1,176 matches
-
văd toate cele.” Tocmai atunci, un lup pe care, / Cumătru, capra ceea-l are - Un lup care de mult voia / Să pupe iezii, de-o putea - A ascultat sfatul pe care / Îl dete capra la plecare, Iezilor ei. El se pitise / Chiar sub fereastră și-auzise Poruncile ce le lăsase, / Când la pădure ea plecase. „Bun!” - zise lupu-n gândul lui. / „Cred că e timpul prânzului! Cum deschid ușa, eu țâșnesc / Asupră-le și-i hăpăiesc!” Împins de aste gânduri bune, / La
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
era / Și precum varga tremura. Dar frica-i bună câteodată, / Că ea este din rai luată. Iedul cel mijlociu, la fel, / În grabă s-a ascuns și el Sub un cherșin; s-a-nghesuit / Cum a putut și s-a pitit, Căci frica este sănătoasă / Chiar dacă este rușinoasă. Văzând că cei doi s-au ascuns, / Pe iedul mare l-a pătruns Spaima și-n cumpănă ședea, / Căci ce să facă, nu știa. Se întreba: „Să deschid oare? Sau să aștept, să
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
care la începutul sec. al XVII-lea intra în Moldova pe la ceasurile cinci după-amiază îi era peste putință ca până la ceasurile șapte seara să nu dea peste un han. Fapt istoricește atestat: orideunde veneai, oriîncotro mergeai, era mare minune dacă, pitit într-o vâlcică ori nălțându-se trufaș la răscruce de vânturi, dosit de spaima lotrilor după spinarea unui deal ori odihnind gălbui în mijlocul câmpiei, nu întâlneai curând acel topos pomenit de mai toți povestitorii de-aici ori de-aiurea, că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pofticioasă făcută de Despina de a duce la gură o ditamai ciosvârtă de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
printre linguri. Fac curățenie din nou, fără să dau prea mare atenție buzunarelor mele. Dar chiar după mai multe luni de zile, printre crăpăturile podelelor mișună ca gândacii ace de seringă mânjite cu sânge. Într-unul dintre sertarele scrinului era pitit obiectul acela didactic pe care mi l-a adus doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce puteau fi desprinși de pe oase de cauciuc, vene de cauciuc, un creier de cauciuc și locul indicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ne jucăm atunci! Privi atent peste tot, sperând să-l vadă pe vărul său ascuns undeva în spatele unui copac ori după vreun tufiș. Nu reuși să-l descopere, așa încât se hotărî să extindă aria cercetărilor. Fără îndoială că acesta se pitea pe undeva mai încolo. Tocmai se pregătea să se retragă mai în adâncul pădurii, ca să ajungă în spatele lui când foșnetul acela de frunze uscate îi atrase din nou atenția. Venea de undeva mai din spate și dinspre stânga, cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii consideraseră că, din moment ce prizonierii au mâinile legate la spate, nu vor mai putea face nimic. Nu erau nici gratii și nici fereastra nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă sârma cu care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise să facă o gaură prin care se putuse să se strecoare afară. Privi atent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care omul pe care tocmai îl arestase le dăduse cheia atât de repede și îl trimisese pe Pop acolo fără remușcări. Desigur că mai exista varianta ca prizonierul să blufeze. Voia neapărat să se urce în mașină pentru că avea acolo, pitită pe undeva o cheie de cătușe cu care intenționa să se elibereze. Nu, sub nici o formă, nu trebuia să îi permită acestuia să se miște din locul unde se afla acum. Însă nici nu putea ignora amenințarea basarabeanului. Era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deplină În sat, sfîșiată uneori de lătrat de cîine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngînate; erau apostolii, cățărați pe cîte un butoi, propovăduind desăvîrșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptîndu-i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ne întâlnim aicișea, la poale de munte... — A doua zi, marți dimineață, în zori, când fetele-grupuri, alea care trecuseră de cinci, șase ani, s-au adunat pe malul Oltului să facă păpușa din lut, eu m-am ascuns între buruieni, pitit la pământ, urmărindu-mi iubita, dăscălița mea nouă, ele strigau ca nebunele, nu înțelegeam eu atunci prea bine ce fac ele acolo. Dă, fă, lutul, să fac eu Caloianul, că știu să fac păpuși, că muica m-a învățat! — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
este că suntem amândoi tensionați, că săptămâna asta... (Are o voce bizar de bătrână. Ea vine la el și, luându-i capul În palme, Îl sărută.) ROSALIND: Nu pot, Amory. Nu mă pot lăsa zăvorâtă departe de copaci și flori, pitită Într-un apartament mititel, unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-ai urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O, scumpule, pleacă! Nu Înrăutăți lucrurile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lucru pe care îl poate face un om în viața lui. FINAL PASAJ RETRAS Închizând jurnalul, domnul Popa se ascunse sub pat: auzise pașii Contesei. - Serafimul meu! Unde ești? Unde mi te-ascunzi, cum vrei să mă uzi, unde te pitești să mă chinuiești? Popa tăcea mâlc, ținându-și mâinile grăsunele la gură să nu râdă. - Unde ești, îngerașul meu baroc? De ce mă lași să mă topesc de dorință și îngrijorare? Contesa privi cu groază fereastra deschisă. - Unde ești, opera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
n-am auzit bâlbă mai strașnică în viața mea. Eu m-am tras sub perucă și mi-am băgat unghiile în carne, eram cu fața la spectatori, nu puteam să râd, la fel spune că a făcut și Gelu, Hudac s-a pitit sub scutul lui și, cât era de gras, nu se mai vedea de acolo, doar scutul ce se hurduca. Puiu s-a întors cu fața la fundal, ca să nu fie vorbe, Fotino a căscat gura fără de aer, Beligan, care altminteri era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe mine impermeabilul pe care-l ținusem în mână și mi-am răsucit în sus borul pălăriei. Micile modificări ale înfățișării sunt esențiale când urmărești pe cineva. Asta, plus rămânerea în spații deschise, la vedere. Numai când începi să te pitești pe lângă ziduri omul tău începe să devină bănuitor. Doar că tipu’ ăsta nu s-a uitat nici măcar o dată în urma sa când a tăiat-o prin Wittenberg Platz și a intrat pe ușa principală de la Kaufhaus des Westens, sau Ka-De-We, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
PENTRU PROZA - ION MORARU (GALAȚI) 4. PREMIUL 2 PENTRU PROZA BOBICĂ RADU COSTEL (VASLUI) 5. PREMIUL 2 PENTRU PROZA -PENU MIRELA (BUCUREȘTI) 6. PREMIUL 3 PENTRU PROZA -MARIAN MALANCIU (SLATINA-OLT) Eseu: 1. PREMIUL 1 PENTRU ESEU- IAGĂRU DINA SORIN MARIAN (PITEȘTI) 2 . PREMIUL 2 ESEU- ALEXANDRA BENEA (PIATRA-NEAMȚ) Epigrama: 1. PREMIUL 1 PENTRU EPIGRAMA- FLORIN ROTARU (BUZĂU) 2. PREMIUL 1 EPIGRAMA - IOAN TODERAȘCU (COSTEȘTI VASLUI) 3. PREMIUL 1 EPIGRAMA- NICU STANCU (IAȘI) Reportaj: 1. PREMIUL 1 PENTRU REPORTAJ- DUSAN MONICA (RÂBIȚA-HUNEDOARA
PREMIU DE EXCELENŢĂ, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364286_a_365615]
-
plecară Știrea-n sat să o vestească, Fără ca să stea pe gânduri Și măcar să socotească, Cum că aprobarea este, ( fără tocmă, fără bani), Să pețească doar odată, Însă doar la patru ani ! Și povestea, ca pe alte, Am scris eu pitit în munți, C-a tot nins de-o săptămână Și-s de tot albiți, cărunți, Precum e și povestariul Ce aici s-a străduit Să vă spună o poveste Cum nu ați mai auzit. Și încălecând pe-o roată, Cum
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
odată în vremuri de restriște pe când românii își apărau țara și cinstea cu preț de sânge. A fost odată în vreme când copleșiți de hoarde sătenii-și pârjoleau calea cu case-n foc, bărbații-și făleau vânju-n luptă, femeile își piteau știutul ca să-și păzească cinstea și copiii, pe-nălțimi și codri. A fost odată când bărbatul și femeia erau în rușine de goliciune și ascunsuri. Într-o sămuială de astfel de vremi turcii se răzlețiseră pe coclauri de Rucăr, rămase
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
lumină ca un semn din cer ce-ți cade-ncet pe față, împrumutându-ți efemer o vină nu crede că stăpânul acestei lumi poți fi, averi nu strânge cu mintea-ți păcătoasa nimic din ce-i lumesc în tine nu piti, în viața asta scurtă, păgâna, vicioasa tu, om de rând, avar lipsit de sensuri, găsește în iubire a traiului decentă căci anii ți-s puțini, nu te-ntina cu-eresuri, învață cu ardoare a lumii chintesența în eul tău șăgalnic
NEPRIHĂNITĂ FRUMUSEȚE-N FLOARE, DE CE A RISIPIRII FIRE EȘTI? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362960_a_364289]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > FERICIREA Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului Fericirea se citește ca afișul de pe gard, Nu o poți masca pe față sau ascunde după fard. S-o pitești de ochii lumii învelită-n staniol, Iară-și cred că nu se poate, ochii, tot te dau de gol. Și mă-ntreb de ce-am ascunde-o?Dac-o fi la o adică, Nu-i mai bine să îți fure
FERICIREA de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362953_a_364282]
-
intense și explodate într-un tablou vast, amprentat de specificul unui lirism inconfundabil. Textele sunt scrise cu un înalt simț al trăirii, cum ar fi în această excelentă ''Mea maxima culpa'': Sunt vinovat de cântecul de ciocârlie/ Ce-l port pitit în sipete ascunse,/De macii scuturați în freamăt pe câmpie,/ Sunt vinovat de gânduri nepătrunse''. M-am delectat citind acest volum, chiar am avut momente de deprimare în fața realității vieții, unde totul curge în acea pâlnie a timpului care parcă
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
februarie 2013. Metroul din New Delhi este subteran numai în zona centrală, în afara căreia circulă aerian, pe piloni de beton mai solizi decât schelăria metalică scârțâitoare din Brooklyn. În interiorul stațiilor de metrou vezi o mulțime de soldați înarmați, unii stau pitiți în cazemate realizate din saci cu nisip. De fiecare dată trebuie să-mi introduc geanta la control cu raze, ca la aeroport, dar aici tehnica mai înapoiată este suficientă pentru a descoperi arme rudimentare și nici nu-ți confiscă sticla
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
februarie 2013. Metroul din New Delhi este subteran numai în zona centrală, în afara căreia circulă aerian, pe piloni de beton mai solizi decât schelăria metalică scârțâitoare din Brooklyn. În interiorul stațiilor de metrou vezi o mulțime de soldați înarmați, unii stau pitiți în cazemate realizate din saci cu nisip. De fiecare dată trebuie să-mi introduc geanta la control cu raze, ca la aeroport, dar aici tehnica mai înapoiată este suficientă pentru a descoperi arme rudimentare și nici nu-ți confiscă sticla
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
februarie 2013. Metroul din New Delhi este subteran numai în zona centrală, în afara căreia circulă aerian, pe piloni de beton mai solizi decât schelăria metalică scârțâitoare din Brooklyn. În interiorul stațiilor de metrou vezi o mulțime de soldați înarmați, unii stau pitiți în cazemate realizate din saci cu nisip. De fiecare dată trebuie să-mi introduc geanta la control cu raze, ca la aeroport, dar aici tehnica mai înapoiată este suficientă pentru a descoperi arme rudimentare și nici nu-ți confiscă sticla
AVENTURI LA NEW DELHI – FRAGMENT DIN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362525_a_363854]