999 matches
-
-i pe epicurieni, Cicero, de exemplu, a contribuit la salvarea multor texte, idei sau fragmente din corpusul incriminat... Aceste polemici se desfășurau foarte posibil și pe alte terenuri, în special pe acela al societăților filosofice inspirate de modelele princeps: Academia platoniciană, Porticul stoic sau Grădina epicuriană... Arhitectura filosofică, sau războiul continuat cu alte mijloace! Epicurismul se răspândește foarte de timpuriu. încă din timpul vieții lui Epicur, comunitățile înfloresc mai peste tot: la Lampsakos, Mitilene, Apameea și Antiohia în Asia Mică, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în acest subiect, au examinat chestiunea Cifrei și a Numărului, a Armoniei, și mai puțin problema receptării sunetelor de către un corp capabil de percepție, deci de emoții, de senzații și, în final, de plăcere... Muzica pitagoriciană a Sferelor sau Armonia platoniciană a Sufletului sunt categoric opuse teoriei jubilatorii asupra muzicii pe care o formulează Philodemos. Bineînțeles, Epicur păstrează tăcerea asupra acestui punct. înțelegem însă ușor de ce condamnă muzica, de vreme ce aceasta nu prezintă niciun interes direct în realizarea ataraxiei. Scopul muzicii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
filosofie și politică. Nu că filosoful ar trebui să prefere acțiunea publică în locul efortului îndreptat asupra propriei persoane, dar omul activ și ales în cetate trebuie să acționeze raportându-se la o filosofie. Nu e nicidecum nevoie să reactivăm fantasma platoniciană a filosofului-rege, este suficient să ne gândim la condițiile în care este posibil un rege cât de cât instruit într-ale filosofiei îepicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul - la Lucrețiu, spiritul dă impuls sufletului care comandă trupul și este localizat în partea mediană a pieptului. în schimb, sufletul este răspândit în tot trupul. Spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în afară de... în afară de un text de vreo cincisprezece rânduri, mai nimic din punct de vedere cantitativ, dar o mină de aur pentru potențialitățile calitative: Diogene enunță aici posibilitatea unei utopii epicuriene, un fel de Grădină lărgită la dimensiunile universulului... O anti-Republica platoniciană, desigur, pentru că este departe de fantasma aristocratică, militară și războinică a lui Platon, dar, în același timp, o propunere politică gândită ca putându-se extinde la totalitatea teritoriilor locuite: tabloul acestei societăți ideale seamănă adesea cu descrierile făcute de Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
filosofiei hedoniste... * * * Suferințele materialismului atomist. în ceea ce-l privește pe Leucip, lucrurile sunt clare: nu există nicio ediție în limba franceză care să propună fragmente și comentariile pe care acestea ar putea să le suscite... Fapt deosebit de grăitor despre modul platonician de a scrie și preda istoria filosofiei! Democrit este mai bine servit, chiar dacă bibliografia este sumară: L'Atomisme ancien. Fragments et tămoignages, traducere de Maurice Solovine, Pocket, 1993. Specialistul în materie este Jean Salem, care a scris mai multe cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
limbii latine, și morala, l-a publicat pe Valla, și râsul, și sexualitatea, și trupul, Ficino aristipean, și bucuria creștină, creștin, epicurian, și filosofia antică, și hrana, îi împacă pe Platon și pe Epicur, și Lucrețiu, și muzica, și Platon, platonician, traducător, Montaigne accidentul său de călărie, și adevărul, antiidealist, și antropologia, și Aristip, și Aristotel, autoanaliza, autobiografia, și banii, și Biserica, și boala, și La Boătie, și Pierre de Brach, catolicism moderat, și cărțile, și Charron, conservator, și Constantin, și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Psihopatologia vieții cotidiene, Freud, Republica, Cicero, Republica, Platon, Revelația marii puteri, Simon Magicianul, Satirele menippee, Varro, Scrisoare către Herodot, Epicur, Scrisori către Lucilius, Seneca, Sistemul filosofiei lui Epicur, Gassendi, Stromates, Clement din Alexandria, Supliment al călătoriei lui Bougainville, Diderot, Teologie platoniciană a nemuririi sufletelor, Ficino, Testament, Meslier, Teze despre indulgențe, Luther, Timaios, Platon, Tratat de etică, Diogene din Sinope, Tratat despre natura omului, Hume, Tratat despre toleranță, Locke, Mici tratate, La Mathe La Vayer, Trei cărți despre viață, Ficino, Uman, prea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din umbră, Marcos, și materialism, și mântuire, și metafizică, și morală, persecutați, și platonism, pneumatic, și procreație, psihic, și răul, recunoașterea între membri, o religie, și trup, și sexualitate Filosofi gnostici licențioși CARPOCRAT discreditat, și femeile, și iubirea, și mântuirea, platonician, și sexualitatea, și trupul, CERINTHE și lumea de dincolo, și mântuirea terestră, EPIFANIE și dorința, și femeile, și proprietatea, și sexualitatea MARCU și femeile, și magia, și sexualitatea, NICOLAE diacon, și sexualitatea, SIMON MAGICIANUL discreditat, și femeile, și Elena, și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
indulgențe, de moarte, originar păgânism, Părinții Bisericii, sfântul Augustin, bibliografie, sfântul Ciprian, Clement din Alexandria, difuzarea scrierilor lor sfântul Epifanie, Evagrie, Ponticul, Grigorie din Nazians Grigore din Nysa sfântul Ioan Gură de Aur, sfântul Ipolit, sfântul Irineu, sfântul Iustin, Origene, platonicieni și stoici, salvatori de texte, Tertulian, penitență, și plăcere, și rugăciune, taine, teism, Toma d’Aquino, zei -Venus SPIRITUL LIBER adversarii săi, și clandestinitate, coerență, Frați și Surori, gândire dispărută, și gnosticism, și grația, și hedonism, influențe, Ioachim din Flora
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
limbajului dramatic modern NICOLETA MUNTEANU (n. 1970) a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității "Al. I. Cuza" Iași (1996) și Studiile aprofundate de Filosofie și Spiritualitate Răsăriteană la Universitatea "Al. I. Cuza" Iași. Este doctor în filosofie, cu teza Politéia platoniciană (2006), și în științe politice, cu teza Fundamentele ideologice ale Uniunii Europene (2008). În prezent, este conferențiar doctor la Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității "Petre Andrei" din Iași. Printre studiile publicate se numără: Instituții și politici publice
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
este primul care insistă asupra naturii de Logos a lui Cristos 27, care nu Îi Înlătură natura umană 28. Cum era de prevăzut, pînă la mijlocul secolului al II-lea, cu Iustin Martirul, cristologia se va dezvolta pe direcțiile trasate de platonicianul evreu Filon din Alexandria (circa 20 a. C. - 40, p. C): Logosul este Mintea lui Dumnezeu, În care se Înscrie planul acestui univers. Isus Cristos este Logosul Încarnat. Pe la Începutul secolului al III-lea, aderaseră toți marii teologi la o cristologie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
preluat un suflet omenesc 43. Oricum, Apolinarie din Laodioceea interpreta formula afirmînd că Cristos este „Dumnezeu făcut carne” (theos ensarkos), vrînd să spună că Logosul luase locul minții omenești a lui Cristos. Această presupunere poate fi Înțeleasă În lumina trihotomiei platoniciene trup-suflet-minte (nous), potrivit căreia Logosul poate Înlocui cu ușurință sufletul rațional al unei ființe omenești. Intuind acest lucru, Apolinarie și-a făcut o preocupare principală din a arăta, Împotriva tendințelor adopționiste ale școlii teologice din Antiohia, că „Dumnezeu În carne
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
verbale (cum a afirmat R.V. Sellers)? Sau era Încă un episod al războiului dintre cele două școli teologice, cea alexandrină și cea antiohiană și dintre pozițiile lor divergente, care reprezentau, În ultimă instanță, cristologia „Înaltă” și pe cea „joasă”, orientarea platoniciană și tendințele adopționiste (după cum a confirmat recent R.M. Grant)?48. Studiile din ultima vreme au confirmat că, Între Chiril și Nestorie, ereticul era Chiril. El se lăsase Înșelat de pseudoepigrafiști (pe care erudiții Îi numesc falsificatorii Antichității) și se bazase
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
soluții, derivînd din două dihotomii majore: 1. Sufletul este preexistent trupului versus sufletul nu este preexistent. 2. Sufletul este creat versus sufletul este increat. Că sufletele sînt create și preexistente este un punct de vedere pe care Îl Împărtășesc hindușii, platonicienii, unii dintre gnostici, origeniștii și mulți alții. Că sufletele sînt create și că ele nu există mai Înaintea trupurilor respective este o combinație de vederi pe care creștinii ortodocși o mențin aproximativ de la Augustin Încoace. Că sufletele nu preexistă trupurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dualism, potrivit căruia la Început au fost Dumnezeu și alte principii: Haosul, Întunericul, Apele. Soluția dată de gnostici acestei probleme, care În ochii lor nu era numai nondualistă, ci și În mod clar antidualistă, arată că, În general, gnosticii erau platonicieni, căci nu au nici un fel de obiecție la coexistența dintre Dumnezeu și Haos (spațiul vid al platonicienilor, chora), Însă resping cu energie posibilitatea ca Întunericul și Apele să fie coeterne cu Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați” au văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostici acestei probleme, care În ochii lor nu era numai nondualistă, ci și În mod clar antidualistă, arată că, În general, gnosticii erau platonicieni, căci nu au nici un fel de obiecție la coexistența dintre Dumnezeu și Haos (spațiul vid al platonicienilor, chora), Însă resping cu energie posibilitatea ca Întunericul și Apele să fie coeterne cu Dumnezeu. După cum vom vedea imediat, gnosticii „moderați” au văzut În cartea biblică a Genezei un text maniheist (avant la lettre, evident) și au condamnat maniheismul, oricît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii, cît și lumea Însăși, sînt buni. Dualismul platonician nu este nefavorabil cosmosului, este procosmic. Artizanul cel bun din Timaios, intermediar Între lumea ideilor și copia ei care este creația, „ a pus inteligența În suflet și sufletul În trup și a construit universul În așa fel Încît să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este un eveniment funest, vag motivat prin „o anumită Întîmplare”111 sau „o anumită legătură” avută cu nedreptatea. În platonism trupul este rău, după cum se afirmă În numeroase locuri, fără nici o urmă de ambiguitate 112. Această atitudine caracterizează Întreaga tradiție platoniciană, fie că e vorba de Filon, fie că e vorba de Plotin. Pentru Plotin, cosmosul Înseamnă armonie Între un nivel superior și unul inferior 113, Însă, În același timp, este și o ruptură În această armonie, o „devoluție” În expansiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anume Luminii. În ansamblu, trecerea lor pe acest pămînt trebuie să fi fost o experiență fericită, căci ei vedeau clipă de clipă scîntei de Lumină supraterestră În orice mugur și În orice fir de iarbă. Pentru gnostic, ca și pentru platonician, lumea este un clarobscur: se găsesc În ea destule urme și semne ale unei prezențe superioare pentru a o face suportabilă. 8. Istoria neamului omenesc Potrivit rezumatului pe care Îl face Irineu doctrinei ofiților 119, Ialdabaot, gelos pe măreția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Interpretarea ne apare nouă ca răsturnată. În realitate, gnosticii o văd ca „restaurată”. Ei Înaintează către această operație de restituire pornind de la o singură regulă care generează un număr nelimitat de soluții: Dumnezeul Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ei Înaintează către această operație de restituire pornind de la o singură regulă care generează un număr nelimitat de soluții: Dumnezeul Genezei nu este Dumnezeul suprem al tradiției platoniciene. Această concluzie a fost revoluționară, Însă poate că n-a fost surprinzătoare; platonicienii epocii de mijloc, precum Numenius, au cugetat uneori la o distincție similară Între Dumnezeu și Demiurg 214. Filon a exorcizat asemenea interpretări radicale În doctrina sa despre Logos, deschizîndu-le Însă În același timp calea din moment ce numește Logosul - Dumnezeul secund. Ajunși
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ajunși aici, devine indispensabilă o scurtă prezentare a teologiei lui Filon, axată pe opoziția Logos-Sophia. 13. Dumnezeul secund, Dumnezeea secundă Filon din Alexandria (circa 20 a.C. - 40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările sale cuvîntul hypostasis, ca și platonicienii perioadei de mijloc, Filon a făcut un pas Înainte În comentarea ipostazelor platoniciene. Evreu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
40 p.C.) a explorat, Împreună cu Plutarh din Cheroneea, unul dintre cei doi mari gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările sale cuvîntul hypostasis, ca și platonicienii perioadei de mijloc, Filon a făcut un pas Înainte În comentarea ipostazelor platoniciene. Evreu din Alexandria, bun cunoscător al Septuagintei grecești (există Îndoieli cu privire la cunoașterea de către el a limbii ebraice), Filon a trebuit să-l concilieze pe Platon cu Pentateucul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gînditori platonicieni dintre Platon și Plotin, textele și tradițiile evreiești Într-o nouă manieră. În ciuda faptului că n-a folosit În lucrările sale cuvîntul hypostasis, ca și platonicienii perioadei de mijloc, Filon a făcut un pas Înainte În comentarea ipostazelor platoniciene. Evreu din Alexandria, bun cunoscător al Septuagintei grecești (există Îndoieli cu privire la cunoașterea de către el a limbii ebraice), Filon a trebuit să-l concilieze pe Platon cu Pentateucul și dialogul Timaios cu Cartea Genezei. Evident, cea dintîi problemă era că zeul-demiurg
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]