296 matches
-
-i creștea în cicatrice. Cu un gest de o grație inconștientă, își puse o mână pe inimă. — Dumneavoastră sunteți... domnul Arrowby... Charles Arrowby? — Da. Avea ochi mai curând lungi decât mari, înguști, de un albastru-cenușiu umed, ca două pietre. Fruntea pistruiată și mobilă era încrețită de îngrijorare. Încă din prima clipă, surprinsesem o asemănare cu Hartley, o asemănare fantomatică, ce părea să se fi suprapus pe fața lui, așa cum pe fața lui Gilbert se suprapusese asemănarea cu Wilfred Dunning. Și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nimeni nu-ți spune la noi că te iubește. Astea sunt pentru noi mofturi, cel mai bun mod în care poți să-ți exprimi dragostea pentru cineva e să-l hrănești, să-i bagi lucruri pe gură. Era un serial, Pistruiatul, despre un puști care-i ajută pe comuniștii ilegaliști să lupte cu fasciștii. După ce a murit taică-meu, am avut mult timp următoarea fantezie: se făcea că eram Pistruiatul și trebuia să predau o mică tipografie clandestină unui bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
-l hrănești, să-i bagi lucruri pe gură. Era un serial, Pistruiatul, despre un puști care-i ajută pe comuniștii ilegaliști să lupte cu fasciștii. După ce a murit taică-meu, am avut mult timp următoarea fantezie: se făcea că eram Pistruiatul și trebuia să predau o mică tipografie clandestină unui bărbat cu Universul în buzunar. Intra în oficiul poștal, aștepta câteva minute, cercetând cu atenție buzunarele bărbaților, și, deodată, taică-meu îmi punea palma lui grea pe umăr: — Ce cauți, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
văzut The Wind Chimes și-am ascultat nou-apărutul Tubular Bells II. Pe Mike Oldfield Îl situam Între muzicienii de foarte Înaltă calitate, și nu fiindcă Îmi plăceau vocalistele sale nordice. Deși era asemănătoare la ochi (albaștri, fără impurități), la piele (pistruiată) și la păr (blond, lung, bogat), amfitrioana nu mă atrăgea deloc. Tânărul poza Într-un fel de pupil al meu. Crescuse, admit, luându-mă de model În câteva domenii. Chiar căsătoria o stabilise având reper vârsta când o făcusem eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
casă de pitic, nu ar fi crezut asta în ruptul capului.“ Toate poveștile încep cu „A fost odată“. Iar cele mai simpatice sunt cele cu pitici. În primul rând, pentru că piticii sunt foarte, foarte mici. Cât un nas cârn și pistruiat sau ceva mai răsăriți, cât o păstaie. Și pentru că sunt așa de mici, de cele mai multe ori nici nu-i zărim; ba, cei mai nechibzuiți dintre noi ar putea crede că ei nici nu există și că poveștile cu pitici sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pare că ai scris mai mult despre alți ani, de mult trecuți, decât despre cel de acum. Probabil că asta-i substanța anilor în general, una care nu poate fi pricepută decât după ce a înțepenit bine în insectarul unui puști pistruiat căruia îi plac istoriile vechi. Deocamdată, pentru această ultimă ediție specială, propunem o temă de vacanță, gândindu-ne mai ales la momentele de îndestulare sarmalescă, atunci când mintea zboară aiurea, iar stomacul moțăie. Hapax se cheamă tema pentru vacanța asta de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Dorm și lasă-mă în pace! Nici pisica nu se scoală! Mie somnul mult îmi place Și îți spun: nu plec la școală! LITERA ,,P’’ Cu un cap umflat pe-o parte, Pistruiat, cu plete-n vânt, Pe potecă, de departe, Vine ,,p’’, la noi, cu-avânt. Papagalul îl primește; Îl putem găsi și-n prune; Petru, când se odihnește, Chiar pe pernă, -n pat îl pune. Plapuma, pisica popii, La-nceput îl
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar de la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute“. Așa începe primul episod din cele 230 ale romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. O satiră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
adresa după străvechiul protocol cu un fel de (în traducere românească) „mărită cucoană“, echivalent feminin pentru „excelență“, se întreținea în maghiară, Loulou nu era frumoasă ca Irma (oval de prună, năsuc obraznic și, nu știu de ce, mi se pare și pistruiată - o confund oare la figură cu un băiat de pe stradă, tot cu numele de Lulu, dar altfel pronunțat, pistruii de pe față contrastându-i cu funda mare, albă, care nu-i lipsea niciodată de la gât?), dar m-a pervertit social, stârnindu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vârstnic decât el acum și mai îndrăzneț decât acum) și l-am ținut tot timpul strâns de mână, cu degetele încleștate în ale lui. După război, ambii băieți s-au prăpădit în accident: mai întâi cel mic, tare blând și pistruiat, la Sibiu - intrând într-o cârciumă să și cumpere de la tejghea țigări, i-a zdrobit capul o sticlă de sifon adresată de cineva altui cap (devenise muncitor); cel mare a căzut iarna într-o prăpastie, în Munții Apuseni (era la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aici avem dublu, triplu ricoșeu. O dată, că iubirea lui are chip de hipioată, cu plete și cu știința de a duce ispititor mâinile să acopere fața înainte de a plânge. Apoi, pentru că și cel mai bun prieten al său, durduliu și pistruiat, ajunge să o mierlească. Să dea ortul popii. Să treacă la Hades. Să o cotească. Cu iubita lui hipioată, e simplu. Și ea alerga după un chel tatuat care aflase deliciul de a o părăsi din când în când. La
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nașă, când îi servește de gazdă în orașul studenției lui, o plimbă numai pe la periferie, în speranța fierbinte că nu se va întâlni cu vreun cunoscut. Dar ți-ai găsit, ghinionul se ține scai de el, prietenul său, durduliul cel pistruiat, o află în patul finului, în timp ce se odihnea, și nu scapă ocazia de a slobozi câteva apropouri cu conotație sexuală urmate de hohote de râs pe hol, după ce va fi ascultat toată însăilătura nașei privind așteptarea extratereștrilor. Nașa nu e
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ei înșiși în garajul părintesc. Mașina nu merge, dar mai au puțin de lucru și va merge ca un bolid, desigur. Cu ei trei mai seamănă și Cristine, firava făptură de șase ani, atît de subțire, atît de blondă, de pistruiată și cu ochii atît de verzi, încît în mod involuntar te face să te gîndești ce picantă femeiușcă va ieși cîndva din rățușca asta urîțică foc! Nimeni deci nu seamănă cu Madame Ch. Adevărul este că ar fi nespus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a dat pe gât. — Încă unul ? — Nu... — Pentru curaj ! Curaj ? Domnișorule Cristian, doar n-o să stăm cu mâinile în sân. Trebuie să intervenim ! Doar n-o să lăsăm frumoasa prințesă să fie răpită pentru totdeauna de acest zmeu deco- lorat și pistruiat. — Și ce propui, cumetre ? râde Mamutu’. Un duel ? Mai mult ! — Două dueluri ? râde și mai tare Mamutu’. Domnișorule Cristian, aici dumneata trebuie să intervii. Păi, cum să ne apropiem de ea ? Ar fi ridicol. — Dar nici vorbă să ne apropiem
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un moment dat îi face răzbunători. Simt nevoia să plătească niște oprimări mocnite din arborele genealogic. Nu se iubesc îndeajuns, își adaugă mereu alte cauze, ca să nu se iubească chiar deloc. Turnătorul nostru din dormitorul A era bocciu, mărunțel, vânjos, pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere, iar el mai icnea uneori, dar de urlat, ca turnătorul lipsit de orice urmă de demnitate din dormitorul B, care țipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în dormitorul cu 40 de paturi și în clasă ajungea la urechea comandantului. Locotenentul nu făcea un secret din faptul că obținea informațiile din interior. Turnători ar fi putut fi mai mulți, dar dacă o clasă întreagă a decis că pistruiatul era trădătorul, acesta era obligat să-și poarte crucea. La cei 13-14 ani pe care-i aveam noi, elevii din clasa a opta, împărțirea rolurilor în grup devenea o primă chestiune de bărbăție. Cineva trebuia să fie responsabilul subînțeles al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
atrage clienții, prietenul meu a fluturat în aer mai întâi cămașa cu zimți de zăpadă. Cunoscând istoria confecționării ei, îi făcea reclamă strigând: „Veți dormi în ea mult și bine, ca un peisaj de iarnă“. O femeie tânără și foarte pistruiată a mușcat din nadă și a cumpărat-o. După care prietenul meu s-a apucat să agite imitația ungurească (căreia îi spunea „cămașa de curve“), strigând: „Frumoasă și gingașă ca spuma mării“. Când nu erau clienți prin preajmă, ne strâmbam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
vreun dinte? Deocamdată nu, dar se clatină... Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În câteva zile te vei face bine. Nu, nu-ți va rămâne nicio urmă de zgârietură pe năsucul tău mititel, frumușel și pistruiat și nici pe fața ta drăgălașă. Spusele lui m-au bucurat atât de mult, încât durerea de cap începea deja să fie o amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja? Absolut sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oameni „Însemnați” sunt „socotiți drept jidovi” și se crede că, din această cauză, „petele de pe față li se pot Înmulți”. În Moldova, de exemplu, ca să scape de aceste semne de „piază rea”, În noaptea de Sân Petru (29 iunie), „oamenii pistruiați” rostesc descântece și „se spală cu apă În miezul nopții, când cântă cocoșul” <endnote id="(112, p. 152 ; 64, p. 272)"/>. Și În acest caz pare să fie vorba de suprapunerea a două motive mitice independente, unul canonic și celălalt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a descris adesea anume acest tip de evrei : „roșcați, cu pistruie”, „cu barba roșie, Încâlcită și mântuită’n țurțuri”, barbari „care par că vin de-a dreptul din Asia Înfocată” <endnote id="(429, pp. 7 și 93)"/>. Tot „roșcați și pistruiați” Îi vedea Henri Stahl la Începutul secolului XX pe evreii comercianți care ar fi „asediat” cartierul bucureștean Dudești- Văcărești <endnote id="(843, pp. 103 ș.u.)"/>. Într-un interviu acordat la 10 ianuarie 1938 ziarului Paris-Soir, poetul Octavian Goga, pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar fi năvălit În România „din Polonia și Rusia” <endnote id="(244, p. 24)"/>. Este imaginea clasică a mediilor antisemite românești. Bătându-și joc de scriitorii evrei sau „jidoviți”, cu „rasa lor” și „taraba lor”, Vintilă Horia Îi numește „criticaștrii pistruiați” (Sfarmă Piatră, nr. 48, 22 octombrie 1936). Într-o altă revistă legionară, Elena Wolf-Lupescu (poreclită „Roșcovana”), metresa regelui Carol al II-lea, era percepută „cu părul roșu «ca cărămida», ce Încadra o față pistruiată și cu buzele mari, groase și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lor”, Vintilă Horia Îi numește „criticaștrii pistruiați” (Sfarmă Piatră, nr. 48, 22 octombrie 1936). Într-o altă revistă legionară, Elena Wolf-Lupescu (poreclită „Roșcovana”), metresa regelui Carol al II-lea, era percepută „cu părul roșu «ca cărămida», ce Încadra o față pistruiată și cu buzele mari, groase și roșii, proprii și ele rasei” (Timpul eminescian, nr. 219, 8 octombrie 1940). Tot În acea perioadă, traversând cu trenul sudul Poloniei, Mihai Ralea descria - evitând formulări peiorative - un anume tip de evrei, una dintre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(113, II, p. 164)"/>. Și tot Sfânta Maria era cea invocată În descântecele de deochi (de potcă) <endnote id=" (151, pp. 127 ș.u.)"/>, boală provocată de uitătura rea a „oamenilor cu semne”, inclusiv a evreilor roșcați și pistruiați (vezi capitolul „Omul roșu”) : Doamne ajută-mi, Sfântă Mărie, Potcă mare, potcă mică, Potcă din uitătură, Potcă din mirătură, Potcă din ochi albi, Potcă din ochi negri, Ieși din creierii capului, Din bolboșu ochilor <endnote id="(151, p. 129)"/>. Câteodată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pomul lăudat”. După un drum parcurs cu grija și teama de-a nu ne rătăci, am ajuns în orașul mult visat, unde eram așteptați de Dimitrin, care nu vorbește decât bulgărește, dar care a adus cu el o frumoasă fată pistruiată și cu ochii albaștri ca marea, vorbitoare de limba engleză. Ne-a întrebat unde vrem să fim cazați - în stațiune sau în incinta Reședinței Regale și noi, artiști fiind, normal că am optat pentru a doua variantă. Stăm într-un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ani În noiembrie, eu Împlinisem zece În aprilie. Privirile noastre erau Îndreptate spre o bucată zimțată de scoică de midie pe care ea călcase cu talpa piciorului ei Îngust cu degete lungi. Nu, nu eram englez. Ochii ei verzui păreau pistruiați, de parcă numeroșii ei pistrui ar fi debordat de pe fața cu trăsături ascuțite. Purta ceea ce azi s-ar putea numi un costum pentru joacă, compus dintr-un jerseu cu mânecile scurte și un șorț albastru croșetat. La Început am luat-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]