464 matches
-
multe asemănări între cele două piețe, industria muzicală este în continuă evoluție iar influențele reggae și pop din ultima perioadă au pătruns și în muzică produsă în România”. LÂNA DEL REY. A crescut sub numele de Lizzy Grant în Lake Placid, la marginea New York-ului. în mijlocul Parcului Național. Faima în muzică nu este o opțiune pentru Ms Del Rey, ci vocația ei. Spune despre ea că este o “gangsta Nancy Sinatra” și își descrie stilul muzical ca fiind “Hollywood pop/sadcore
Mondo pop by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83451_a_84776]
-
locuitorilor săi, ale căror trăiri interioare sînt prizonierele unor constrîngeri religioase mai vechi și mai negre decît zidurile printre care se plimbă îndureratul, confuzul Viane. Jane Scott, femeia care seamănă halucinant cu moarta, e o creatură a acestui oraș aparent placid, liniștitor, însă de fapt tiranic pînă la demență. Asemănarea lasă loc, cu timpul, emergenței unor diferențe doborîtoare pentru Viane. Părul lui Jane este vopsit, melancolia ei leneșă, senzuală e o mască a vulgarității. Ansamblul de dizarmonii perfide conturează muzica bizară
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
călători pînă la Gdansk, unde a stat de vorbă cu Lech Walesa, iar la 22 decembrie 1989 a recitat versuri incendiare din balconul Județenei de partid Cluj, unde s-a aflat alături de Doina Cornea. O figură insolită în Clujul adesea placid, academic, "cuminte"... Moartea subită, prematură, i-a sporit, cu o nuanță tragică, aura de idealism. "Nu sînt naiv. Și nici utopic. Ci doar extrem de idealist", se caracterizează pe sine poetul, în Preliminariile cărții pe care o prezentăm aici, intitulate, sub
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
acesta e argumentul cel mai puternic că filozofia este artă și nu știință. În schimb, un filozof fără stil este un candidat sigur la dispariție treptată, oricât de răspândit i-ar fi renumele antum. Ceea ce înseamnă că dascălii cu condei placid, împărtășind o galimatie înveșmântată în carapacea inertă a frazelor seci, dascălii aceștia își merită soarta. Iar semnul după care intuiești că ai de-a face cu un autor din categoria lor este tocmai lipsa imboldului de a scrie despre ei
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
fizionomie umanei fețe, susținută de constanta conformaț ie a metaforei, de logica plinului în de gol și a golului în de plin, de continua muzică a construcției/ de construcție. Un enorm confort rezultă din acest joc de mâini în care placida realitate - chemată, deci, pe numele mic - transcende în imposibile ipostaze. Un profet dezabuzat, cu țâșniri de juvență, un mag în nesigure raporturi cu divinitatea, păpușar de intermundii, pașnic pieton al universului, cu domiciliu în „Amarul târg” se dovedește a fi
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
său ar fi fost un scepticism pasiv, dintr-un scrupul înalt al conștiinței care era, desigur, la un moment dat, somată a se opri din jocul său deliberativ la o singură idee, dar foarte probabil și dintr-o natură temperamentală placidă, nehotărîtă, abulică. De aci o notă de modestie stranie și ea în contextul unei autoconștiințe profesionale pozitive, cu caracter dominant: "Activitatea mea critică, mărturisea E. Lovinescu, s-a desfășurat, după cum se știe, sub semnul eclectismului, adică fără un punct precis
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
diferența, diversitatea, excepția. Enciclopediile personale rezultă extrem de rar simfonic, rezultanta le e hărțuită din toate părțile. Că Istoria înregistrează cu precădere confruntări și tensiuni nu mai e decât în firea lucrurilor. Drumul spre Adevărul cel mare și unic (cenușiu, mut, placid) e pardosit, definitiv și implacabil, cu puzderie de minciuni colorate, gureșe, fremătătoare care se cred adevăruri. Primul scriitor a inventat minciuna, primul cititor a făcut-o să dureze (detalii savuroase se pot găsi în Istoria lecturii, al lui Alberto Manguel
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
sufletul individului modern. „Scrisul despre infracțiune” era o activitate care, în Statele Unite, a avut inițial un scop explicit pedagogic: „crimele scandaloase” făceau parte din procesul de „domesticire” în care religiosul și socialul conlucrau la transformarea „bunului sălbatic” într- un cetățean placid. În această categorie puteau intra și un raport cvasi-clinic, precum Cry of Sodom, de Samuel Danforth (1674) și așa-numitele crime ballads (vezi lamentoul lui Cotton Mathers din 1699, Pillars of Salt: An History of Some Criminals Executed in this
Viciul și sperietoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5163_a_6488]
-
a arătat în goliciunea pură a malignității lui, oamenii, cînd au avut de-a face cu Diavolul, au întîlnit de fapt metamorfoza lui în ființe omenești. Urmarea a că în loc de Dracul cu majusculă avem de-a face cu surogate mai placide, forme larvare posedate de spirite malefice. De aici tot cortegiul de exorcizări și practici apotropaice servind la alungarea Nefîrtatului, pe care Duquesne nu ezită a le descrie. A doua trăsătură e că, înainte de orice, Diavolul înseamnă inteligență fără suflet, adică
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
Sebastian - aveau și răgazul, și obligația de a se apleca mai îndeaproape asupra relației dintre prozator și poetul austriac (chiar dacă acesta din urmă nu este niciodată menționat în paginile de jurnal referitoare la Accidentul). Dacă ar fi făcut acest lucru, placizii monografi ai scriitorului și-ar fi dat lesne seama că Trakl nu e citat doar o singură dată, explicit, prin acea strofă jumătate din O seară de iarnă. Ci și că, abia încifrat, numele „Grodeck“ trimite direct la Grodek, care
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
în ierarhia pe medalii, cu un loc 3. Iată și pozițiile (în puncte) ocupate de sportivii români: o medalie de bronz, prin echipajul de bob, 2 persoane, în 1968; 3 locuri IV - bob 2 persoane - Alexandru Papană, Dumitru Hubert (Lake Placid, 1932), bob 4 persoane - Ion Panțuru, Petre Hristovici, Gheorghe Maftei, Nicolae Neagoe (Grenoble, 1968), sanie 2 persoane, Ioan Apostol, Liviu Cepoi (Albertville, 1992); 2 locuri V - biatlon, 20 km, Gheorghe Vilmos (Innsbruck, 1964), bob, 2 persoane, Ion Panțuru, Ion Zagor
Agenda2006-06-06-jocuri1 () [Corola-journal/Journalistic/284724_a_286053]
-
Ioan Apostol, Liviu Cepoi (Albertville, 1992); 2 locuri V - biatlon, 20 km, Gheorghe Vilmos (Innsbruck, 1964), bob, 2 persoane, Ion Panțuru, Ion Zagor (Sapporo, 1972); 3 locuri VI - bob, 4 persoane, Alexandru Papană, Dumitru Hubert, Alexandru Ionescu, Ulise Petrescu (Lake Placid, 1932), patinaj viteză, 1 000 m, Mihaela Dascălu (Albertville, 1992), sanie 2 persoane, Ioan Apostol, Liviu Cepoi (Lillehammer, 1994). În total, la Olimpiadele Albe au luat parte 362 sportivi români, luând startul la 217 probe. Am participat la întrecerile de
Agenda2006-06-06-jocuri1 () [Corola-journal/Journalistic/284724_a_286053]
-
calme, netulburate de vîrtejuri afective, pe cînd la Hegel fraza are amploarea bolților de catedrală, cu arcuiri largi care pun cititorul în primejdia de a-și pierde răsuflarea. Dar nici unul nu-și îngăduie căderi în sentiment. Kant e un metronom placid, Hegel e un vizionar arid, pe cînd Schopenhauer e un profet nervos, cu vedenii sumbre. Un filosof cu înclinații literare și cu nări psihologice, din a cărui operă se vor inspira Nietzsche, Deussen, Frobenius și Spengler. Toți se desfac din
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
tot o cronică de familie - un fragment din ea -, în care cronicarul este unul dintre fiii Ionescu (cel mai inteligent și mai ascuns), iar familia... Aceasta e compusă dintr-o mamă frumoasă și aprigă ca o matroană corsicană; un tată placid și obedient, "Președintele", zdrobit de ironiile nevestei pe care continuă s-o divinizeze; și niște copii ale căror caractere se vor evidenția treptat; și halucinant. Expertiza grafologică făcută la un moment dat, ca amuzament, de un vizitator al casei aduce
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
în 1984 emigrează în Statele Unite. Abia după 1993 îi mai apar grupaje de poezii în Adevărul literar și artistic și în România literară, urmate de debutul în volum cu Un imperceptibil miros de Socrate (Cartea Românească, 1997). Tirada de pe Muntele Placid, este un volum bilingv, însoțit de desene proprii, foarte elegant grafic, de altfel. Poezia pe care o scrie Anca Pedvis este un neomodernism cumin-te, cu motivele binecunoscute ale îngerilor, dragostei, singurătății, deznădejdii, trecutului ș.cl., dar dacă tot e postmodernismul îngăduitor
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
O spune foarte bine Florin Iaru în pre/postfața Timișoarei în trei prieteni: „Dacă poezia nu e frumoasă, daca nu are șarm și elegantă, chiar atunci când străbate teritorii întunecate, nu e poezie.” De luat aminte! Anca Pedvis, Tirada de pe Muntele Placid/The Mount Placid tirade, Editura Fundației Culturale Române, București, 2003, 150 p. Poésie nr. 98/ septembre 2003, Théâtre Molière/ Maison de la Poésie, Paris, 144 p. Dan Mircea Cipariu, Robert Șerban, Mihai Zgondoiu, Timișoara în trei prieteni, cu două desene de
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
bine Florin Iaru în pre/postfața Timișoarei în trei prieteni: „Dacă poezia nu e frumoasă, daca nu are șarm și elegantă, chiar atunci când străbate teritorii întunecate, nu e poezie.” De luat aminte! Anca Pedvis, Tirada de pe Muntele Placid/The Mount Placid tirade, Editura Fundației Culturale Române, București, 2003, 150 p. Poésie nr. 98/ septembre 2003, Théâtre Molière/ Maison de la Poésie, Paris, 144 p. Dan Mircea Cipariu, Robert Șerban, Mihai Zgondoiu, Timișoara în trei prieteni, cu două desene de Suzana Fântânariu, cu
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
Sorbona Arhitectura ori Administrația laolaltă cu un domn Haussman; confluență incendiată de snopul de raze înflăcărat al apusului, bucurându-se de curgerea a încă două gârle mai mici, însă pline de un tainic șopot, Notre Dames des Champs și Saint Placide; de unde, de departe de tot îți sare în ochi silueta,... creionul gros, gigantic al Turnului Montparnase, americanizat, după unii o pacoste, dar care mie îmi place... Cartea lui Hemingway Parisul este o sărbătoare, în toamna mea luminată a lui 2003
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
apartament zgârie ușa șifonierului și caută disperate refugiul. Bichonul abia venit de la plimbare latră ca posedat și se scapă în mijlocul covorului, incapabil să reziste șocului. Papagalul forțează evadarea din colivie, izbindu-se cu capul de gratii și emițând țipete stridente. Placidele broaște țestoase cu sediul în dormitor se înghesuie cu totul sub carapace. Vecinii se sufocă de indignare, de spaimă sau de ambele. Din pereți țâșnește o babilonie metalică fără răspuns. Ești în toiul asediului condus de Rammstein, în plină ofensivă
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
ăștia, mă văd cu tine și au impresia că sunt fericitul care s-a pricopsit cu o asemenea comoară, cum dracu' a pus plătuga asta laba pe asemenea bucățică, precis spun ei în gând, a observat Albert cu voce egală, placid. Ana-Cristina l-a apucat de braț, luase fraza lui ca pe un compliment reușit și a răspuns oarecum sibilinic: Poate nu se înșeală. Coborâseră din tramvai, aproape de casă, iar Albert a înțeles ce însemna propoziția scurtă a Anei-Cristina Poate nu
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
accent german. - Nu-ți place Paciurea? a insistat Cristina, care odată pregătită sufletește pentru o discuție anostă, ținea cu tot dinadinsul să o provoace. - Pați, nu-ți place Paciurea? - N-am văzut, - a recunoscut cinstit Pați, întorcînd capul și privind placid și resemnat la Cristina. Avea fruntea mare cu părul dat pe spate, ochii foarte albaștri înconjurați de o zonă albă, de forma ochelarilor negri pe care îi purta dimineața pe plaje, net diferențiată de restul feței, bronzată și puțin congestionată
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
știa ce vlădică trebuie pomenit acum și se întreba dacă este sau nu cazul să-l pomenească pe Stalin". Intrarea în Orhei a trupelor sovietice n-are nimic triumfal sau solemn; soldații "arătau ca niște ființe epuizate și indiferente, fețe placide, inexpresive", iar un popă salută Armata Roșie dintr-o șaretă trasă de un cal orb. Mătușa memorialistului, din teama de a nu-și pierde postul de învățătoare (se trăgea din neam de preoți), își îngroapă mama fără slujbă religioasă. Doi
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
meditativ. Hm, cam scump, da’ face. Are așa un material întrânsa ! - Mie nu-mi place culoarea. - Ce-are a face ! Asta nu-i nimica, asta i-un lucru rar cum nai să mai găsești mata în altă parte. Gros și placid, domnu David se agita cu ochii bulbucați. - Și cât ceri pe el ? - Pentru dumneavoastră, am să las la două mii. - Câât ? se miră doamna, și trecu mai departe ; dar nu era decât o stratagemă, căci, după o clipă, se întoarse, oferind
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un moment când vârsta medie în Biroul Politic este de 70 de ani”. Concluzia: „Dacă analiza mea este corectă, logica politică îl va obliga pe urmașul lui Brejnev să ofere o alternativă la societatea stagnantă, economia leneșă și politica externă placidă ce au caracterizat URSS în ultimii ani”. Ulterior, această ultimă frază a fost considerată în cercurile universitare americane drept o anticipare a venirii la cârma URSS a lui Mihail Gorbaciov. Să notez totuși că previziunea reflecta iluzia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie, apoi cum să nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]