2,526 matches
-
ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din pivniță, cărând găleți pline cu mortar. Mergea cu pași fermi, dar afectați, ca de marionetă, cu brațele alungite și gâtul Înțepenit, dat pe spate. Pe pieptul lui, un cuplu de Îndrăgostiți se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sub scândurile dușumelei noastre se porni aproape imediat zobirea sticlei, căci începuse să arunce, una după alta, sticlele de Squeeze dintr-un capăt în celălalt al beciului cu pereții văruiți. Când unchiul se ivi în capul scării ce cobora în pivniță, Heshie ridică o sticlă deasupra capului și îl amenință pe taică-su că, o singură treaptă dacă mai coboară, i-o aruncă în față. Unchiu Hymie nu-i luă avertismentul în serios și se năpusti după el. Heshie începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prezența mea, o să-i bag un pumnal adevărat în inima aia de bigot. Ați înțeles ce-am zis? Nu-mi pasă că-i put hainele ca dracu’ când vine acasă după ce-a strâns datoriile coloraților, de trebuie agățate în pivniță, să se aerisească. Nu-mi pasă că ăia aproape-l scot din minți nerespectând termenele ratelor. E și ăsta un motiv pentru care-i compătimesc, fir-ar să fie, pentru care simpatizez cu ei și-i înțeleg, și pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mâncat de mucegai. Mă tem să nu se facă ferfeniță de la primul jet în zambilica lui Bubbles Girardi - că am rupt-o în fericire! Ca să mă asigur că balonașele astea chiar rezistă la presiune, am coborât toată săptămâna asta în pivniță și le-am umplut cu litru după litru de apă - oricât de mult m-ar costa, le folosesc de-o vreme încoace când fac laba, să văd dacă sunt rezistente în condițiile unui futai simulat. Până acum, totul e-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cărțile lui tot ce putea găsi gratis. — Dar care e sursa poemului care ne interesează pe noi? zice. Habar n-am. Probabil că vreo carte veche care încă mai zace într-o cutie pe undeva, printr-o casă, prin cine știe ce pivniță. — Nu în casa lui Frankie, zice Helen Hoover Boyle. I-am cumpărat întreaga proprietate. Gunoiul din bucătărie încă mai era sub chiuvetă, lenjeria lui era împăturită în sertarele de la șifonier și așa mai departe. Nu era acolo. Și - nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe Calea Griviței într-un institut de proiectare, i-a venit ideea să închirieze cămăruța de la mansardă unei muncitoare de la o fabrică de mezeluri. Nu-i cerea bani, pentru că banii erau din ce în ce mai inutili, iar mezelurile, din cauza pensionarilor care le stocau în pivnițe, în peșteri și-n gropi săpate pe întuneric în spatele blocurilor, păreau noțiuni abstracte. Duduia plătea chiria în rude de salam, câte șase pe lună, pe care le scotea temătoare pe poarta fabricii, vârâte sub bluze vaporoase și transpirate, din vâscoză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
adăpostise În subsolul unui magazin de pe strada Cornhill. Înnebunită de spaimă, reușișe, doar ea știa cum, să se strecoare În capătul cel mai Îndepărtat al unei fante foarte Înguste dintre un cilindru imens de metal și peretele din beton al pivniței, și se făcuse ghem acolo, tremurînd de frică și de frig. Auzea de sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de marinari, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pînă la ea dinspre subsolul iluminat, și a stat acolo așa ghemuită mult timp, fără să se miște. A Închis ochii, Încercînd să nu se mai gîndească la durerea cumplită și s-a concentrat În schimb asupra căldurii Îmbătătoare a pivniței, ce i se ridica Încet În trup, ca marea În timpul fluxului. Chestia de metal era delicios de caldă. Suprafața perfect emailată era plăcută la atingere, și și-a lipit trupul tremurînd de ea. Poate că a și dormit. Da, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se Întețește Încet-Încet traficul de pe stradă și știa, din lunga ei experiență, că urmează să Înceapă o nouă zi de lucru. Prăvălia de deasupra avea să se deschidă, poate că oamenii aveau să coboare treptele abrupte și să intre În pivniță. Oameni pe trepte, poate bărbați, cu picioare și pantofi mari. Buf. Trebuia să se grăbească și - e momentul să dezvăluim asta acum - nu doar fiindcă nu voia să fie prinsă de marinari și lovită iar cu șutul sau mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai mare parte a vieții mele, am fost convins că o fi fost fericit pentru oricine altcineva În afară de mine. Însă, lăsîndu-mă pe mine deoparte - vai, ce bine-ar fi dac-aș putea ! -, e momentul să ne Întoarcem la situația din pivniță : Fericitul Eveniment tocmai era pe punctul de a se petrece, iar Întrebarea era ce are de gînd Flo (mama) să facă În legătură cu asta. Ei bine, o să vă spun ce-a făcut. S-a dus la raftul cel mai apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fii pricăjit atunci cînd ești mic. Acest lucru a avut un efect cît se poate de nefericit asupra capacității mele de a participa cum trebuie la rutina alăptatului, care, de obicei, se petrecea cam așa : mama coboară cu greutate În pivniță, venind doar ea știe de unde, la fel de prost dispusă ca de obicei. Gemînd și tînguindu-se de parcă tocmai era pe punctul de a face un lucru atît de eroic Încît nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și nu făcuse nimic nimeni, n-a avut tocmai darul de a-mi potoli pofta, așa că probabil, imediat ce am fost În stare să merg de-a bușilea, bălăbănindu-mă pe picioare și să ies din colțul meu Întunecos afară, În pivnița luminată de lămpi de neon, pentru mine imensă ca un ocean, mi-am pus deoparte capitole Întregi. SÎnt convins că aceste pagini masticate mi-au asigurat baza nutrițională pentru - și poate chiar au cauzat În mod direct - ceea ce, cu modestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere, Însă uneori putea fi succedată și de icnete și gemete și chiar și de explozii inexplicabile, ce ne Înfricoșau cumplit. După asta se auzea zgomot de apă care curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din vedere această dezvoltare inedită, Însă acum, cînd i-am văzut obrajii hirsuți bălăbănindu-se În fața mea, am avut un șoc cumplit și m-a cuprins pe loc o furie violentă. Conduși de mama, ne-am strecurat pe sub ușa de la pivniță și am ieșit În lume. Mă crezusem mai pregătit decît oricare dintre frații mei pentru ceea ce aveam să Întîlnim afară. La urma urmei, eu eram cel care-mi petrecusem multe ore stînd În Balconul meu și privind În jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-mi mai mîncam cărțile, ci doar călătoream cu ele și hrana - folosesc termenul În sensul concret, literal - era mereu o problemă. Eram forțat să părăsesc În fiecare noapte prăvălia, să-mi adun curajul și să mă strecor pe sub ușa de la pivniță, ca să caut provizii În piață, să mă chircesc la umbră, să mă tîrăsc prin burlane, să alerg cît mă țin picioarele de la un loc Întunecos la altul. Jurnalul unui tîrÎtor de noapte. Pe măsură ce trecea timpul, zilele se făceau mai reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cea a sanctității. Mai era apoi Încă un aspect interesant al comerțului cu cărți, unul care-l apropia pe Norman de proiecționistul cel ascuns de la Rialto. Vedeți dumneavoastră, În afară de cărțile bune, Însă uzate de pe rafturi, de cele foarte uzate din pivniță și de cele rare din dulapurile cu vitrină, mai existau și cărțile din vechiul seif de fier din fața Găurii de șobolan. Acestea erau cărțile interzise, ediții de buzunar cu coperte albe, publicate de Olympia Press și Obelisk Press și aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îi spuneam Prospectorul. Mai tîrziu, i-am spus Cel mai deștept om din lume. În timpul șederii mele la prăvălie, l-am văzut venind aici de multe ori. Era unul dintre clienții obișnuiți și Întotdeauna stătea cu orele, de obicei În pivniță, unde erau cărțile cele mai ieftine, scoțînd din raft volum după volum, răsfoindu-le și punîndu-le Înapoi și, uneori, cînd găsea o carte care-i plăcea, o citea pe toată stînd așa, În picioare. CÎnd citea, murmura Încetișor pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de lîngă ușă și scotea clinchete la fiecare operațiune, eu băteam din lăbuțe și strigam pe mutește „Bravo, Norm !” Salutări de la marginea lumii. Pembroke Books era un magazin destul de mare - patru Încăperi pline cu cărți, ca să nu mai vorbesc de pivniță - iar Norm Îl cunoștea ca pe buzunarele lui. Însă chiar și el se Întîmpla să greșească. Din cînd În cînd, căuta și nu găsea, scotocea cu sabia lui și se Întorcea sus cu mîna goală. CÎnd se Întîmpla asta, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În ușa din față a unei case ce-i aparținea marii actrițe Sarah Bernhardt. În cealaltă mînă ține strîns, Înfășurate În mușama ca să le ferească de ploaie, fragmente din superbul lui poem dement „Ode à la Nuit”. Mă aflam În pivniță și citeam În Encyclopedia Britannica despre Sarah Bernhardt, cînd am tresărit la auzul ușii de la prăvălie deschizîndu-se. Avîntîndu-mă pe gaura ancestrală, m-am cățărat prin puțurile de aerisire negre ca tușul și am ajuns În Balcon, exact În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu programul curselor Greyhound și și-a petrecut toată seara consultîndu-l extrem de atent și alegînd orașele În care să facem popas pe drum. Pe listă, Îmi amintesc, erau Buffalo, Chicago și Billings. Așa că am luat Liftul și am coborît În pivniță, unde am citit tot ce am putut găsi despre San Francisco, adică nu prea mult. Jerry era plin de optimism În legătură cu Frisco. Sincer să fiu, cred că a fost chiar singura dată cînd l-am văzut efectiv optimist În legătură cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
grotesc, cît era de lung, și făcut zob, și l-am simțit cum moare, iar și iar și iar. În cele din urmă, copleșit de disperare, am alunecat În jos prin puțul Liftului și m-am rostogolit pînă jos În pivniță, m-am tîrÎt pe sub ușa ce dădea În stradă și am alergat spre cea deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT, fără să-mi pese absolut deloc că m-ar putea vedea cineva. Nici pe acolo n-am putut intra. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Șobolanul obișnuit nu vede mare diferență Între o clădire aflată În picioare și un morman de moloz, În afara faptului că În moloz te poți ascunde mai bine. CÎnd se prăbușea o clădire, șobolanii se retrăgeau spre ce mai rămăsese din pivnițe, În canalele de scurgere fisurate și crăpăturile din blocurile de piatră. Globe a publicat un articol despre șobolanii din ruine, În urma căruia Logue a trimis echipe În costume albe, care să-i extermine cu gaz toxic, pe care-l pompau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vederii pe care o oferea asupra prezentului muribund, că m-am trezit În față cu o alta, de această dată o crăpătură În timp. Amintirile curgeau din ea, ca un ocean. Și Îmi era din nou sete. Am coborît În pivniță, de data asta pe trepte, ca să văd dacă a mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai mult în vocea asta e răceala, calmul. Spune: — Fii atent. Marjorie e aici, în curând se trezește, dar e legată și nu poate scăpa. Ține minte adresa: 115, Hillside Drive. Dacă vii s-o iei, bine; dacă nu, în pivniță e un bidon de cherosen și o bombă cu plastic legată de un timer. În jumătate de oră casa va fi în flăcări. — Dar eu nu... încep să spun. A închis telefonul. Ce să fac acum? Sigur, aș putea chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la telefon cu maică-sa, plecată la muncă. Un profesor de engleză s-a legat cu lanțuri de brațul unei macarale și-a stat acolo până a venit televiziunea. Au bombardardat o școală din Serbia. Oamenii s-au ascuns prin pivnițe, orașele sunt împărțite, chiar străzile s-au împărțit, unii de-o parte, alții de alta. Niște gropi comune, se numără morții, la fiecare post de televiziune iese altfel. Excizia se mai practică în țările musulmane, cu lama trecută prin foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]