579 matches
-
două jumătăți de chip, dovada depășirii problemelor, în mână ține un sceptru și se află sub un baldachin sprijinit pe patru coloane, două albastre și două roșii. Are o fustă sau șorț roșu despărțit printr-o centură galbenă de o platoșă albastră cu o mânecă galbenă și una roșie pe care se găsește un triplu echer, simbol al muncii de construcție în lumile naturală, umană și divină. S și M (sulf și mercur) despart cei doi cai, unul roșu și celălalt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sale de neoprit este ridicarea unui bastion interior în apărarea rarelor oaze de libertate rămase în "deșertul care înaintează". Aceste oaze erosul, prietenia, arta, moartea sunt teritoriul sălbatic (Wildnis) al interiorității în care individul se retrage înarmându-se cu o platoșă împotriva oricărui atac adus caracterului său inviolabil: aici el rezistă chemărilor bisericii, amenințărilor Leviatanului, angrenajelor organizării, și reușește să mențină echilibrul în "vâltoarea nihilismului". Jünger se adâncește din ce în ce mai mult în vâltoarea nihilismului, din care va ieși definiv doar în La
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
al casei sale, Rudolf se hotărî să-i facă o vizită vecinului său misteriosul viconte Henri. În drum spre palatul dintre munți, se rătăci cu toate că drumul îl cunoștea perfect. Nimerise cu calul pe un drum stâncos închis ca într-o platoșă de ziduri stâncoase și abrupte. Era un tărâm cumplit de înfiorător. Se auzeau zgomote și urlete sinistre. Lugubrul împrejurimilor îi transmiteau fiori și numai putea stăpâni calul care era teribil de speriat. Dar iată, în față îi apăru de parcă ar
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
unor oameni considerați mult apropiați lui, legați de el sufletește. Forța emotivă sporește în poezia Noapte roșie: învins, un bătrân voievod fuge „ca o nălucă, prin vifor, prin noroi”, fără să simtă că din răni „îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi”. Gândind însă în urmă, își amintește că „plăpândele domnițe în lanțuri zac robite” și că „tăiați pieiră coconii amândoi”, și atunci se întoarce „în valea unde lupta și moartea îl așteaptă”. Alte poezii evocă generic „cronicarul”, „boierul” sau conțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
de Charlemagne, care, ironizat de autor, își deplânge soarta astfel: "Iată-mă-s nevoit să port pe umerii mei slabi și osteniți [s.n.] sunt evidente sursele umorului rezultat din contrastul de proporții între percepția personajului cu privire la propria persoană și realitate] platoșa de luptă, să prind cu mâinile mele firave [s.n.] sulița și ghioaga pentru a ocroti pe supușii mei izbiți de urgie". Din Cartea a patra, acolo unde lupta catolicismului cu protestantismul e deghizată sub chipul bătăliei duse de Quaresmeprenant împotriva
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
zi și din noapte Agilulf Emo Bertrandino din spița Guildivernilor și a Celorlalți din Corbentraz și Sura, învestit cavaler de Selimpia Citerioară și Fes în cutare zi, săvârșitor, pentru gloria oștilor creștine, a cutărei și cutărei fapte (...) Agilulf, cu toată platoșa lui, era străbătut prin fiecare crăpătură de suflarea vântului, de zborul țânțarilor și de razele lunii (...), era, desigur, nu model de soldat; dar nimeni nu-l putea suferi"354. Vitejii sunt, și în romanul lui Calvino, inexistenți. Rambald, Torrismondo, Sofronia
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
conform unor trăsături de similaritate, pertinență. Din punctul de vedere al expresiei lingvistice, metafora poate fi exprimată printr-un singur termen, printr-o sintagmă plurilexicală sau poate avea o structură deosebit de complexă. Thorax, akos / lat. thorax, acis (modelul preconceptual este "platoșa luptătorilor greci") - torace (NA) este o metaforă medicală având o expresie simplă, în baza căreia limbajul a format, aproximativ, zece constructe eterogene, pe care le numin metafore terminologice, fiecare desemnând în parte, o singură imagine abstractă: med. torace în butoi
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
bacteriorodopsină, s.f.) este compus din gr. βακτηρία, -ας (s.f.) ,,bastonaș" + gr. ρόδον, -ου (s.n.) ,,trandafir" + gr. ώψ, ώπός (s.f.) ,,vedere, asemănare"; 2) med. ,,cytotrophoblast" (fr. cytotrophoblaste, s.m.; ro. citotrofoblast, s.n.) este compus din: gr. κύτος, -εος (s.n.) ,,cavitate, urnă, scut, platoșă, piele, corp" + gr. τροφή, -ής (s.f.) "alimentare, educație, provizii" + gr. βλαστός, -ου (s.m.) "germen, mugur, gălbenuș, fiu"; 3) med. ,,cycloergometer" are la nivelul structurii următoarele elemente: gr. κύκλος, -ου (s.m.) ,,cerc, obiect circular" + gr. έργον,-ου (s.n.) "act, acțiune, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
iod). Constructele metaforice au un impact special asupra dinamicii conceptuale și prin gradele de compatibilitate/ coeziune a elementelor. Granulocitopenie, de exemplu, este alcătuit - în baza trăsăturii "compatibil" - din trei componente: granulo- (cf. lat. granum, sămânță) + cito (cf. gr. κύτος, -εος- "platoșă, scut, cavitate, celulă") + penie (cf. gr. πενία, -ăς- "sărăcie, penurie"). Respectând restricția de regim și trăsătura "compatibl" a elementelor, granulocitopenie (în definiția de Dicționar "Diminuarea particulelor de la nivelul celulelor sanguine", cf. DM, 2007: 343) este un construct metaforic purtător de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de gravitatea ei, ia hotărârea renunțării la plecare. Nu înțelege să îl abandoneze pe Iorgovan aflat la un pas de o moarte ce se anunță violentă. Mândria e văzută ca un defect de adâncime al personajului. Ea ascunde, ca o platoșă, golul lăuntric. Găunoasă însă aceasta lasă să se vadă interiorul pe care toate personajele îl decodifică la fel; chiar și Busuioc. Ca tată el se bucură și atunci când nu prea are de ce. A te lăsa păcălit, nu e tot una
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Ahile de-a lungul întregii zile de crâncene lupte în al cărei amurg Hector va muri. Automedon reapare apoi cu prilejul jocurilor funerare în cinstea lui Patrocles, prilej cu care „acest drag scutier al lui Ahile“ îi aduce lui Ahile platoșa lui Asteropeu, ca să i-o dăruiască lui Eumelos. Ultima oară în poem Automedon apare în seara târzie când Priam vine să răscumpere leșul lui Hector și când Ahile, „departe de tovarășii lui“, este slujit și însoțit la cină numai de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tăierii aerului i-au însoțit căderea. Ultimul miros care îi umflase nările a fost cel al fumului înecăcios degajat de focul care i-a cuprins cetatea asediată. Ultimul sunet perceput de timpane a fost șuieratul săgeții care i-a străpuns platoșa. Ultima imagine întipărită pe retină a fost cea a sângelui care îi țâșnea din viscere. Rănită, Europa s-a zvârcolit în aflarea unui ungher al citadelei în care să zacă și, mai ales, să se vindece odată cu trecerea timpului. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sigur și pătrundeam fără teamă pe tărâmul sălbăticiunilor care se deschidea în întunecime. Zi și noapte, arbori falnici și stânci semețe țineau departe privirea aspră a cotropitorilor. De la marginea pădurilor și a munților răzbătea zgomotul ascuțișului de spadă care străpungea platoșa. Mirosul de sânge țâșnea din trupul ucis. De frică să nu se rătăcească, străinii nu cutezau să umble pe cărările și potecile noastre. Ne îndemnau să ne părăsim adăpostul cu glasuri mieroase care ne îmbiau auzul. Te răscoleau cu chemarea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
că răul suprem există și că el nu poate fi controlat decât de forța divină. Descrierea sa în Iov (41, 5-26) conservă detalii din cea a crocodilului, pe care le hiperbolizează strategic: Cine va dezveli fața veșmântului lui?/ În cutele platoșei lui cine-ar putea pătrunde?/ Porțile feței lui cine le-ar putea deschide?/ În jurul dinților lui e spaimă./ Măruntaiele lui, scuturi de aramă,/ pielea lui, ca piatra de șmirghel;/ solzii lui, lipiți unul de altul/ și vântul nicidecum nu-l
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
arde cu foc de cărbuni;/ răsuflarea lui cărbuni,/ flacără-i iese din gură./ Când se întoarce, spaimă-i pentru pentru fiarele cu patru labe/ ce saltă pe pământ./ Când vin asupră-i sulițe, nimic nu-i fac,/ suliță ridicată și platoșă./ Căci el socotește fierul ca pleava/ și arama ca lemnul putred;/ nu-l va străpunge arcul de aramă,/ ca iarba socotește catapulta;/ ca paiul s-au socotit ciocanele,/ el râde de zvâcnirea aruncătorului de flăcări. (...) nu-i nimic pe pământ
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Pentru aceea, luați toate armele dumnezeiești, ca să puteți sta împotrivă, în ziua cea rea (ziua încercării, ispitei n. a.) și toate biruindu-le să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu brâul adevărului și îmbrăcați-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre cu sandalele vestirii Evangheliei păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful (nădejdea) mântuirii și sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lui Baltă, era palidă și neteă ca piatra scoasă din râul de munte, șlefuită de valuri... Pe fundul văii, îngustate de munții Bistriței și Stânișoarei, Bistrița, măreață, curgea în spume cu un zgomot monoton, sclipind în bătăia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea, ca o piatră de mormânt, înstăpânea toată valea. Doar, acorduri triste în clipocitul izvoarelor de munte.. îi făcură să viseze la.. copilăria lor.. Deodată, din spate, de sus de pe creastă, milițienii începuseră să tragă, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Cu gândul la mama lui, Baltă coborâ până la poalele Grințieșului, de unde începe pădurea. Luna plină lumina toată valea ca ziua. Pe fundul văii, largi Bistrița calmă, își urma cursul liniștit, cu un clipocit monoton, sclipind în bătaia lunii, ca o platoșă de argint. O liniște grea apăsa toată valea. Poiana Teiului zăcea la poalele Stânișoarei, într-un somn adânc.. ca de mormânt. Trebuia sa ajungă la căsuța albă, străjuită de trei brazi... să-și vadă mama. Poate o vede trebăluind prin
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de pe cal client sigur al rafinat de macabru denumitului „merçi dieu“, stiletului strecurat de adversar printre zăbrelele chivărei. Cam ce-au pățit cavalerii Apusului la Nicopole... Dar cei scăpați de acolo au aflat de la armurierul care le Îndrepta săbiile și platoșele, că loviturile le primiseră pe piept, nu pe picioare. Și renunță la oarece greutate păstrând doar cuirasa și, desigur, chivăra. Înseamnă asta un regres al secolului 17 după o evoluție care a prelungit armura până la vârful degetelor? À propos: simbolica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
incașii pun altă problemă, fiindcă gradul lor de civilizație îi îndepărta de legile naturale. Ar fi fost poate pe picior de egalitate cu grecii și romanii : un armament comparabil i-ar fi pus la adăpost de „victoriile mecanice” pe care platoșele, armele albe și cele de foc le-au permis spaniolilor să le obțină asupra unor popoare care, în această privință, erau încă înapoiate. Montaigne descoperă astfel că o civilizație poate să prezinte discordanțe interne și că între civilizații există discordanțe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
butuci de miile de lovituri primite de-a lungul vieții sale, lățite și deformate în urma pișcăturilor și mușcăturilor de furnici, țânțari, viespi, păianjeni, coropișnițe și urechelnițe, având o culoare vineție-maronie-roșietică, cu unghii mari, negre, puțin încovoiate la vârf, ca o platoșă puternică pentru protecția organelor locomotorii, cât și pentru o mai bună aderență și stabilitate la sol, picioarele bunici mele, săraca, erau aidoma celor de rinocer sau elefant. Doamne! Picioarele unei țărănci muncite, chinuite, oropsite și lipsite de cel mai elementar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scria Oedip, și spunea "Oedip sunt eu, Oedip este în mine". Deci, cum puteam eu să mă duc să fac spectacolul vechi de la Opera Română, în care marele David Ohanesian cânta între coloanele acelea frumoase, grecești, purtând toga, armura și platoșa lui? Nu puteam să fac așa ceva, era imposibil. Voiam să fac un Oedip-istoria conștiinței unui om care, copil fiind, crește sub rege, ajunge tânăr (când totul se rupe) în fața răspunsului îngrozitor al Sfinxului, pe care l-am asemănat cu Stalin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pe călăi, decât pieirea trupului lor; astfel, dați morții, ei se rugau pentru iertarea, pacea și viața tuturora. Buni și biruitori prin jertfa lor, inegalabilii atleți ai lui Hristos, și-au împlinit lupta muceniciei înarmați doar cu armura lui Dumnezeu, platoșa dreptății, scutul credinței și sabia duhului. Hristos Se răstignește prin martirii Săi. El suferă în martirii Săi și devine tăria lor În timpul torturilor felurite și greu de închipuit la care au fost supuși, creștinii au fost în mod deosebit ușurați
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
că pentru noi, cei din Bucovina, atmosfera a ajuns înăbușitoare, chiar mai mult, asfixiantă.” Și aceasta pentru că, acuză Luptătorul, „guvernul Nicolae Iorga a deschis un război fățiș împotriva Bucovinei, hotărând distrugerea individuală a intelectualilor români bucovineni.” De aceea, „îmbrăcat în platoșa unei conștiințe civice superioare, Luptătorul va lupta cu necruțătoare înverșunare 129 împotriva a tot ce este putred, corupt, vicios și ilegal, va stimula cu bărbăție toate tendințele regeneratoare și va fi - în limita puterilor lui - o neclintită pavăză a democrației
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
București, 1961; Povestea Ioanei, București, 1963; Băiatul cu poveștile, București, 1964; Poteca lunii, pref. Radu Popescu, București, 1964; Hronic, București, 1965; Zburătorul de larg, București, 1965; Pădurea de cleștar, București, 1967; Țărmul singuratic, București, 1968; Versuri, I-II, București, 1969; Platoșa duratei, București, 1973; Poezii pentru copii, pref. Radu Boureanu, București, 1975; Nebunul regelui, pref. Mihai Gafița, București, 1976; De bello dacico, îngr. Coralia C. Theodorescu, postfață Al. Balaci, București, 1989. Ediții: Izvoare fermecate, București, 1958. Traduceri: Năpârstoc și alte povestiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]