829 matches
-
oglinzile schimbătoare ale fenomenelor relații eterne care să le poată rezuma și care să se rezume pe ele însele într-un principiu unic, am putea vorbi de o fericire a spiritului în fața căreia mitul preafericiților n-ar fi decât o plăsmuire ridicolă. Această nostalgie după unitate, această sete de absolut ilustrează mișcarea esențială a dramei umane. Dar faptul că o asemenea nostalgie există nu-l implică neapărat și pe acela că ea trebuie de îndată potolită; căci dacă, trecând peste prăpastia
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
subtext, suceala afirmă polemic ostilitatea prozatorului față de credința că viața poate fi investigată literar după șabloane și de aceea aceste personaje, care „își confecționează o mască de excentricitate și regizează în fiecare moment spectacole pitorești” (Gabriel Dimisianu), sunt vii, autentice, plăsmuiri ale unui realism superior. De fapt, V. nu dezvoltă investigații psihologice analitice, el decupează instantanee, surprinde scene, trasează schițe într-un sens cât se poate de propriu. Textele lui ceva mai ample au fost percepute ca niște montaje de situații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
unei „căi regale” pe care am putea înainta în cunoașterea lumii fizice, la adăpost de ostenelile pe care le implică folosirea instrumentelor oferite de matematică și de consultarea experienței, nu este până la urmă decât expresia năzuinței de a sustrage controlului plăsmuiri libere ale imaginației, oricât de coerent ar fi ele articulate. Supoziția lui Kant este evident aceea că succese durabile nu sunt posibile decât acolo unde există mijloace de control, care ne permit să stabilim care dintre încercările noastre eșuează. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și fiecare limbaj trasează în jurul națiunii căreia el îi aparține un cerc din care se poate ieși numai în măsura în care se intră în cercul unui alt limbaj.10 Nu există, prin urmare, principii metafizice care dau expresie unor adevăruri atemporale. În plăsmuirile cele mai înalte ale gândirii lor, oamenii insuflețiți de aspirații universaliste vor rămâne închiși în cercul unui limbaj, al unei anumite viziuni asupra lumii. Ontologiile și metafizicile sunt ale popoarelor și ale culturilor. Nu există o cunoaștere a lumii ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
21. Blaga îi impută, așadar, lui Kant, că a evaluat construcțiile metafizice prin raportare la condițiile cunoașterii obiective. Teoria cunoașterii a lui Kant îi apare lui Blaga drept nesatisfăcătoare chiar și în calitate de teorie a cunoașterii științifice, în măsura în care ea nu consideră „plăsmuirile teoretice ale științei”, care sunt și ele încercări stilistic cenzurate de revelare a misterului existențial 22. Cercetările lui Kant ar fi pornit de la presupunerea că rostul minții omenești „ar fi numai acela de a lua act, datorită categoriilor sale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
două rostul nostru, steriliziând destinul omenesc... Kant nu a bănuit nici pe departe că spiritul uman mai posedă în afară de categoriile respective (cele ale intelectului - n.m. M.F.) și o a doua garnituă amplă de natură stilistic-abisală, categorii care se imprimă tocmai plăsmuirilor noastre de intenție revelatoare. Ignorarea acestei a doua garnituri a fost cauza pentru care Kant a trecut cu vederea în chip atât de regretabil destinul revelator al omului în sensul deplin al acestui cuvânt. Dacă le-ar fi bănuit existența
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Dacă în secolul al XIX-lea Eminescu întrevedea o primejdie a "americanizării" României (America dunăreană), acum, se pare, proiectul e să se realizeze o Americă europeană. Mircea Cărtărescu (înainte de a-și anunța renunțarea la postmodernism) credea serios, în 1998, în plăsmuirea unei Europe postmoderne, adică deplin americanizată: "Falia care-i desparte esențial pe optzeciști și postoptzeciști de cei dinainte este falia dintre două lumi: lumea francofilă a costumului și a cravatei, a muzicii clasice, a sărutului mâinii și a respectului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o formă idiosincratică de salvare, epurată de nevoia ieșirii riscante și circumspecte în calea ei. Își parazitase astfel propria așteptare, sugându-i lent vlaga și agilitatea formală pentru a o transforma într-o uscăciune izomorfă - o paralitică mână întinsă către plăsmuiri virtuale. În ea paralizia și penuria se generau reciproc. Înfiorările lui nu deveniseră niciodată talazuri pentru ca nu se lăsaseră purtate de vânt înspre praguri ale profunzimii dătătoare de măreție și strălucire; trăise între două ape. Copilăria femeii fusese bântuită de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
proprie de cucernic infailibil. Situat în afara autenticei religiozități, acest personaj va confunda credința în zeul transcendenței cu încrederea deplină în zeul fabricat de impulsiunile și imperativele sale imanente, în idolul ce împrumută doar numele realei Divinități, fiind doar o utopică plăsmuire menită să justifice ipocrit negativitatea de substanță, vicierea profundă a lăuntricului sufletesc. La fel cum diferă strălucirea spirituală de cea solară, tot astfel și acest întuneric al conștiinței individuale diferă fundamental de întunericul cosmic ce alternează cu ziua păstrând din
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
rezolvările propuse au fost depășite de cercetările ulterioare. Cu obiective și modalități apropiate în planul filosofiei culturii, Soluțiile artei în cultura modernă (1943) ilustrează două tipuri de cultură, condiționate de cele două tendințe care domină consecutiv ori concomitent spiritualitatea creatoare: plăsmuirea (artistică) și cunoașterea (științifică). Argumentele demonstrației sunt excerptate generos din literatura modernă și contemporană. Unele tente ale gândirii mentorului Tudor Vianu, manifeste și mai târziu, sunt sesizabile îndeosebi în aceste prime lucrări. În cărțile elaborate după 1944, foarte variate tipologic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
noastre”. Tema l-a preocupat și pe Mircea Eliade în capitolul Voievodul Dragoș și vânătoarea rituală din cartea De la Zalmoxis la Genghis-Han, dar acesta nu mai pune problema împrumutului legendei în maniera lui V., ci o privește ca pe o plăsmuire originală, în care uciderea bourului este interpretată drept act ritual, de sorginte iraniană, pătruns în cultura populară românească prin filieră scitică. SCRIERI: Muzeul Etnografic al Ardealului, București, 1928; Problema continuității românilor în Dacia. Patru conferințe la Universitatea Radio (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
din Odiseea, cu excluderea oricăror altor date. Nu va fi vorba aici despre mitul lui Ahile, care are obârșii străvechi, anterioare poemelor homerice, și care, ulterior acestora, a avut, până târziu, numeroase dezvoltări. Va fi vorba numai de Ahile ca plăsmuire a lui Homer, ca existând doar înlăuntrul poeziei homerice și deci prin ea. Totuși, înainte de a arăta cine și ce anume este Ahile în spațiul și în structura Iliadei, în timpul și în sensul ei, se cuvine să strângem la un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de casele lor, și mai ales a lui Ahile, căruia îi este cel mai dor. Este vremea acum ca, cercetându-i faptele și vorbele, să năzuim către o înțelegere cât mai întreagă și cât mai adâncă a acestei deloc simple plăsmuiri homerice care este Ahile. Și e bine să începem, pentru a duce apoi analiza mai departe, cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a adânci caracterul lui Ahile nu poate ocoli analiza felului în care vorbește el și a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la fel, că îi diferențiază ceva ireprezentabil și totuși intens specific. Nu ni-i putem închipui și poate nici nu vrem, și totuși, dacă am coborî între umbre, i-am recunoaște chiar și așa, necuprinși în amintire altfel decât din plăsmuiri de vorbe fără moarte. Puținul pe care îl știm despre Ahile este destul de generic și totuși ajunge unei cunoașteri mai adânci, de dincolo de reprezentare. Era foarte înalt și foarte puternic (nu-l încăpea armura nimănui), blond (dar ochii?) și, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Cipru care se hotărâse să rămână necăsătorit pentru a se dedica artei sale. Numai că talentul său i-a jucat o festă: el a realizat o sculptură din fildeș, o femeie atât de frumoasă, încât artistul a căzut pradă propriei plăsmuiri și s-a îndrăgostit de „arătarea” creată chiar de el. Atât de tare s-a îndrăgostit de creația sa, încât Afrodita, zeița iubirii, a înviat-o de dragul acestui creator... și a nenumăratelor povești de dragoste care au urmat (căci, în
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
i se dădea de bună voie îi paralizează reacția firească, făcându-l să-și piardă orice urmă de elan și de meșteșug, iar Clara iese nevătămată din mâinile nătângului Don Juan și scapă de ispita pasului greșit. Dezamăgită de mincinoasele plăsmuiri ale imaginației nărăvașe, contesa sfârșește prin a-și găsi soțul mai ademenitor decât toți bărbații din lume. Lucia nu poate fi de acord cu asemenea morală lipsită de "romantism", condamnând visul drept vinovată iluzie. În plus, deși tânără, ea a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se bage de seamă o parte însemnată din avuția naționalilor lor. Prin această metodă ele nu numai confiscă, dar confiscă în mod arbitrar și pe când acest sistem sărăcește pe cei mulți el,în același timp îmbogățește pe câțiva. Priveliștea acestor plăsmuiri artificiale de bogății nu aduce știrbirea numai încrederii ci credinței în dreptatea împărțirii de acum a averilor. Acei cărora acest sistem le aduce chilipiruri, mai presus de ce li se cuvine și chiar mai presus de așteptările și de dorințele lor
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
6 Petre Țuțea, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Timpul, 2001, p. 175: " Omul întrebător rămâne aici și nu primește adevărul de Sus, care, gândit mistic, este unic, Realul revelat, ci îl caută neaflându-l. El reduce cunoașterea, plăsmuirile artistice, tehnice, ordinea etico-socială și orice acțiune la doi factori: eu și noneu. Eul are aceste facultăți: imaginația, intelectul și simțurile, care la psihologi depășește cele cinci simțuri spre exemplu: simțul vital, simțul cinetic, bunul simț, care la Descartes este
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
voit, tocmai pentru a sublinia erupția poeticului prin structurile cotidianului banal și naturalist, asemenea unei surprinzătoare prezențe (poate inevitabile) a ierbii prin crăpăturile unui asfalt” (Ștefan Aug. Doinaș). Poetul se înscrie în ecoul unui postmodernism în care el însuși devine plăsmuire a propriului verb, căutând mereu să-și definească condiția de creator prin cuvânt al unui univers de idei. Vrea să reprezinte metaforic nu neapărat realitatea lumii, cât sentimentul trăirii acesteia. Într-un proces de abstractizare poetică, oscilând între eleganță și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
faptul că se află tocmai în punctul central dintre diferitele calități sau cantități. De pildă, doi se află, oricum, în realitatea înconjurătoare, chiar dacă el se întâmplă să fie și media dintre unu și trei. Dar doi este totodată și o plăsmuire, atunci când semnifică doar un rezultat abstract. În cazul nostru, media dată de normal este un loc ipotetic, însă nu imposibil, și, în realitate, e totuși foarte improbabil de găsit în natură. În continuare, prima întrebare ce se pune, în mod
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Shakespeare de către Ireland a dus la dezbateri asupra lui Shakespeare și asupra istoriei teatrului elizabetan. *34 Studiindu-1 pe Chatterton, Thomas Warton, Thomas Tyrwhitt și Edmond Malone au produs argumente istorice și literare pentru a demonstra că poemele lui Rowley sunt plăsmuiri moderne. Două generații mai târziu, W. W. Skeat, care făcuse un studiu sistematic al gramaticii limbii engleze în secolele al XIII-lea, al XIV-lea si al XV-lea, a semnalat încălcări ale unor reguli gramaticale elementare care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
elanul tău critic. Pot interveni așa zicând critici hilare, total inadecvate, dar cumva justificate. El, marele scriitor, trebuie să fie conștient că interacțiunea cu cititorul a devenit mai concretă ca niciodată. Până nu demult, cititorul era o himeră colectivă, o plăsmuire față de care scriitorul se raporta așa cum te raportezi la un ideal. Acum cititorul a părăsit fotoliul pasivității și a devenit o ființă angajată în lectura sa critică. Orice cititor este un potențial critic. A critica nu este în niciun caz
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care citește literatură are idiosincraziile lui în ceea ce-l privește pe necititor. Sunt două tabere între care dialogul nu poate funcționa. Se întâmplă ca scriituri literare să dezvăluie ca niște săpături valoroase structuri morale, psihice, culturale uluitoare folosindu-se de plăsmuiri. Personajele sunt și nu sunt oameni deplini. Sunt patternuri, figuri în care ar putea intra oricine. Scriitorii oferă întâlniri fabuloase cu personaje în care te-ai putea recunoaște sau în care i-ai putea recunoaște pe alții. Oamenii sunt somați
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lumea. Este strigătul puternic al lui Karl Popper. Lumea noastră socială este opusul lumii naturale. Este un construct apărut nu de nicăieri ci din mintea celor mai inspirați dintre noi, adică a intelectualilor, a intelighenției. Lumea civilizată, lumea instituțiilor este plăsmuirea unor intelectuali a căror forță, talent, abnegație față de propriile lor idei au biruit natura. Popper are în toate lucrările lui analize care demonstrează că nu numai izbânzile lumii moderne sunt consecințe ale unor idei, ci și ororile. Critica propriilor idei
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
intrăm*într-un cerc*fără scăpare.* Venim plictisiți*acasă, deschidem*televizorul și*petrecem ore*în șir*visând și*făcându ne*planuri*care poate*nu se*vor realiza*niciodată. Însă*toate acestea*nu sunt*planuri, sunt*mai degrabă*vise, sunt*niște plăsmuiri*ale minții*noastre despre*ceea ce*am vrea*noi defapt*și despre*modul în*care ne-am*dori ca*viața noastră*să arate.* Dar dacă*am reuși*să schimbăm*toate acestea,*dacă ne-am*implica în*proiecte care*să scoată*la
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2934]