1,084 matches
-
Shelley face cunoștință, la Pisa, cu Emilia Viviani, fiica mai mare a guvernatorului acestui oraș, închisă de tatăl ei într-o mănăstire. Fermecat de frumusețea fetei, în care vede o victimă a tiraniei, poetul scrie "Epipsychidion", un imn închinat iubirii platonice, dragostei ideale. (Termenul "epipsychidion" - născocit de Shelley prin analogie cu "epithalamion" = cântec de nuntă, și cu "epinikion" = cântec de biruință - înseamnă în greacă cântec despre suflet.) Poemul apare în vara anului 1821, la Londra, într-o plachetă anonimă. Shelley va
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
domiciliul său. Cenzurate de presa comunistă, studiile sale critice asupra filosofiei lui Constantin Noica, Anton Dumitriu, Lucian Blaga, Petru Comarnescu, Platon, Kant, Heidegger si Jaspers au putut fi publicate abia după 1990 . devine un nume de rezonanță în domeniul studiilor platonice cu volumul "Mistica platonica" (1999), precedat de "Atena lui Kefalos" (1997), "Filosofie acroamatică la Platon" (1997) si de "Configurații noetice la Platon și la Eminescu" (1998). În domeniul istoriei filosofiei i-au fost foarte apreciate cele două volume despre filosoful
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
presa comunistă, studiile sale critice asupra filosofiei lui Constantin Noica, Anton Dumitriu, Lucian Blaga, Petru Comarnescu, Platon, Kant, Heidegger si Jaspers au putut fi publicate abia după 1990 . devine un nume de rezonanță în domeniul studiilor platonice cu volumul "Mistica platonica" (1999), precedat de "Atena lui Kefalos" (1997), "Filosofie acroamatică la Platon" (1997) si de "Configurații noetice la Platon și la Eminescu" (1998). În domeniul istoriei filosofiei i-au fost foarte apreciate cele două volume despre filosoful Nae Ionescu. Primul volum
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
creștini care o acuzau de producerea unor tulburări religioase în oraș. Hypatia a fost fiica și eleva lui Theon, ultimul matematician asociat cu Musaeum din Alexandria. A călătorit și studiat în Atena și în Italia, înainte de a deveni liderul școlii platonice din Alexandria în jurul anului 400. În enciclopedia bizantină din secolul 10 Suda apare o referință la munca ei ca profesoară de filosofie, predând lucrările lui Platon și Aristotel. Se crede că între studenții ei erau atât creștini cât și străini
Hypatia din Alexandria () [Corola-website/Science/313258_a_314587]
-
vastă cultură filosofică, s-a străduit să dezvolte și să șlefuiască limba italiană literară, argumentând necesitatea folosirii limbi italiene în literatură în locul celei latine în eseul "Della volgar lingua". În "Gli Asolani" (1505) tratează sub forma unui dialog tema iubirii platonice. Pietro Bembo este autorul unui mare număr de elegii, idile, epitafuri și ode, unele dintre ele cu un îdrăzneț caracter laic ("Priapus"). Casa lui din Veneția era un loc de întâlnire al artiștilor, literaților și persoanelor cultivate din protipendada venețiană
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
care susținea că noțiunile generale sau categoriale (""universalia""), precum de exemplu "frumusețea", "binele", "viețuitoare" etc., nu ar fi decât nume ("nomina"). Invers, realismul susține existența universaliilor "ante rem", respectiv faptul că noțiunile își au existența pentru sine, în felul ideilor platonice. Nominalismul este un curent sceptic, care contestă existența specifică, particulară a abstracțiunii. Noțiunea lui de realitate coincide în mod necesar cu realitatea perceptibilă a lucrurilor, a căror individualitate reprezintă realul față de ideea abstractă. Prin opoziție, realismul universaliilor pune accentul realității
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
sărute pe Johanna și s-a căsătorit cu ea șase luni mai târziu (1847). A rămas fidel toată viața soției și celor 3 copii ai lor. Totuși la 47 de ani, se va îndrăgosti și o va iubit puternic dar platonic pe soția ministrului Rusiei la Bruxelles, prințesa Katerina Orloff, născuta Trubețkoi, în vârstă de 22 ani, pe care o cunoaște la Biarrtz în 1862. Dar această prietenie amoroasă de câteva săptămâni s-a limitat, mai târziu, la o nouă întâlnire
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
căpitan Ion Antonescu, subordonatul comandantului Corpului 4 Armată cu reședința la Iași, generalul de divizie Constantin Prezan. Generalul Constantin Pantazi, ministru de război pe timpul guvernării lui Ion Antonescu, avea să confirme existența acestei relații, dându-i însă un înțeles pur platonic. „"Generalul are o moșie în județul Vaslui, la Schinetea, depărtată de Iași la 70 km, și când prezența sa nu este riguros necesară la Iași, stă la țară." "O dată pe săptămână mergea la el la țară, cu automobilul, un ofițer
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
simt azi așa stingheră în ea? Să nu fiu biciuitoare! Dar ce se cheamă aici biciuitoare? Adevărul grăit fără fățărnicie. Râdă cât ar vrea de mine! Rămân încredințată că nu e ceva mai respingător decât înțelepciunea ceea ce se mulțămește cu platonica jale asupra rătăcirilor, în care tot mai rău ne afundăm, dar care nu și-ar îngădui nici un bobârnac ca să le îndepărteze cât de cât de ea și de alții! O, sunt tulburată! Când, pe lângă pietrele de aici mă pomenesc cu
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
furnizează scheme cu care atrăgătoarele cântărețe de teen-pop prafează în jurul barelor fără centru ale lui [Diane] Warren [...] este în mare măsură datorită acelei noi formații r&b [Pilge] care pretinde exprimaricizare emoțională TOTALĂ, musicantissi-Maximarae și mai puține curbaje. Inutile notele platonice ... incomparabile cu Paris Hilton, Jessica Simpsons, ce cântă peste aștepări, în timp ce femeia cu acoperirea plămânilor înălțați o pot ridicaăn vârful oricărui top din Europa." Ieșirile lui Carey folosind instrumente electrronice cu mai puțin de 5 clape precum drum machine, sintetizatoare
Mariah Carey () [Corola-website/Science/304319_a_305648]
-
există nici o dovadă care să spijine în acest fel orientarea lui sexuală. Isabella a născut patru copii ai lui Eduard, ceea ce duce la un opinia printre unii istorici că relațiile lui Eduard cu favoriții de sex masculin ar fi fost platonice. Când după căsătorie Isabela a ajuns în Anglia, soțul ei era deja în mijlocul unei relații cu Piers Gaveston, un soldat "arogant, ostentativ", cu o personalitate "nechibzuită și încăpățânată", care îl fermeca în mod clar pe Eduard. Isabela, pe atunci în
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
Catherine Clement, autoarea cărții "Edwina and Nehru: A Novel" a declarat într-un interviu în "Times of India" ca "Edwina în scrisorile sale către Lordul Mountbatten a scris că relația ei cu Nehru a fost în cea mai mare parte platonică. În cea mai mare parte nu întotdeauna". Fiica lui Mountbatten, Pamela, a recunoscut aventura cu Nehru susținând că relația a fost non-fizică. Lady Mountbatten a murit în somn la vârsta de 58 de ani din cauze necunoscute, la Jesselton, Borneo
Edwina Mountbatten, Contesă Mountbatten de Burma () [Corola-website/Science/327727_a_329056]
-
pentru formarea administratorilor și a clerului. Gândirea creștină timpurie, în special perioada patristică, tinde să fie intuitivă și mistică și se bazează mai puțin pe rațiune și pe argumentul logic. Ea, de asemenea, pune mai mult accent pe unele doctrine platonice cu nuanță mistică, și mai puțin pe gândirea sistematică a lui Aristotel. În această perioadă, o mare parte din lucrarea lui Aristotel a rămas necunoscută în Occident. Cărturarii s-au bazat pe traducerile lui Boethius a Categoriilor lui Aristotel, a
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
13, au ajutat la formarea unei imagini mai clare a filosofiei grecești, și în particular a lui Aristotel, mai bine decât versiunile arabe pe care occidentalii s-au bazat în prealabil, care au denaturat sau ascuns relația dintre sistemele filosofice platonic și aristotelic. Lucrarea lui William de Moerbeke a stat la baza comentariilor de mare importanță care au urmat. Universitățile dezvoltate în marile orașe ale Europei în această perioadă și ordinele clericale rivale din cadrul Bisericii au început să lupte pentru controlul
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
amoris". Așa cum mai târziu, un neoplatonic, Augustin, va arunca vorba "Iubește și fă ce vrei", Platon arată aici că orice dragoste adevărată este dragoste de "cele" adevărate: năzuința către un bine permanent, așadar "procreație întru frumusețe spirituală". O asemenea dragoste - "platonică", s-a spus - nu exclude de fel, ci implică celelalte forme de dragoste. Dar le implică drept trepte de urcat. Căci dragostea înseamnă o permanentă infidelitate față de orice și de oricine, în numele fidelității față de binele durabil."
Banchetul (Platon) () [Corola-website/Science/301420_a_302749]
-
rusească comitea necuviința - căci altfel n-o putem numi - de a vorbi despre reluarea Basarabiei, pe atâta vreme am ignorat glasul unei prese care știam prea bine că n-are nici o însemnătate și este liberă a se ocupa în mod platonic de toate cestiunile pe cari le permite poliția de a fi discutate, fără de a-i crește cuiva prin aceasta peri albi. Dar astăzi nu mai este presa rusească care vorbește, ci guvernul, care acolo este tot. {EminescuOpX 41} Astfel dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-nchină cu plecăciunea, se spală pe mâni de toate celea și se retrage de la putere dacă nu vom primi soluția Alianței izraelite. Cum rămâne însă țara? E treaba ei. Atât mai rău pentru popoarele cari se-ncred orbește ici răspunderi platonice; atât mai rău pentru țară daca nici acum nu va profita de o lecție plătită așa de scump. [23 august 1879] ["DE CÎTE ORI.. "] De câte ori se încurcă sforile politice ale stărostiei patriotice din Ulița Doamnei așa încît onor. corporație nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poate fi o exagerare, sigur este însă că rezultatele învățămîntului prevăzute cu ochiul lui uneori profetic s-au putut constata în timpul războiului oriental și se vor putea constata și de acum înainte. Dar între scrieri mai mult sau mai puțin platonice și între încercarea sinceră, cu sacrificiul persoanei sale, de-a realiza cele scrise, e o deosebire cât cerul de pământ. Și iadul e pavat cu intenții bune - dar ce folos? [9 februarie 1880 ] ["ASTĂZI PATRUSPREZECE ANI... Astăzi patrusprezece ani era
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căta să aibă în caracterul ei întreg sămânța unor rele și mai mari. De atunci am dat zi cu zi și an cu an îndărăt. De la țăran începînd, pentru care toți pretextează a se interesa și care cu tot interesul platonic a ajuns ilot și la sapă de lemn, și sfârșind cu proprietarii mari, cu negoțul, cu meseriile, toată țara și anume elementele românești dintr-însa au apucat pe clina unei continue și repezi înapoieri. Pe când datoria publică se urca repede
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
primit conceptul de mimesis de-a lungul vremii. Nu mai este nevoie să spunem că această incursiune - lipsită de pretenția exhaustivității - se va axa doar pe câteva aspecte cruciale din evoluția venerabilei noțiuni. Unul dintre acestea este reprezentat de accepțiunea platonică a mimesis-ului, greu de redus însă la cunoscutele „incriminări” din Republica. Cel puțin tot la fel de semnificativ, la acest capitol, ni se pare Cratylos, dialogul despre „dreapta potrivire a numelor”, în care își află rădăcinile ulterioara obsesie a Limbajului, a Cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adeseori) contradictorii avataruri ale „referinței” (dintre care nu lipsește, desigur, nici intertextul mai abil sau mai stângaci camuflat) ne va servi drept fir călăuzitor conceptul de mimesis, reinterpretat în sensul mai larg de imaginar imitativ. 1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesistc "1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesis" Ceea ce ne propunem, pentru început, este o rapidă sistematizare a unor date îndeobște cunoscute, cu privire la termenul care, începând cu antichitatea greacă a fost folosit pentru a desemna raporturile dintre literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lipsește, desigur, nici intertextul mai abil sau mai stângaci camuflat) ne va servi drept fir călăuzitor conceptul de mimesis, reinterpretat în sensul mai larg de imaginar imitativ. 1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesistc "1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesis" Ceea ce ne propunem, pentru început, este o rapidă sistematizare a unor date îndeobște cunoscute, cu privire la termenul care, începând cu antichitatea greacă a fost folosit pentru a desemna raporturile dintre literatură și realitate. Interesant ni se pare mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
puțin este o iluzie”3. Des invocatul prototip al „patului”4, devenit aproape un loc comun, ca și intransigența gânditorului grec față de poeți (culminând cu la fel de des invocata recomandare a alungării acestora din Cetate), au contribuit la orientarea interpretărilor concepției platonice asupra mimesis-ului - cu foarte puține excepții - într-o singură direcție. În realitate însă, se poate demonstra că în Dialoguri există cel puțin două accepțiuni distincte ale mimesis-ului. În afară de Cartea a X-a a Republicii, ar trebui luat în discuție, la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trebuie neglijat faptul că, în Cratylos atât raportul just, adecvat, cât și cel inadecvat dintre nume și (obiectul) numit sunt descrise, deopotrivă ca fiind mimetice 2. După părerea lui Andrew Benjamin, acest aspect poate oferi cheia de interpretare a concepției platonice despre mimesis: O întrebare care se ivește, la acest punct, este ce ar presupune asemănarea și neasemănarea? Ea apare pentru că (...) mimesis-ul în sine nu reprezintă obiectul criticii. (Într-adevăr, cum s-ar putea, din moment ce el definește natura relației dintre nume
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ar fi acela ca relația de omologie dintre conținut și (re)prezentare să nu fie corect construită. Cu alte cuvinte interpretarea poate stabili acest raport în mod inadecvat. Această inadecvare (și nu mimesis-ul ca atare) ar constitui așadar obiectul criticii platonice. Lucrurile sunt, evident, mai simple în prima situație, când recunoașterea și cunoașterea coincid. Dacă analizăm cu atenție distincțiile stabilite de Andrew Benjamin până la acest punct, observăm în primul rând că opoziția (re)cunoaștere/interpretare (stabilită în funcție de prezența sau absența medierii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]