28,208 matches
-
Romanul basarabean e un capitol exotic, derutant, stânjenitor, greu integrabil în istoria literaturii române contemporane. De aceea, printre alte motive, am spus că literatura basarabeană e a cincea roată la căruță, una de rezervă, pusă deoparte, dosită printre alte obiecte plasate într-o așteptare nedefinită până să li se dea atenția cuvenită. Lipsa de sincronizare modernă e o carență frapantă. Dacă e întrucâtva explicabil că romanul basarabean nu are punți de comunicare cu romanul din România, e destul de ciudat că nu
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
înseși au început să refuze cronologia și să iasă, la rîndul lor, din timp. Premiul pentru pictură, sculptură, grafică, decorative, scenografie etc.etc. doar cu totul întîmplător se acorda în l990 și...sau 2000 și... , pentru că, de fapt, el putea fi plasat la fel de bine și în sec.XIX, și la începutul lui XX, și în perioada interbelică, și în aceea de tristă aducere aminte a realismului socialist. Singura dovadă onvingătoare că el se referă la un an oarecare al sfîrșitului sau al
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
un dicționar complet de autori; o cercetare critică a operelor echinoxiștilor; o selecție valorizantă și ierarhizantă", înfăptuind, să admitem, din toate acestea cîte ceva. Scrierea d-sale se vrea "o reverie eseistică și memorialistică", fapt ce-o face seducătoare, calină. Plasat înlăuntrul temei, în calitate de actant de bază al său, criticul își analizează ori, cîteodată, își povestește pur și simplu un capitol de viață. Așa încît nu e vorba doar de-o reconstituire istorică, ci și de un dosar de materie primă
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
Dumitru Țepeneag, multe dintre aceste povești sînt extrase din rubricile de fapt divers ale ziarelor. La fel ca un criminal din romanele polițiste care lasă în mod deliberat urme ale crimelor sale pentru a face mai interesantă urmărirea, Dumitru Țepeneag plasează, din loc în loc, mici semne ale prezenței sale, care însă nu îi sînt de mare folos cititorului. Dimpotrivă, îi pot accentua starea de confuzie. Oare nu cumva apariția cotidiană a misterioasei cliente a cafenelei lui Jean-Jacques (în care se găsesc
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
jur, mai ales cu cei pe care nu-i cunoștea. Revolta care se aduna în el va răbufni în 1920, când se izolează de compatrioții participanți la războiul cu Rusia. Spaima de serviciul militar sau o lașitate neînțeleasă l-au plasat în marginea evenimentelor. Se înstrăinează astfel și pentru prima dată, umilit și indignat, se refugiază în anarhie și cinism, împotrivindu-se în felul acesta statului și altor evenimente de asuprire colectivă a individului. Acum, va redacta și prima lucrare "literară
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
Contextul istoric e clar marcat, dar apar și erori - imaginile cu Stalin din fanteziile Chiarei: brigatisti îl venerau pe Lenin, dar îl detestau pe Stalin din cauza birocrației și a oligarhiei care nu se conformau deloc ideii de putere a maselor. Plasându-se deci între realitate și ficțiune, Bellocchio se concentrează pe viața pe care o duc cei patru teroriști și Aldo Moro în spațiul claustrofobic al apartamentului. Cei trei bărbați - Ernesto (Pier Giorgio Bellocchio, fiul regizorului), Mariano (Luigi Lo Cascio) și
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
numele lui Karl May este înlocuit (eroare? ignoranță? exces de zel?) cu acela al lui Karl Marx. Și nu oricum, ci, nota bene, între niște autori de literatură științifico-fantastică. Gluma se îngroașă în subtext. Dar ar fi nedrept să îi plasăm pe cei doi doar în lumina rece a reflectorului politic. Ei simt cu toată ființa că "hîrtia duce în ispită" și scriu dintr-o imensă plăcere a vorbei izbăvitoare de orice tragedie. Livrești, de gust baroc, fac din "ideile primite
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
găsim evocate în interiorul fin de sičcle de pe scena lui Pelléas et Mélisande, de Claude Debussy, la opera din Glyndebourne. Teatrul se află într-un sat englez, în mijlocul unei superbe grădini înflorite. Iar pe scenă, montarea istoricistă a lui Graham Vick plasează acțiunea chiar în epoca lui Debussy, cu ajutorul unor nenumărate crizanteme artificiale roșii și galbene care decorează în buchete enorme larga scară în colimason ce ocupă partea stângă a încăperii. Personajele nu părăsesc niciodată acest interior somptuos. Chiar scenele care, corespunzător
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
acolo să le salut... Cum salut și zidul cetății, statuia de secol XV a Sfîntului Gheorghe, statuia în mare suferință a lui Matei Corvin, casele mici din preajma Pieței Mihai Viteazul sau curtea - pe vremuri, de școală evreiască - în care e plasat Apostrof -ul și în care se juca Nego în copilărie... Nu mă așez pe nici o bancă și detest prăvăliile. În afară de alimentarele din apropierea casei mele, unde fac gafe de pomină - de pildă, am vrut să-i dau unei casierițe castane. Castane
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
1988, în mesajul său transmis la începutul ediției din această toamnă a Salonului Internațional de Carte. Și nu cumva ocazia oferită vecinilor noștri din Orientul Apropiat și Mijlociu de a se înfățișa în altă lumină decît cea în care-i plasează reflectoarele actualității politice și graba de a generaliza un extrem de complex și complicat conglomerat de probleme și de teme conflictuale este tardivă față de grozăvia celor deja cele întîmplate? Ziua de 15 mai 1971 era o zi obișnuită la New York. în
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
nu sesiza cezura cultură-religie pentru motivul, firesc, că sensibilitatea lui religioasă nu era aceea a unui Ťspirit contemplativť. ŤDin lipsa acestui spirit contemplativ, din lipsa orientării spre esențial, derivă și lipsa totală de simț pentru eternitateť". Poziția pe care se plasa de la început Cioran era aceea a unui spirit critic acut, refractar la toate "ideile primite", la toate articulațiile lor convenționale, asemănător întru aceasta cu marele său mentor, marcat ca și acesta de un avînt azvîrlit în felurite direcții. Mînat de
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
nu sesiza cezura cultură-religie pentru motivul, firesc, că sensibilitatea lui religioasă nu era aceea a unui Ťspirit contemplativť. ŤDin lipsa acestui spirit contemplativ, din lipsa orientării spre esențial, derivă și lipsa totală de simț pentru eternitateť". Poziția pe care se plasa de la început Cioran era aceea a unui spirit critic acut, refractar la toate "ideile primite", la toate articulațiile lor convenționale, asemănător întru aceasta cu marele său mentor, marcat ca și acesta de un avînt azvîrlit în felurite direcții. Mînat de
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
stăpânește și ne iluzionează, ca de altfel tot ce primim prin mass-media. Despre supremația media și despre "homo tehnologicus" a vorbit și Abdelazis Kacem (Tunis), iar Aodh Ó Canainn (Irlanda) despre limbajul transnațional al computerelor numit de el "limba digitaleză". Plasându-se într-un alt unghi, Dinu Flămând a vorbit despre "ideologia hedonismului", astfel cum ea transpare din manifestările unei lumi pentru care totul este "hiper", totul este supradimensionat, chiar și singurătatea, indicii ale unei "noi crize de conștiință". La aspectele
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
magazin ilustrat, recenzii și antologii, eseuri fanteziste și subțirele, idei proaspete, îndrăznețe, pierdute într-un peisaj déjá vu. Pe scurt, lucrurile bune există, dar se îneacă. Supărător este și faptul că la întotdeauna interesantul interviu de pe ultima pagină genericul o plasează pe primul loc pe intervievatoare și în a doua poziție pe invitat, ca la copiii încă nedeprinși cu formulările politicoase, care spun "Eu cu ..." și nu "Cutare și cu mine", cum cere regula. Vechile reviste Dacă te uiți bine pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
pe care doar vecinătatea lui Brâncuși sau, mai curînd, o anumită convergență a operei lor, ca să ne referim doar la reperele imediate,îl salvează din excesiva singurătate la care părea condamnat prin însuși metabolismul subtil al gîndirii sale și îl plasează într-o tipologie artistică din ale cărei resurse s-au hrănit, mai mult sau mai puțin vizibil, nenumărate energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații și ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
Alexandru George este unul, - cu doxă, nu care pupă săbii de domnitori și sfinte moaște. Prejudecata - printre altele, a Căii Victoriei ca vad al lumii bune, al cuconetului ce se încalță la Nelu, - cade. Promenada selectă, de epocă, autorul o plasează în altă parte a Bucureștiului... pe care l-am vrea. Eu - scrie cu precizie criticul - am putut observa cel puțin o duzină de cucoane din familia mea sau din cercul nostru de relații și nu am auzit-o pe nici una
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
în arhaicul de sub orizontul idolatriei și al magiei. Lucrările din categoria Sărutului și a Cumințeniei pământului, monolitice, antiretorice, nepersonalizate și realizate prin cioplire directă, reconectează statuarul la o vîrstă vag neolitică și la reflexele unei umanități izomorfe. Fără a se plasa în descendența spontană a unui model generic, dar și fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
erau dezinteresați și nepătați etic? Probabil că nu (până și Sherlock Holmes fuma opiu), pentru că în cinema moda acestui tip de personaj a luat sfârșit în 1929, odată cu Șantaj, regizat de Hitchcock. Dar Hollywoodul e expert în reciclări și deci plasează un erou perimat în centrul unui blockbuster realizat după rețeta clasică: buget mare (105 milioane), imaginație mică. Deși e inspirat din Asimov (din care au mai rămas doar cele trei reguli ale roboticii) și pornește de la o intrigă polițistă, filmul
Filmul polițist la interogatoriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12499_a_13824]
-
chestia asta, m-a scurt circuitat! Părinții Bisericii, Părinții răsăriteni, sunt de talia lui Proust! Cu deosebirea că Proust debușează pe snobismul monden din secolul 19, ăștia debușează ceva mai sus, la ceva mai interesant! Alexandru Paleologu: Puterea de a plasa informația în total, formidabilă. Noi românii am avut cînd am fost o țară mică sau două țărișoare și mai mici, oameni formidabili. Și cînd am ajuns o țară mare, am avut mai puțini. Ce mă frapează e că în Enciclopedia
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
asta nu înseamnă că romanul e o confesiune. Dacă ne referim la romanul Să cunoști o femeie, eu n-am fost niciodată agent secret și, har Domnului, nu mi-am pierdut soția. Dar în fiecare dintre personaje, fără excepție, am plasat gene ale mele. A.R.: Am intuit o legătură lăuntrică între Dvs. și personajul Yoel. A.O.: Cred că între un romancier și un agent secret există un gen de similitudine arhetipală. De pildă, cînd aștept un tren în gară
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
ci un idealism adolescentin. A.R.: Să trecem acum la scriitorul Amos Oz.. Nu-mi place ideea etichetării și catalogării scriitorilor. Dar pentru că, din păcate, nu cunoaștem prea multe despre proza contemporană israeliană, spuneți-mi, vă rog, unde l-ați plasa pe romancierul Amos Oz. Desigur, nu mă refer la o ierarhie a valorilor, ci a școlilor, curentelor, tendințelor. A.O.: E un lucru greu de spus pentru că marele meu mentor în literatură e total necunoscut nu numai în România, ci
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
i s-au eliberat. Documentele europene, cu denumirile lor care mai degrabă le opacizează conținutul, cum ar fi Convenția de la Ackerman, Tratatul de la București, Tratatul de la Adrianopol, ce par a fi, prin localizarea geografică, invitații la fastuoase itinerarii turistice, au plasat Sulina în plin spectacol politic și comercial. Rusia se angajează, prin Convenția ruso-austriacă de la Sankt Petersburg, să elibereze Sulina de bancurile de nisip, se vorbește ferm de construirea unui far, iar Anglia tranzitează necontenit fluviul, atît spre Turcia cît și
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
444 armeni, 268 turci, 211 austrieci, 173 evrei, 177 albanezi, germani, italieni, francezi, polonezi, muntenegreni, danezi etc. etc. Apoi, în 1918, rușii provoacă mari distrugeri orașului, bombardamentele din 1944 adîncesc și amplifică ruina, iar dezinteresul comunist și uitarea de astăzi plasează așezarea la limita fragilă dintre ruină și muzeu. Acum: Sulina resipră greoi. Orașul și instituțiile sale par a trăi provizoriu. Vase turcești și nave ușoare de pasageri plutesc alene în aval și în amonte, parcă mai mult pentru a da
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
pentru "neîncrederea" sa în literatura română sau pentru că "nu a făcut nimic pentru literatura română"! Cu atât mai mult cu cât unicul său vehement critic, atentând grav la memoria lui Marian Papahagi, negându-i orice contribuție în favoarea literaturii române, se plasează pe sine pe cele mai înalte culmi ale propagării literaturii române peste hotare, în Italia. Decența ne obligă să avem mari îndoieli în legătură cu procedeul, utilizat din păcate destul de des. Suntem departe de a nu recunoaște și aprecia meritele de traducători
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
sunt și eu om cu tine"). În felul acesta nu ajungem nicăieri. Amânăm doar deznodămintele și ambalăm în țipla bunelor intenții neputința deja cronicizată. După șapte luni de guvernare, bilanțul Alianței D.A. nu e nici pozitiv, nici negativ. Ne-am plasat undeva la nivelul guvernării Năstase, cu plusuri în ce privește gradul de onestitate și cu minusuri în privința comunicării intențiilor. Lovitura de imagine dată prin stabilirea impozitelor la șaisprezece la sută a fost repede anulată de inabilitatea de a mobiliza în jurul ei simpatia
Tăcerea furtunii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11512_a_12837]