pricep?) A doua - Pot
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vedea. Va trebui să-i miaun o rugăminte Prințului să-și ia Culoarea Culorilor de pe mine... Oridecâte ori se trezește PAM, visul dispare și eu nu mai am ce să vă transmit. Sunt reporter, e adevărat, dar pentru PAM sunt pisoiul ei, Ticuță, nu sunt reporter de război pentru că PAM nu se luptă cu nimeni. Și nici eu nu mă lupt. Dacă m-aș lupta, n-aș mai fi reporter deloc. Reporterii nu se luptă, ei doar comunică, adică transmit. Transmit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dau dreptate, dar dacă m-aș fi priceput, aș fi desenat toată cartea. Vă rog din suflet, ajutați-mă, copii, desenați voi în locul meu. De la voi pot nu numai să capăt curaj ci și să învăț unele lucruri. Dați unui pisoi nepriceput o prețioasă mână de ajutor, prieteni! Dar iată că Inventatorul și Zâna Inventica afișează, în sfârșit, pe un perete foile mari cu PROIECTUL la care au lucrat, până la urmă, toți. Vedeți? Chiar și ei au desenat. Au scris și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ta că vei să mori". "Asta cam așa-i", zic, puțintel intimidat, în timp ce, pe micul ecran, din nou se aud scrîșnetele năpraznice ale pneurilor de la mașini. Starea politică a națiunii Căldura cea mare, la vreme de amiază, singur în curte, pisoiul pe nume Mazarin stă tolănit în iarbă, cățelușa Daisy, la vreme de nici cinci luni, își poartă rasa, cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cînd, Drummond se trăgea în spate și întreba: Ce părere ai, Duncan? Janet îi dădu lui Duncan o ceașcă de ceai și un sendviș cu șuncă, apoi, după ce bău și mîncă, începu să o deseneze. Se ghemuise lîngă foc cu pisoiul în poală, iar părul voluminos îi încadra chipul delicat. Semăna cu Marjory, numai că Marjory avea gesturi copilărești, pe cînd Janet părea că simte cum ochii lui îi iscodesc ungherele cele mai secrete. — Cît să fie ceasul? întrebă Thaw. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întorcîndu-se și făcînd ceva în bucătărie, apoi intră cu trei farfurii cu pere înăbușite și frișcă. Mîncă la marginea patului, iar cînd Thaw și Drummond se întinseră, se înfășură într-o haină kaki și se trînti la picioarele lor cu pisoiul ghemuit lîngă burtă. — Acum m-aș da jos din pat, dacă... zise Thaw somnoros. Brusc fu izbit de o imagine, nu de a lui June Haig, ci a lui Marjory. își imagină cum sînii ei tremură sub mîngîieri pricepute, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unele. Ah. Pisica doamnei Colquhoun stătea în ușa de vizavi, privindu-l. O parte din cap și trup nu era la locul ei. Partea dreaptă era tăiată și îi văzu creierul, în secțiune, alb-roz și plisat ca dosul unei ciuperci. Pisoiul căscă, deschizîndu-și jumătate de gură și prelingîndu-și limba peste dinții albi și ascuțiți ca niște ace. Thaw îi văzu limba pînă la rădăcină, în canalul îngust al gîtlejului. Mișcă buzele, scoțînd niște cuvinte nedeslușite despre teroarea lui. Degetele se strînseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cele două trăsături genetice prima la locuitorii felini născuți sub acel acoperiș. După un timp, membrii familiei Kazanci Încetaseră să-și mai bată capul să găsească nume diferite pentru fiecare În parte, luându-se În schimb după genealogia felinelor. Dacă pisoiul arăta ca un descendent al ramurii aristocratice, alb, cu blana lungă și nas turtit, Îl numeau pe rând Pașa Întâiul, Pașa al Doilea, Pașa al Treilea... Dacă făcea parte din ramura pisicii maidaneze, Îl strigau Sultan - un nume net superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți ani mai târziu când se gândea la tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți ani mai târziu când se gândea la tatăl lui, Yervant Își amintea de pisoiul acela cu desăvârșire singur pe strada pustie și Întunecoasă. Chiar și În Sivas, În micul sat de catolici armeni din Pirkinik, unde au plecat după aceea să se refugieze alături de bunicul și bunica, doar ca să fie expulzați Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dobora. Dar nu era momentul să se plângă. Desert Rose se Întinse În pat să se odihnească și cele două persane ciufulite se urcară peste ea, cerșind afecțiune. — Rudy, tu ești adevăratul bărbat al casei, adevăratul cavaler, zise ea către pisoiul gri. Dacă mă supără cineva, Îl trimit la tine și-i arăți tu! Kitty se Întinse pe un scaun de piele, lângă fereastra franțuzească, privind Statuia Libertății și linia orizontului care se profila minunat deasupra Manhattanului. Era fericită să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întâmplă nu depinde de noi, depinde de enzimele din creierul nostru. Se Întoarse spre pisici și continuă să se joace cu ele. Sunt frate și soră. Ți-am zis? Rudy a lăsat-o gravidă pe Moody. E rău, e un pisoi foarte rău. Moody va face pisoi curând, vrei și tu unul? — Draga mea, nu pot să-mi asum responsabilitatea creșterii unei pisici, zise Kitty. Eu Încă mă mai gândesc dacă să-mi iau un abonament de mobil pe un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fetița lui. Camilla dormea chircită, În poziție fetală, cu un degețel În gură și un șoricel de cârpă sub braț. Un șoarece, nu un pisic sau un câine, sau un urs - un șoarece pentru că, tati, toți se gândesc să salveze pisoii și cățeii, dar cine se gândește la șoareci? Și șoarecilor le e foame și au și ei șoricei, de ce Îi urăște lumea pe șoareci? Șoarecii sunt urâți, iubire, și plini de boli. Și ce dacă? Și leproșii sunt urâți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
său Îi influența negativ Întâmplările vieții. Într-o zi, acesta va fi patul nostru, și nu-mi va mai părea atât de pustiu. Suntem cuprinși În aceeași lacrimă/ ca soarele cu o stea. Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din bucătărie, În dulap. Uneori pisoiul se comporta ca un soț ofuscat. Iar asta nu era frumos. Ce greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lacrimă/ ca soarele cu o stea. Sasha Își căută colocatarul, pe Godot, dar pisoiul cel sălbatec se ascunsese. Coșulețul era rece. Îi umplu farfurioara cu lapte. Îl căuta, mieunând și miorlăind - sub sofa, prin debaraua din bucătărie, În dulap. Uneori pisoiul se comporta ca un soț ofuscat. Iar asta nu era frumos. Ce greu era să trăiești În doi. O experiență pe care nu o Împărtășise cu o altă ființă umană. Nu că așa ar fi vrut. Lumină ce izvorăști din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
oglinda de deasupra chiuvetei. Hai, curaj, Își spuse, astăzi ai doar trei ore, iar mâine e sâmbătă. Îi răspunse DJ-ul - Radio Globo, radioul dumneavoastră. Prieteni, este patru mai, vineri, ziua lui Venus. Își săpuni obrajii. Ce vrea Rupert Murdoch? Pisoiul se strecură afară din coșul de rufe - cu părul drept și cu coada țepoasă ca o sârmă ghimpată. Clopoțelul de la ușă Îl speriase. Cineva suna la ușă. La ora asta? Cu obrajii albi de spumă și cu aparatul de ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu adevărat de ei, În afara școlii unde erau parcați și distruși definitiv. Ieri descoperise cu nespusă părere de rău că nici unul dintre elevii de la a treia B nu călcase vreodată Într-o bibliotecă. — Plec, motănel, spuse Sasha, Întinzând mâna spre pisoi. Godot, conștient deja de iminentul abandon, pufni Înspre el, nervos, și Îl evită printr-un balans. Felină capricioasă. Trebuie să fii răbdător cu noi. Avem atât de puțin timp pentru a fi Împreună. Îmbrăcându-se, privi Încă o dată cu duioșie peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
distribuitorului. Cu o vibrație care-l zgâlțâi, benzina umplu tubul și Începu să curgă În rezervor. — Cu toată benzina asta ajung până la Veneția, spuse și Îi trecu prin minte că, de fapt, nu avea nici un motiv să se Întoarcă acasă. Pisoiul avea deja mâncare pentru trei zile. Putea Într-adevăr să meargă la Veneția sau În altă parte. Era liber. — Ce faci mâine? o Întrebă. Chiar dacă era o Întrebare prea personală, nu-i păsa. Avea senzația că putea să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-s ascunse râmele Cocoșii, cocoșii, Azi s-au bătut cu roșii Când eu am ieșit din casă Au găsit o râmă grasă Imediat s-au luat la ceartă Că nu vor să o împartă Blândul Miau Blândul Miau e un pisoi, E deștept chiar ca și noi. E pisoiul meu Și îl voi iubi mereu. El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bătut cu roșii Când eu am ieșit din casă Au găsit o râmă grasă Imediat s-au luat la ceartă Că nu vor să o împartă Blândul Miau Blândul Miau e un pisoi, E deștept chiar ca și noi. E pisoiul meu Și îl voi iubi mereu. El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca și noi. E pisoiul meu Și îl voi iubi mereu. El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca să văd întregul oraș visând. Dormeau singuri, în perechi sau în grămezi, cu copii și câini. O pisică cobora pe strada de sub noi, cu ceva în gură. A pus acel ceva jos și mi-am dat seama că era un pisoi, pe care a început să-l lingă. În timp ce priveam, soarele a făcut stâncile roz și apoi aurii. Femeile s-au trezit, s-au întins și au început să coboare scările. Curând, mirosul de mâncare s-a răspândit în aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frunza de dud - pluta meduzei La cules de melci bătrânul și nepotul - zâmbete știrbe De Înviere - șiroaie de ploaie frâng firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]