281 matches
-
atunci când începe să dea dovadă de mândrie și vanitate exagerată, și, pe de altă parte, când începe un schimb de scrisori de dragoste cu un elev de liceu, Tony este trimisă la un internat de fete. Internatul este condus de pitica cocoșată Therese (Sesemi) Weichbrodt. În ciuda condițiilor foarte stricte, Tony trăiește aici, alături de cele două prietene - Armgard von Schilling și Gerda Arnoldsen - o perioadă fericită a tinereții sale. Tony Buddenbrook are 18 ani. Omul de afaceri hamburghez Bendix Grünlich cere mâna
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
titlu, un pitic adus cu forța din ținutul său, devine bufonul unui rege deosebit de mândru de glumele pe care le făcea. Vrând să se răzbune pe rege și pe cei șapte miniștri ai săi pentru lovirea prietenei și colegei sale, pitica Trippetta, el îi îmbracă în urangutani pentru un bal mascat. În fața oaspeților regelui, Hopa-Hop îi ucide pe toți opt dându-le foc la costume, apoi fuge cu Trippetta. Analiza critică a sugerat că Poe a scris povestea ca o formă
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
Corylus colurna"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), afin ("Vaccinium myrtillus L."), cornișor ("Ruscus hypoglossum"), scumpie ("Cotinus coggygria"). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice (de pajiște și stâncărie); printre care: garofița pitica ("Dianthus nardiformis"), tămâioara ("Violă joói"), lăcrămioara ("Convallaria majalis"), brândușa galbenă ("Crocus flavus"), stânjenel de munte ("Iris graminea") sau săbiuța ("Gladiolus imbricatus"). Fauna este reprezentată de o gamă diversă de specii; dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe
Coronini - Bedina () [Corola-website/Science/325817_a_327146]
-
de raze gamă în funcție de geometria exploziei. În orice caz, astronomii cred că majoritatea celor de tip Ib, si probabil cele de tip Ic, rezultă din colapsul nucleului unor stele masive lipsite de straturile externe, si nu prin scurgeri termonucleare ale piticelor albe. Datorită faptului că se formează din stele rare, foarte masive, frecvență supernovelor de tip Ib și Ic este mult mai mică decît a celor de tip ÎI. În mod normal apar în regiuni în care se formează stele noi
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
o rază de 0,67 a Pământului și are nevoie de 349 zile pentru a executa rotirea în jurul stelei foarte asemănătoare cu Soarele. Către sfârșitul anului 2013, a fost descoperit un alt candidat-analog al Pământului care efectuează rotația în jurul unei pitice portocalii târzii KOI-4742.01, și are o rază cu 29% mai mare decât a Pământului, iar temperatura de efect este foarte apropiată de cea a Pământului. În aprilie 2014 a fost confirmată prima exoplanetă de tip terestru - Kepler-186f, care se
Analogul Pământului () [Corola-website/Science/330766_a_332095]
-
interpretări cu care comunitatea științifică să fie de acord, oamenii de știință consideră munca lui Sitchin drept pseudoștiință și pseudoistorie. Începând cu anul 1995, site-uri web, cum ar fi ZetaTalk au susținut că Nibiru sau Planeta X este o pitică cenușie aflată în prezent în sistemul nostru planetar, care va trece în curând prin apropierea Pământului. Sitchin nu a fost de acord cu data la care a fost ar fi avut loc această trecere. Proiectul Serpo este numele dat unui
Obiecte planetare propuse în religie, astrologie, ufologie și pseudoștiință () [Corola-website/Science/329286_a_330615]
-
în infraroșu, Y CVn are o luminozitate de de ori luminozitatea Soarelui. Raza sa are aproape 2 u.a. La Superba ar putea să-și ejecteze stratul extern printr-o supernovă, după care să se prăbușească, pentru a deveni o pitică albă.
La Superba () [Corola-website/Science/328629_a_329958]
-
în curs de dezintegrare aflate în orbite eliptice. Sub acest scenariu, gravitația unei alte stele apropiate ar fi putut cauza comete din Norul Oort să fie deviate spre stea. O dovadă ce susține această teorie este dată de existența unei pitice roșii aflată la o distanță de 132 de miliarde km (885 u.a.) de KIC 8462852. Totuși ideea ca niște comete să poată obscura până la 22% din luminozitatea unei stele a fost pusă sub îndoială. Un studiu ulterior, publicat pe
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
Dawn (în ) este o sondă spațială lansată de NAȘĂ în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi: protoplaneta 4 Vestă și planetă pitica Ceres. Dawn a fost prima navă care a vizitat Vestă, intrând pe orbită acesteia la 16 iulie 2011, si finalizând cu succes misiunea de studiu (de 14 luni) a Vestei la sfârșitul anului 2012. În cazul în care întreaga să
Dawn (sondă spațială) () [Corola-website/Science/333645_a_334974]
-
orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale, cum ar fi programul Voyager, s-au limitat doar la survolări (trecere/zbor pe langă). În februarie 2015, sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres, pe masura ce se apropia de planeta pitica. La data de 6 martie 2015, la ora 12:39 GMT (14:39 oră României), sonda s-a înscris pe orbită corpului ceresc „pitic”. Misiunea principala de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015, iar oamenii de știință speră
Dawn (sondă spațială) () [Corola-website/Science/333645_a_334974]
-
se află câteva specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice) și aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări migratoare semnalate în arealul sitului: acvila pitica ("Hieraaetus pennatus"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), cocosul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufnita ("Bubo bubo"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), cristei de câmp ("Crex crex"), barza albă ("Ciconia ciconia"), barza neagră ("Ciconia nigra"), ciocănitoarea neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de stejar ("Dendrocopos medius
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
că copilul continuă să crească după vârsta de trei ani. În timpul războiului, Oskar se alătură unei trupe de artiști pitici care distrează trupele germane aflate în linia întâi a frontului. Dar când cea de-a doua iubire a vieții sale, pitica Roswitha, este ucisă de trupele aliate în Bătălia pentru Normandia, Oskar se întoarce la familia sa din Danzig, devenind liderul unei bande de tineri infractori (asemănătoare cu Pirații Edelweiss). Armata sovietică capturează curând orașul Danzig, iar Alfred este împușcat de către
Toba de tinichea (roman) () [Corola-website/Science/333177_a_334506]
-
mare decât Soarele și de 11 ori mai masivă, aflată în ultima fază a evoluții sale stelare și poate fi, prin urmare, considerată că o stea muribunda. Nu se știe dacă va exploda într-o supernovă sau va deveni o pitica albă, întrucat masă să se află la limita dintre stelele destinate să explodeze și cele destinate să se prăvălească. Este catalogata că stea variabilă, deoarece a procedat la ejecția unei mari cantități de materie în 1972, care a condus-o
Epsilon Pegasi () [Corola-website/Science/333401_a_334730]
-
astfel, galbenă sau albă, ca și Steaua Polară în prezent. În general steaua este destinată să explodeze în supernovă, însă un număr foarte mic de stele, cu masa cuprinsă între 8 și 12 mase solare, la încheierea existenței lor, devin rare pitice albe oxigen-neon. Dat fiind faptul că stelele petrec mai mult timp în faza de supergigantă roșie, o bună parte din stelele precursoare ale supernovelor observate au fost supergigante roșii. Până în anul 1987 se credea că supernovele au provenit exclusiv din
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
una dintre stele se întinde dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât mai mult lobul. În cazul unei perechi gigantă roșie / pitică albă, gazul provenind de la gigantă poate să depășească lobul lui Roche, deversându-se, în mod continuu, pe pitica albă și provocând mai multe nove recurente.
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât mai mult lobul. În cazul unei perechi gigantă roșie / pitică albă, gazul provenind de la gigantă poate să depășească lobul lui Roche, deversându-se, în mod continuu, pe pitica albă și provocând mai multe nove recurente.
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
până la zece milioane de Kelvin. Istoric, se propusese că aceste raze X ar putea fi emise de stea, provenind de la un vânt cald sau de la un disc aflat în jurul stelei, acretându-se pe suprafața unui companion degenerat, cum ar fi o pitică albă sau o stea neutronică. Acum se înțelege că cele două ipoteze ridică dificultăți de interpretare. De exemplu, se vede greu cum o cantitate suficientă de materie poate fi acretată de o pitică albă ținând cont de distanța stelei secundare
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
unui companion degenerat, cum ar fi o pitică albă sau o stea neutronică. Acum se înțelege că cele două ipoteze ridică dificultăți de interpretare. De exemplu, se vede greu cum o cantitate suficientă de materie poate fi acretată de o pitică albă ținând cont de distanța stelei secundare (a cărei natură nu este cunoscută), dedusă din perioada orbitală, pentru a produce un asemenea flux de raze X (aproape 10^33 erg/secundă). O stea neutronică ar putea cu ușurință să genereze
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
ar putea fi mai mare dacă ar avea o densitate mai mică ca Pământul, sau o masă mai mare decât masa minimă. Planeta are un de 234 K (-39 °C; -38 °F). Planeta orbitează în jurul unei stele de tip M (pitică roșie) numită Proxima Centauri. Steaua are o masă de 0,12 "M" și o rază de 0,14 "R". Aceasta are o temperatura la suprafață de 3042 K și este de 4,85 miliarde de ani. În comparație, Soarele are
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
dacă planeta este locuibilă. S-a anunțat că exoplaneta orbitează în zona locuibilă a sistemului planetar al stelei Proxima Centauri, regiune unde, sub condiții și proprietăți atmosferice corecte, apa lichidă ar putea exista pe suprafața planetei. Steaua gazdă este o pitică roșie, cu aproximativ o zecime din masa Soarelui. Ca urmare, stele precum Proxima Centauri trăiesc până la 3-4 trilioane de ani, de 300-400 de ori mai mult decât va trăi Soarele. Planeta este destul de aproape de steaua sa, putând avea rotație sincronă
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
spectrala M în această parte a cerului. Galaxia este situată în spatele planului Caii Lactee, acolo unde stelele și norii de gaz și de praf sunt mai denși, ceea ce explică faptul că nu a fost descoperită înainte. Se pare că "Galaxia Pitica din Câinele Mare" se află într-un proces de fragmentare de către forțele mareice din Calea Lactee. Centrul galaxiei este extrem de degradat și un lung filament de stele trenează în spatele lui formând o structură în formă de inel (denumit uneori "Inelul Unicornului
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]
-
Imaginile realizate de NASA în cadrul misiunii spațiale Kepler-2 au dezvăluit rămășițe telurice ale unei planete care a fost distrusă în timp ce orbita în jurul unei stele moarte-o pitică albă, aflată în constelația Fecioarei, la o distanță de 570 ani-lumină de Terra. Savanții americani au observat fragmente din acea planetă distrusă efectuând o rotație completă în jurul piticei albe la fiecare 4,5 -5 ore, pe o orbită de 836
Imaginile unei catastrofe cosmice, indicii despre destinul final al Terrei by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105008_a_106300]
-
planete care a fost distrusă în timp ce orbita în jurul unei stele moarte-o pitică albă, aflată în constelația Fecioarei, la o distanță de 570 ani-lumină de Terra. Savanții americani au observat fragmente din acea planetă distrusă efectuând o rotație completă în jurul piticei albe la fiecare 4,5 -5 ore, pe o orbită de 836.800 de kilometri - puțin peste dublul distanței dintre Pământ și Lună. "Este ceva ce niciun om nu a mai văzut vreodată", a spus Andrew Vanderburg, de la Centrul de
Imaginile unei catastrofe cosmice, indicii despre destinul final al Terrei by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105008_a_106300]
-
epuizează, ele încep să își ardă elementele mai grele, precum heliu, carbon și oxigen, și se măresc considerabil. În cele din urmă, steaua își arde învelișul exterior, lăsând în urmă un nucleu - aproximativ de mărimea Terrei -, cunoscut sub numele de "pitică albă". Cercetătorii din echipa lui Andrew Vanderburg au observat acea catastrofă cosmică folosind instrumentele folosite în misiunea spațială Kepler 2, care pot să detecteze existența unor noi planete prin modificările regulate de intensitate luminoasă ce apar atunci când acele planete trec
Imaginile unei catastrofe cosmice, indicii despre destinul final al Terrei by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105008_a_106300]
-
Kepler 2, care pot să detecteze existența unor noi planete prin modificările regulate de intensitate luminoasă ce apar atunci când acele planete trec prin fața stelei în jurul căreia orbitează. În loc să monitorizeze stele precum Soarele, savanții americani au dorit să studieze și o pitică albă, cunoscută sub numele WD1145+017. Ei au descoperit că, la fiecare patru ore și jumătate, Kepler 2 detecta o scădere de 40% a luminii emise de acea stea, în timp ce fragmente telurice treceau prin fața ei. Observațiile inițiale au fost sprijinite
Imaginile unei catastrofe cosmice, indicii despre destinul final al Terrei by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105008_a_106300]