776 matches
-
domnitori speriați care au bătut drumul "Stambulului" pentru a se înclina în fața "măritului sultan", ca să cumpere tronul ori ca să-și salveze capul. Cât aur va fi venit ca "haraci" din Principate? Câte uneltiri se vor fi țesut în umbra acestor platani? Câte pungi cu galbeni au fost date ca argumente convingătoare? Câte trădări și speranțe s-au consumat pe aleile pe care înaintăm? Am un sentiment neplăcut, că vin dintr-o provincie a istoriei, dintr-un colț de lume pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
izvoare inutile, dar n-au găsit nici urmă de deșert sau vreun semn că o ființă omenească ar fi trecut, înaintea lor, pe-acolo. Într-o noapte, pe la începutul lui octombrie, "vîntul din sud" devine, brusc, șovăielnic, abia tîrîndu-se printre platanii de pe strada Cămătarilor, după care se oprește. Se așterne o liniște nefirească, atmosfera se limpezește și, curând, apar pe cer stelele, curate, strălucitoare, ca desenate cu mâna. De peste tot se aud, atunci, pocnete de obloane ridicate. Asybariții deschid larg ferestrele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
opinia mea, căci nimeni și nimic nu reușea să mă abată din drumul meu. Linda m-a condus undeva mai departe decât obișnuia de obicei. Marea se vedea printre copaci și găsisem chiar o băncuță de lemn la umbra unui platan. S-a așezat cu naturalețe, fără eleganță, de parcă și-ar fi ieșit din rol. Apoi mi-a zis: -Care e numele tău adevărat? -Codrin! Mă cheamă Codrin! Mă privi cu acea privire căutătoare, nesigură, reproșându-mi că mint, dar și-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Șopronul se înclină rău spre dreapta, de zici că s-ar face bucăți dacă l-ar lovi o radiație slabă de microunde. Dar înainte să ajungă lângă el, Karin Doi calcă frâna. Îl ia cu: unde-i copacul? A dispărut platanul. Ăla de l-ai plantat tu cu tati când am împlinit eu doisprezece ani. Mă rog, la început asta-l cam zgâlțâie. Știe ce și când au plantat. Dar în fine, uite cum stă ciotul acolo. Și oricine din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe care o lua peste tot cu ea și care te făcea pe tine să crăpi de râs? Iisus îți umple golul? Și ziua aia în care s-a prins în sfârșit de ce râdeai? Amândoi stau acolo, lângă ciotul de platan, chicotind ca niște adolescenți drogați. Se stârnește vântul și se face frig, repede. El vrea să urce în casă, dar cuvintele ei sunt acum ca un râu umflat de zăpezi. Chestii de la sfârșit, când mama lor devenise o sfântă înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
baștină coabitează pe baza respectului reciproc și a plăcerii împărtășite a diferenței. Terasele cafenelelor, străduțele întortocheate, treptele Colinei, micile căsuțe împresurate de verdeață: impresia unei convivialități rurale este puternică. Piața Abbesses, formată de traseul neregulat al străzilor, este perfectă, cu platanii săi, cu băncile sale, cu coloana Morris, fîntîna Wallace și gura sa de metrou proiectată de Hector Guimard. La fiecare sfert de oră, cadența clopotelor bisericii Saint Jean-de-Montmartre întărește această atmosferă patriarhală. Pe partea dreaptă, strada Abbesses își înșiruie micile
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ca la fețe, culori și ansambluri de la care își lua rămas-bun, și de-aceea centrul orașului, într-o zi cu lumină galbenă ca uleiul, îl bucură. Se dusese în cartierul de case vechi de pe o colină, iar corolele majestuoase ale platanilor, cârciumioarele ascunse din loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cărți disponibile, Întrebîndu-mă pe care le voi lua acasă, dar n-am de ales: totul se află deja Înlăuntrul meu. CÎnd locuiam pe strada Thiers, la Avignon, aproape de colțul cu strada Buffon, tatăl meu a deschis prima sa librărie, librăria Platanilor, În cealaltă parte a orașului, iar eu nu mă duceam prea des acolo, eram prea mic. CÎnd am Împlinit nouă ani, a Închiriat un local mai mare și mai bine situat, În rue de la République, unde mă duceam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Am cunoscut astfel majoritatea cine-cluburilor din departamentele Vaucluse și Drôme, În perioada În care locuiam la Avignon, iar apoi pe cele din Bruxelles și din Brabantul valon, cînd tata și-a Închis a treia și cea din urmă librărie a Platanilor pentru a-și strămuta Întreaga familie În fosta capitală a departamentului Dyle, devenită Între timp capitala regatului Belgiei, un oraș pe care Ludovic al XIV-lea l-a asediat: mă informasem pe cît putusem, răsfoisem cărți precum Napoleon Bonaparte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fel de jurnal intim al unei veri În Provența. Tata, la volanul mașinii lui decapotabile de 2 CP, mi-a servit de șofer și de travelling-man: În picioare În mașină, cerîndu-i să Încetinească sau să accelereze, făceam travellinguri Înainte asupra platanilor de pe Naționala 100 și travellinguri laterale de-a lungul străzilor de prin sate. Am ținut să-mi filmez astfel orașul natal. Tata m-a dus cu mașina la Aix: travelling lateral asupra fațadelor de pe bulevardul Mirabeau, și planuri fixe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cafenea de pe promenada Mirabeau, a scris pe pagina a doua: „Pentru Lucreția și pentru François, În amintirea fericirii pe care am Împărtășit-o astăzi, tata“. I-am arătat Începutul textului: „Aix-en-Provence. Cam pe la 1868. E vară. Terasa unei patiserii sub platani“. Platanii erau acolo, vara așijderea. „Dacă n-ar fi ediția originală“, i-am spus, „aș modifica data: aș corecta 1868 În 1968!“. Cum făceam să ne Înțelegem atît de bine cînd eram de acord În atît de puține privințe? Seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de pe promenada Mirabeau, a scris pe pagina a doua: „Pentru Lucreția și pentru François, În amintirea fericirii pe care am Împărtășit-o astăzi, tata“. I-am arătat Începutul textului: „Aix-en-Provence. Cam pe la 1868. E vară. Terasa unei patiserii sub platani“. Platanii erau acolo, vara așijderea. „Dacă n-ar fi ediția originală“, i-am spus, „aș modifica data: aș corecta 1868 În 1968!“. Cum făceam să ne Înțelegem atît de bine cînd eram de acord În atît de puține privințe? Seara, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
compusă din câteva străzi care dădeau în șoseaua care o traversa pe la mijloc, o piață care se lărgea pe o latură, o fântână acoperită, cu o pompă de scos apa și o roată mare de fier, la umbra a doi platani înalți. Cipriano Algor făcu cu mâna unor bărbați care stăteau la taifas, dar nu se opri cum obișnuia după ce dusese vasele la Centru, într-o clipă ca asta nu-și putea închipui ce i-ar face plăcere, oricum nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari de apă. Văzduh și port, pescari și vameși au ațipit în spațial cald. Vântul alb c-un ochi se caută de-aici pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prin dreapta și o stradă pustie fugi cu secretele ei, iar apoi o cruce se dovedi a fi firma unei farmacii, apoi o motocicletă cu un aspect ciudat care vâjâi pe lângă ei. Zero o văzu trecând peste rădăcinile noduroase ale platanilor, ascunzându-se după un tomberon, ieșind și apoi intrând din nou pe carosabil, după care o pierdu din vedere. Și nu mai rămase nimic, doar punctele roșii ale ceasului de deasupra oglinzii retrovizoare, care arătau 5.47, și lampioanele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că va veni la Battello după prânz. — Adu-ți aminte că trebuie să-l Însoțești pe arab la șantier, Îi strigă Meri. Și găsește o idee, caută niște bani, că dacă nu plătim ne dau afară. Zorile se răspândeau printre platanii de pe malul fluviului, iar Zero trebuia să se grăbească, căci noaptea se retrăgea, ridicându-se ca un covor. Discul Încă palid al soarelui se zărea În spatele sinagogii, printre frunzele de un verde Întunecat, printre Încrengăturile coroanelor seculare ale platanilor, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
printre platanii de pe malul fluviului, iar Zero trebuia să se grăbească, căci noaptea se retrăgea, ridicându-se ca un covor. Discul Încă palid al soarelui se zărea În spatele sinagogii, printre frunzele de un verde Întunecat, printre Încrengăturile coroanelor seculare ale platanilor, aruncând așchii de lumină peste apa Tibrului. Pe pontoane Începeau să se contureze primele umbre. Stoluri de rândunele se roteau deasupra acoperișurilor și ale antenelor, pe care le confundau, probabil, cu arbori fără frunze. Erau isterice și Înnebunite de sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cine ne caută În viața pe care o trăim vede doar umbra pe care noi o proiectăm. Dar noi nu suntem așa. Pe aleile din Gianicolo, prundișul scârțâia sub pașii lor. Un văl umed făcea să lucească mașinile parcate sub platani. Parbrizul Peugeotului lui Sasha era stropit de apă - ca de ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața lunii, descoperind-o apoi Încet - diafană, ca o monedă. Emma Îi arătă luminile roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fără să-și dea seama ce este, apoi spusese repede că e fată de boier și cere găzduire de-o noapte, până ce vine tătâne-său s-o ia. Părintele Damaschin i-a făcut semn mutului să deschidă poarta mare de platan. Ghighina s-a strecurat înăuntru, tocmai când Zogru ajunsese lângă ea. Spre surprinderea lui, poarta s-a închis chiar când să treacă pragul. Iar ceea ce i s-a întâmplat atunci a fost cu totul imprevizibil. Zogru a atins lemnul neted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
folosit de ea. Deși nu stătuse mai mult de 50 de ani. Dar fuseseră niște ani groaznici. Și mai pierduse încă pe-atât ca să afle ce i se întâmplase. Iar într-o altă noapte de mai, descoperise că doar lemnul platanului are putere asupra lui și îi poate suge viața. Atunci însă, la primul contact, fusese crunt. Și avea impresia că a murit odată cu Pampu. Privea invariabil lacul, pădurea, cerul și lumea bulucită în fața porților mănăstirești pe care apăruse din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în barbă, cu obrazul rozuliu, denivelat de urmele bubelor. Ochii micșorați de vârstă purtau o privire obidită, de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
își amintește cum a văzut prima oară o fantomă ieșind din cuibul ei de lumină, într-o noapte de iarnă. O noapte precum cea în care Iscru îngropase inelul. Era la începutul lui ianuarie 1477. Zogru, supt în poarta de platan, privea peste lacul înghețat, resemnat cu soarta lui de icoană făcătoare de minuni. Singura bucurie era să vadă oamenii venind la poarta mănăstirii. Se uita la ei ca la un spectacol. Dar erau și zile întregi, mai ales pe timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ruinat, iar podul și poarta au fost mistuite fără urmă. Călugării au rămas în continuare acolo, slujind în biserica cea mică din fundul curții, până în 1512, când Neagoe Basarab a rezidit din temelii mănăstirea Snagovului. 15. Cum a scăpat din platanul porții, primul lui gând a fost să ajungă la Comoșteni, care încă se numea Coteni. N-a ajuns imediat, bineînțeles. În noaptea incendiului, s-a târât agonic până la malul lacului, gândindu-se cu groază instinctivă că ar putea să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se trezi pe la ora șapte, luă din bibliotecă Partea și Întregul, autobiografia științifică a lui Werner Heisenberg, și o porni pe jos spre Champ-de-Mars. Zorii erau limpezi și răcoroși. Avea această carte de la vârsta de șaptesprezece ani. Așezat sub un platan de pe aleea Victor-Cousin, reciti pasajul din primul capitol În care Heisenberg, descriind contextul anilor În care se formase, relatează circumstanțele primei lui Întâlniri cu teoria atomică: „S-a Întâmplat, cred, În primăvara lui 1920. Sfârșitul primului război mondial semănase tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de toamnă, educatoarea le-a explicat băieților cum să confecționeze coliere din frunze. Fetițele așteptau deoparte, purtând deja pe chip semnele unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se rupeau, totul se strica În mâinile lui. Cum să le explice că avea nevoie de iubire? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]