459 matches
-
frece menta În locuri unde nu trăiesc cu amenințarea instrucției, a măștii de gaze, supuși capriciilor unui caporal pe care nu știi din ce Îl apucă. Așa că la tunuri rămînem doar trei craioveni. Marius e un lungan cu un aer placid, e ultimul aterizat În această adunătură bizară de soldați. Din motive doar de el știute, nu are o disponibilitate de comunicare prea mare, ca orice lungan, privește lucrurile de sus, mijindu-și un pic cam disprețuitor ochii - sper să-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-ți treacă prin cap așa ceva? Ce te face să crezi că ai...? Adică... Cum? Coroiat? Stăm pe o bancă În grădină. În jurul nostru sînt pacienți care fumează. Sunetul vocii mele le-a atras atenția și acum din discuția lor placidă de mai devreme nu a mai rămas nimic. Nu doar că sînt atenți la ceva ce pare mult mai interesant decît subiectele lor turpide, dar se pare chiar că și-au Întors toți mutrele lălîi, boccii și cianotice spre noi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
găsi nicio explicație. Încercă să și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu reuși să reconstituie nimic din toate astea. Singura imagine pe care o păstra despre ea era aceea a unei fete placide, c-un zâmbet abia schițat fluturându-i neîncetat pe buze, ușor languroasă, care trata notele proaste și în general eșecurile de la școală ca și cum ar fi privit-o nu pe ea, ci pe o altă persoană, eventual vag cunoscută. Dar acum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că ești un om de prisos, în care contextul social mizerabil, agre siunea mitocăniei, umilirea constantă, buna-credință invariabil înșelată sau răstălmăcită fac să te invadeze gustul nimicniciei, lehamitea de oameni și resemnarea. O resemnare albă sau neagră, bonomă sau răzbunătoare, placidă ori acidă, potrivit temperamentului. Iar când la vulnera bilitatea asta se adaugă patima pentru Cioran și Caragiale (Iancu și Mateiu), plus trei bypassuri și-o embolie, apoi cum să nu fie șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un indicator care ne avertizează: "Apă rea". În spate, țâșnind direct din șosea, un perete stâncos. Pe la mijlocul lui, e scris cu vopsea albă: "Nivelul mării". Ne aflăm pe locul cel mai jos din America, ne explică doamna Speranța. Doi corbi placizi se uită disprețuitor la noi. Mă tem că, uneori, diferența dintre publicitate și deșert e doar o chestiune de zgomot. La prima vedere, solidaritatea umană, când lipsește, se rezolvă prin public relations. Dar totul se petrece ca în cazul dezastrelor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
contravenție, orice șansă de a mai prinde cursa pentru Cleveland e compromisă. Din fericire, scăpăm ieftin. Polițistul ne lasă să plecăm după ce ne spune peste câte stopuri vom ajunge, în sfârșit, la faimoasa avenidă Cicero. E trei fără zece. Brusc, placidul Cristian B. se metamorfozează. Acum, mergem ca în filmele americane cu urmăriri spectaculoase. Trece de pe o bandă pe alta. A uitat parcă de teama de a nu-și zgâria Toyota albă. La trei fără șapte minute, ajungem la Cicero avenue
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
însemna cu semnul suspensiunii. Lina tîrî mai aproape de al ei fotoliul pe care un moment înainte stase Sia. Fără să știe amănuntul, Mini se uită fricos spre infirmieră. Cu cel mai candid aer, pe care îi putea lua figura ei placidă, Sia sta acum în picioare, rezemată de zid, la spatele fotoliului lui Rim. Ca să stabilească legătura, doctorul zise grațios: - L'Ange gardieni Cum străina nu-i plăcea, Mini adoptă numai o jumătate din calificativ: Nu pleacă gardista asta!" își zise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ii de forme, culori și lumini, ca un buchet de artificii. Apoi tot de iute privirea i se stinse. Auzi pe Lina cum îi spune: - Acolo pe coridor e odaia fetei ceea! 247 "Da! gândi Mini. Tocmai unde pândise baba." Placid, Mini reconstituia faptele. - Pe babă o ai de mult... de la Tecuci? - Nu! . . . Mai dincoace! Dar tot mi-e destul! - Are să intereseze pe Nory noutatea că domnul Lică dă lecții, zise Mini la întîmplare. - Lecții de echitație. Știi! El e de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
meditativ. Hm, cam scump, da’ face. Are așa un material întrânsa ! - Mie nu-mi place culoarea. - Ce-are a face ! Asta nu-i nimica, asta i-un lucru rar cum nai să mai găsești mata în altă parte. Gros și placid, domnu David se agita cu ochii bulbucați. - Și cât ceri pe el ? - Pentru dumneavoastră, am să las la două mii. - Câât ? se miră doamna, și trecu mai departe ; dar nu era decât o stratagemă, căci, după o clipă, se întoarse, oferind
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
scri soare din Haifa nu mi-a parvenit vreodată. Povestea mea are un epilog petrecut cu zece ani mai târziu. Era în timpul războiului din Golf. Saddam reușise să trimită câteva rachete anemice, care au căzut pe pământ israelian. Ascul tam placid știrile la BBC, unde câțiva martori, evrei originari din România, ai evenimentelor luau cuvântul pe rând, când „doamna Ester X. din Haifa“ (cu totul alt nume de familie decât cel, și el evreiesc, pe care-l purtase) s-a auzit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu se întâmplă nimic. Nimic, în afară de ceea ce e deja aici. Nici măcar lucrurile vii nu vor să spună ce i s-a întâmplat lui. Continuă să-i citească lui Mark - mai mult de atât nu putea face. Chipul lui Mark asista placid la sforțările poveștilor. Mergea pur și simplu odată cu frazele, cu ritmul lor de marfar. Dar cea mai previzibilă ședință de lectură îi provocă lui Karin fiori pe șira spinării. Scena în care băiețelul de doisprezece ani e doborât cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și din partea lui s-o accepte. Carnea de vită cu broccoli suna minunat, o cură pentru anemia ei provocată de alimentele integrale. Săptămânile de trai alături de Daniel o sleiseră. Se uită la el, cu chelnerița suspendată deasupra lor. Avea fața placidă, de parcă s-ar fi aflat pe o rampă unde-l aștepta pistolul cu electroșocuri. Ea comandă tofu și fasole. Uitase cum se purta el în locurile astea, locuri de care restul omenirii civilizate era dependentă. Când chelnerița îi aduse castraveții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care singur și-o alesese. Să stea liniștit și să urmărească, nu un sindrom anume, ci o ființă care improviza. Dacă nu făcea asta, atunci cronicarii aveau dreptate și tot restul vieții lui era o minciună. Între timp, Mark devenise placid ca un animal marin. Gusta aerul cu înghițituri mari. Știi ceva, domnu’ psihiatru? M-am tot gândit. Cred că eu și cu tine suntem cumva legați. Aoleu, nu-mi face fața aia de neurolog. Știi ce vreau să zic, Sherlock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre el dintr-o stare nelămurită a lucrurilor. Dar dacă el nu era decât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și surâse. Ploua subțire, ploaie citadină, cu bulevarde murdare și pustii, cu câte un câine ud care trece strada pe stop, cu vitrine largi unde manechinele zâmbesc profesional. ― Mi s-a părut o clipă, doar pentru o clipă... ― Știu, făcu placid Azimioară. Semăna cu Doru Matei. Vă gândiți mereu la el. ― Poimâine iese din spital. Melaniei Lupu i-am spus că abia săptămâna viitoare. ― De ce? Maiorul ridică din umeri. ― Poate pentru că mă aștept la orice din partea ei. Poate pentru că mi-ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine!? Am discutat într-adevăr cu femeia?" înțelegi, toate astea nu-și găseau loc în viața mea, nu se asortau cu nimic. Un coșmar de schizofrenic! Habar n-am dacă pricepi, e multă aiureală acum în capul meu... Cârnul remarcă placid: ― Asta-i din cauză că n-ai fantezie. Mie mi s-a părut totul foarte firesc. Eu nu visez decât atunci când dorm... ― E bine, e bine băieți, șopti mecanic Scarlat. S-a făcut 2, 30. Să ne grăbim! Încercă să se ridice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei. Pari agitat. ― Trebuie să plecăm! ― E prea devreme. Abia 4. ― N-are importanță. Dascălu își smulgea fire din sprâncene pe care le privea în dreptul luminii fix, până i se încrucișau ochii. Interveni placid, fără să întrerupă operația: ― Ce-ți veni? Stăm destul de bine. Căruntul își umezi buzele. ― De ce vrei să plecăm? ― Nu știu! Dar trebuie! Știu că trebuie! ― Nervii... Ionescu își aținti privirea pe fața desfigurată a căruntului: ― Crezi că ți-ar veni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cafeniu instalat de noi. Nu vor trece 60 de secunde și vor adormi toți buștean. ― Să dea Dumnezeu, șopti pilotul. Cristescu închise ușa în urma lui. ― Peste zece minute plecăm. La 8, 30 vom fi la Stâlpi. ― Dacă vrea Dumnezeu! constată placid Azimioară. Se priviră în ochi și își zâmbiră. * Dascălu se lăsă pe o aripă. ― Asta roșie e a ta? ― Îhî. ― Suspensia e proastă. ― N-am de gând să ți-o vând. Hai! Dați-i drumul mai repede, A început să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-am acum chef să discutăm. * Cristescu se întoarse după zece minute și începu să se plimbe agitat de la un capăt la celălalt al biroului. Azimioară fără nici o intenție de umor își trase scaunul lângă perete făcîndu-i loc. Îl privea placid, cu un soi de curiozitate de parcă plimbarea maiorului ar fi constituit obiectul unui studiu interesant. ― Am o idee, anunță Cristescu în maniera sa nouă, bruscă, emițând ceva fără nici o legătură cu discuția anterioară. Ochii locotenentului luciră scurt: "Aha!" ― Ai ghicit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îndeletnicirilor, riscați o nouă percheziție. Când ceilalți au descoperit pânzele, ați hotărât să-i înlăturați. Trei dintre ei erau în tratamentul dumneavoastră. Vâlcu ridică iute ochii. Examină întunecat chipul maiorului apoi își coborî din nou privirea. " Oamenii-s nebuni, conchise placid Azimioară. Ce-i trebuia individului toată aiureala asta?" ― Doamna Doina Popovici, vrând să-mi demonstreze cât sînteți de amabil, îmi relata că vă serviți uneori vecinii gratuit. Era vorba despre Panaitescu, Grigore Popa și Valerica Scurtu. O mică gafa. Când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Light tocmai prin energia sălbatică pe care o întruchipează. Ea are în fibra ei omenească puterea teribilă a valurilor pe care oceanul le aruncă împotriva navei lui Cormorant. Aventura lui Light, Cormorant și Phoebe înseamnă, înainte de toate, îndepărtarea de cumințenia placidă a Europei natale. Înainte ca imperiile să colonizeze întinderile nesfârșite de mări și de ostroave, Pacificul veacului al XVIII-lea este cosmosul guvernat de propriile sale legi, fascinante prin combinația de exotism și de cruzime. Doar în marginile acestui ocean
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă nu se întîmplase nimic. M-a izbit ridicolul situației. Dar, firește, nu eram eu omul care să mă înduioșez pentru că o fată tomnatecă se dovedea supusă cu mine. Îmi târam libertatea, de la plecarea Liviei, de unul singur, ferindu-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am întors la Emilia. Numai că Emilia avea un pește acum, un chelner la restaurantul gării și trișor în orele libere. M-a privit cu ochii ei placizi și triști și m-a rugat să plec. Nu vroia să mă găsească chelnerul. Era foarte gelos. I-am promis că o las în pace și chiar am vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai bine așa. Constat că nici măcar nu sânt gelos. O observ ca pe o insectă. Mă preocupă altceva decât fidelitatea ei, o dificultate la respirație pe care o simt de câteva zile. Parcă mă înăbuș uneori. Din pricina asta sânt aproape placid, iar ea fierbe. Aseară a vrut să mă oblige s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a dus un fir". S-a înroșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o parte fără să mă întrebe nimic, făcîndu-mi loc. Apoi a pornit după mine ca un însoțitor politicos. Eram uimit, totul se întîmpla ca și cum eram așteptat. Întorcând capul, m-am uitat de câteva ori la Francisc, dar pe mutra lui placidă nu se putea citi altceva decât o înfricoșătoare lipsă de gânduri. Mi-am amintit că nici prima oară nu mă oprise; mă speriasem singur; trăim într-o lume de interdicții și mi se păruse că un asemenea zdrahon nu putea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]