299 matches
-
spuse, priviți cu atenție fresca de la Sucevița sau Voroneț care ilustrează legenda biblică a Scării Virtuții ce îndeamnă la meditație, la cumpătare, corectitudine, smerenie și la grija față de cel apropiat. Luați aminte, pământeni, parcă ar zice Judecătorul, că excesul, lăcomia, pizma, risipa, zgârcenia, râvna la bunul altuia, desfrâul vă trimit suflețelul direct la cazan pentru o întreagă veșnicie. Așa că alegeți facerea de bine, pocăința, iubirea, cinstea și sufletele voastre se vor veseli în veci. * * * Ariton al lui Verde de Paris de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îi plăcea tovărășia și un păhărel-două alături de oaspeții pe care îi omenea cu licori de-ale lui și cu bunătăți de-ale mătușei Ortanța, gospodina. Din când în când, mai făcea și câte o împăcăciune între oameni care își purtau pizmă încă de pe vremea împușcatului sau împricinați de dată mai recentă: Ia lăsați-o cu ura mai moale că doar oameni sîntem și trebe să trăim în liniște și bună înțelegere că avem același drum în viață. Fiecare să mai lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
este mai de preț decât un câine mort. Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și parte de răsplată nu mai au, căci peste numele lor sa așternut uitarea Și dragostea lor, ura lor și pizma lor a pierit de mult și nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare...“ Eclesiastul Motto 2: „Noi nu suntem de două ori aceeași ființă, noi nu ne scăldăm de două ori În aceeași apă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sprînceană și privind cu coada ochiului Într-o parte și-n cealaltă. Ca de pildă că băiatul nu era al pălărierului. — Julián? Adică Julián nu era fiul domnului Fortuny? — Asta i-a zis-o franțuzoaica Viçentetei, nu știu dacă din pizmă, ori cine știe de ce. Mie fata mi-a povestit-o după cîțiva ani, cînd ei nu mai locuiau aici. Așadar, cine era adevăratul tată al lui Julián? — Franțuzoaica n-a vrut să spună niciodată. Poate nici nu știa. Știți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
marginea lacului. Gherasim și Ilarion, doi călugări (foști subofițeri de miliție), aduși de maiorul Marcu odată cu ridicarea schitului, criticau rânduiala obștii; primul, respecializat în modelarea foilor de cupru, al doilea în medicină veterinară, frați de cruce întru viclenie, ipocrizie, șiretenie, pizmă. Marcu ar fi vrut să scape de ei, prea își băgau nasul peste tot, prea le știau pe toate, dar când te mai pricopsești cu un doctor ca Ilarion? Ferma număra peste 2000 de ovine, vaci 60, cai, porci cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el și dai să-l muști? SISOE: Ei, Sfinte Terentie, iacătă cum se poate umple de păcate un sfânt! Când am vrut eu să-l mușc și de unde? TERENTIE: Că nu s-a tulburat el fără pricină... Au te roade pizma și zavistia că n-ai fost găsit vrednic să păstorești și sfinția ta niște binecredincioși? Și atunci încerci să-i smomești pe alții? Mărturisește și cere iertare! SISOE: Greu pricepi, Sfinte Terentie! Am vrut doar să-i dovedesc acestui cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ținut astfel, așteaptă În apropierea ușii. Așezat la celălalt capăt al Încăperii, cadiul nu l-a observat, isprăvește de judecat o pricină, discută cu pârâșii, Îi dă dreptate unuia, Îl dojenește pe celălalt. O veche ceartă Între vecini, se pare, pizme repetate, cârcoteli nînsemnate. Abu Taher sfârșește prin a-și manifesta zgomotos plictiseala, le poruncește celor doi capi de familie să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi despărțit nicicând nimic. Unul dintre ei face un pas, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Să-l și bată...cel de sus! Cămin modern Soața, încheind ocara, Cică i-ar fi zis loială: „Vezi ce faci cu secretara, Că de la un timp te-nșeală!” Unui basarabean căsătorit cu o rusoaică N-am deloc pe dânsul pizmă, Greu a dus-o de năuc: Rusul l-a ținut sub cizmă, Iar nevasta sub papuc! Cadou De ziua lui, a șefului cel nou, Soția i-a promis, sfârșind ocara, Că o să-i ia, desigur, un cadou... Pe-acel ce
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
aiurea toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos. 14. Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvîntul lui Dumnezeu. 15. Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții din bunăvoință. 16. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; 17. cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. 13. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndețea înțelepciunii! 14. Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. 15. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească, drăcească. 16. Căci acolo unde sunt pizmă și duh de ceartă, sunt tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. 15. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească, drăcească. 16. Căci acolo unde sunt pizmă și duh de ceartă, sunt tulburare și tot felul de fapte rele. 17. Înțelepciunea care vine de sus este întîi, curată, apoi pașnică, blîndă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică. 18. Și roada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
acesta admiteam că voi pierde, dar ce importanță avea? ― Șapte! Iată, ieșise a doua oară! De neînchipuit! Și iar maldărul de fise albastre sosi în fața mea, îngroșîndu-le pe cele dintâi. În ochii jucătorilor întorși asupră-mi se citea o reținută pizmă. Am jucat din nou pe 7. De rândul acesta privirile adunate pe mine surâdeau ironic. N-aveau decât. Cine putea să le împiedice? Bineînțeles bila alese alt număr. Nu-i nimic, voi rămâne fidel dragului meu 7, care m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vorbim, să lăcrimăm în graiul nostru cât vom trăi pe pământ! Nu vei izbuti în strădaniile tale dacă vei jindui la ceea ce alții au izbutit. Invidia creatoare și dorința de autodepășire sunt cu totul altceva decât zavistia, gelozia prostească ori pizma. Latinii acei antecesori ai noștri din vechime aveau o vorbă a lor: „grăbește te încet”! Noi, astăzi, am zice mai curând: „grăbește-te cât trebuie” ori... „cătinel, feciorii tatii, ca să n-o pornim de-a dura”! Nu risca să judeci
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
construiește un muzeu pentru a-l transforma Într-o atracție turistică, bătrînul Pérec, pe atunci primar al insulei, Împreună cu Arthus de Kersaint, pusese să fie construită o altă Încăpere secretă spre a stoca o vreme lingourile la adăpost de orice pizmă sau eventuală percheziție. Încăperea aceea era legată de criptă la un capăt, iar la celălalt de muzeu printr-un al doilea coridor subteran. De Îndată ce coborîră În criptă, PM se repezi și acționă mecanismul care permitea trecerea spre muzeu. - Acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
li se păru celor doi preoți), căruia glasul lui gros nu-i asprea sunetele limpezi și dulci. Bătrânul își privi sclavul cu ochii plini de mulțumire. Tefnaht însă și-i ascunse pe ai săi spre a nu i se cunoaște pizma. Marele Preot nu răbdă să nu strige încîntat: - Și pe aceasta ai învățat-o, fiule! Sunt mândru de tine. - Nu toată, stăpâne. Abia am început... Dar în clipa aceea se deschise ușa și cineva, întocmai cum se povestea prin țară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Se propti, pe bâjbâite, în cur. Și-i vorbi pîclîit, prin mărăcinișul somnului: 205 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și nu mai au nici o răsplată, fiindcă până și pomenirea li se uită. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților în care mergi, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Prin lumina cernută a apropiatei înserări, toți oamenii apăreau ca dulci la mișcări, lunguieți la obraz, plini de vorbe și sânge, cu gene femeiești, ochii negri, buze cărnoase, dinții rari, bărbiile întoarse, gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii și bătăi foarte rele. Prin ogrăzile și pădurile Bucureștiului săpa moartea în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în rostul lor, fără odihnă. Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perete bătând rar orele. Jupânul își aprinsese încă o țigară și spusese: - §i ce vrei să faci acum? Ți-ai ridicat casă, ai mărit prăvălia... Mă, tu ești pus pe pricopseală... -De... - E bine, mă... Stere se gândea aproape cu pizmă că nu va avea poate niciodată atâția bani să-și facă o prăvălie ca a lui Pandele, să țină servitori și să cheme musafiri, să bea vin scump cu ei... - Dac-o să fii deștept, o s-ajungi bine! a mai spus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu tu nimic... - Da pe Bozoncea-l uiți? cârâi cu glasul lui dogit ăl bătrin. Paraschiv trăgea cu urechea și nu spunea nimic. Nici în ceata asta hoții nu erau ca degetele de la o mână. Sub vorbele lor, ucenicul le simțea pizma. - Și dacă ar fi la o adică, să nu mai meargă cu prăduiala, de ce să ne luăm? întrebă Sandu. Paște iarba pe care-o cunoști, zicea taică-miu, care se numea că tot hot fusese la viața lui. Lasă-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toată marfa pe care o putusem dobândi pentru mine; a evaluat-o la cel puțin cincisprezece mii de dinari. Mi-au trebuit treizeci de ani ca să adun o asemenea sumă, mi-a spus el fără urmă de gelozie sau de pizmă. Mi se părea că lumea întreagă era a mea, că nu mai aveam nevoie de nimeni și de nimic, că norocul avea să asculte de acum orbește de mine. Nu mai pășeam, ci de-a dreptul zburam. Când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia departe de războaie și de răsturnări. Însă existența asta pașnică și monotonă nu putea fi pentru mine decât cea a unei oaze umbroase între două etape lungi. Zgomotele zărilor îndepărtate mă chemau. Era scris că n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai știe Noaptea bine să ne fie, Nimunui să nu mai spui Ce ți-am zis și îți făcui Să ne desfătăm firește Și să lucrăm bătrânește. No. 36 Până când, nemilostivo, Ai gând să mă pedepsești, Până când cu a ta pizmă În mânie te-ntărești? De-ți arăt că la peire Ai supus sufletul meu, Îmi răspunzi cu răutate Ba! că nu sunt Dumnezeu. De-ți spui cum că am plecare Tu mă-ntrebi: dară la ce? Voiu să mă dau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dimineața! Safta ținuse întotdeauna cu el, chiar împotriva stăpânei ei (de mine e vorba!), dar așa se întâmplă, nu trebuie să te încrezi niciodată în cei pe care-i plătești. Mai devreme sau mai târziu te trădează: dacă nu din pizmă sau din ură, atunci din dragoste. Cred că și Safta e una din multele june care nu-i rezistă. E drept că el se poartă frumos cu servitorii, ceea ce este, cred, una din marile lui însușiri. Una din puținele lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. 17. Cînd erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: "Pe care voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus, care se numește Hristos?" 18. Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mîinile lui. 19. Pe cînd sta Pilat pe scaun, la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: "Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]