360 matches
-
în sine - poziția Diotimei - succede opțiunea socratică pentru iubirea ca relație, ca intermediar și ca posesie (dorință). Iar dorința e carență și expresie a imanenței. Cum este înlăturată? (și dorința, și carența, imanența deopotrivă)? Plecând chiar de la mersul speculației în platonism și de la poziția lui Socrate față de suflet și transcendența Formei în dialogurile de tinerețe și cele de maturitate. Socrate, la început, nu vede o diferență între suflet și eu; dacă eul crede, sufletul crede. Abia dialogurile de maturitate vorbesc de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Născut cu peste două milenii mai devreme decât cei mai mulți dintre partenerii săi de dialog, Platon le rămâne, în manieră principială, contemporan. Lumea noastră e plină de semnele lui. E adevărat că nu poți ajunge azi la Platon fără a frecventa platonismele mai noi ori mai vechi. Dar Platon se „multiplică” în posturi inedite (redublare uneori grațioasă alteori inutilă), refuzând cu încăpățânare exclusivități. Noi, post-modernii, intrăm de regulă prea profesorali în filosofie pentru a putea surprinde la dimensiunile sale reale, anvergura și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
post-modernii, intrăm de regulă prea profesorali în filosofie pentru a putea surprinde la dimensiunile sale reale, anvergura și esențele unui orizont istoric confecționat prioritar din scene disparate. Dezamăgiți metodic de „societatea spectacolului” și excedați de proceduri am reușit să „necropsiem” platonismul cu abilitate chirurgicală. Știm, indiscutabil, o seamă de amănunte despre Ideile platoniciene, despre tripartiția sufletului și poate despre Cetatea Ideală. S-a vorbit mai puțin despre felul în care Platon înțelegea să facă filozofie și politică dincolo de ireverențele destinului. Pare
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ignoranței relative în care ne aflăm noi, cei de azi, cu privire la mediul intelectual și social în care au fost elaborate dialogurile sale. Din nefericire, (sub influența lui Aristotel) lumea modernă s-a arătat ezitantă când ar fi trebuit să ofere platonismului ocazia unei revanșe veritabile: „... platonismul răsturnat al modernității a instaurat un raționalism abstract, trufaș și atins de cecitate față de tot ceea ce nu îi seamănă sau nu poate fi redus la propriul său algoritm de proliferare mecanică...”. Faptul că Aristotel avea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aflăm noi, cei de azi, cu privire la mediul intelectual și social în care au fost elaborate dialogurile sale. Din nefericire, (sub influența lui Aristotel) lumea modernă s-a arătat ezitantă când ar fi trebuit să ofere platonismului ocazia unei revanșe veritabile: „... platonismul răsturnat al modernității a instaurat un raționalism abstract, trufaș și atins de cecitate față de tot ceea ce nu îi seamănă sau nu poate fi redus la propriul său algoritm de proliferare mecanică...”. Faptul că Aristotel avea câștig de cauză în urma „procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în calitate de entități matriceale menite să ocazioneze concretizări probatorii. Ideile erau atât de reale pentru Platon tocmai pentru că se sustrăgeau constant impreciziei dynamis-ului lumii cotidiene.) E de la sine înțeles pentru ce modernitatea (ca exigență procedurală) a acreditat exact acele abordări ale platonismului care asigurau decență filologică maximă, dar erau dezamăgitoare ca deschidere metafizică și hermeneutică. Lumea în care Platon vorbește despre Idei era refractară la subtilități cu finalitate socială imposibil de estimat. Cuvintele grecului sunt (și nu spunem că asta e un
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trebuie să renunțăm la modelul cartezian-clasic de cercetare. Pentru a nu cădea în capcanele formalismului logic (pe urmele lui Aristotel) e necesar să medităm cu mai multă răbdare la ceea ce unul dintre profesorii noștri considera a fi „geniul vizual al platonismului”. Logosul platonician pare să fie „materia” primă a semnelor pe care filosoful le pregătește pentru ochi. Și nu e vorba aici doar de „ochiul interior” pe care îl invoca Platon. Reiterăm aici ideea, tot mai puțin originală, conform căreia Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
iconoclasmul este deja desuet. Cartezianismul (cel care a asigurat triumful semnului asupra simbolului) este azi doar un caz particular al gândirii permisive (Vattimo, „pensiero debole”). Cu incontestabilă autoritate, Descartes și Pascal au contribuit la o ocultare (involuntară) a lui Platon. Platonismul implică recursul constant la o simbolistică, deci este structural, o filosofie „cu cifru”. Dacă preluăm conținutul acestei filosofii și trecem dialogurile lui Platon prin filtrul logicii aristotelice sau ale matematismului cartezian sacrificăm definitiv spiritul lui Platon. În scrierile sale mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Sofistul) că Ființa este simultan stabilitate, permanență, dar și mișcare. Ființa este în viziunea lui Platon „un al treilea termen, paralel cu mișcarea și repausul”. Această ieșire din binaritatea logică nu face decât să infirme ipotezele comentatorilor care susțineau că platonismul (ca și pitagorismul, de altfel) este o filosofie de tip matematic. Platon nu este străin spiritului geometric, dar filosofia sa trăiește peste milenii, reușind să fie mereu contemporană cu toate generațiile, printr-un spirit de finețe care nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
philosopher capable to configure a different kind of thinking and another social project in a world in crisis. Plato and the Erotic Politics. From the Seduced One to the Reduced One (by Anton Adămuț) Due to the fact that in Platonism there is a strong distinction between the common erotic and the philosophical one, the author wants to study the connections between the two. The main subject of the common erotic is the relation between eromenos and erastes, that means between
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ne constituie ca ființe destinate unei comunități. Volumul de față continuă inițiativa dialogului în jurul Filsofiei politice a lui Aristotel (Polirom, 2002) și propune acum un dialog al tradițiilor și al exegezelor platonizane, fiind în egală măsură un ghid în studiul platonismului politic cât și un spațiu receptiv al diversității interpreților. Mitul lui Glaukos (Andrei Cornea); Filosofie și libertate. Mitul peșterii și condiția politicului la Platon (Vasile Muscă); Platon și politica erotică. De la cel sedus la cel redus (Anton Adămuț); Despre tiranie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prezintă ansamblul trăsăturilor distinctive ale fiecăreia, Simonetti se grăbește să adauge nuanțele care se impun: „În legătură cu aceasta trebuie să spunem că a opune cultura asiatică celei alexandrine, opunând materialismul celei dintâi alegorismului celeilalte, ar fi un lucru mult prea simplist. Platonismul secolelor al II‑lea și al III‑lea d.Cr. este într‑un fel sau altul marcat de stoicism, în opera lui Origen fiind evidente elemente de origine stoică; opoziția trebuie însă interpretată cu mai multă prudență, îndeosebi din perspectivă asiatică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
stoică; opoziția trebuie însă interpretată cu mai multă prudență, îndeosebi din perspectivă asiatică. Într‑adevăr, cultura asiatică nu prezintă aceeași omogenitate ca cea alexandrină: antropologiei materialiste a lui Irineu, de exemplu, i se opune, prin Iustin, o tendință evidentă spre platonism, deși filozoful n‑a știut niciodată cât de relativ era platonismul său”. Dincolo de aceste diferențe de conținut există, de asemenea, o diferență semnificativă de ordin formal. „Asiaticii” nu dispun în abordarea textelor sfinte de o metodologie propriu‑zisă, bine structurată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
perspectivă asiatică. Într‑adevăr, cultura asiatică nu prezintă aceeași omogenitate ca cea alexandrină: antropologiei materialiste a lui Irineu, de exemplu, i se opune, prin Iustin, o tendință evidentă spre platonism, deși filozoful n‑a știut niciodată cât de relativ era platonismul său”. Dincolo de aceste diferențe de conținut există, de asemenea, o diferență semnificativă de ordin formal. „Asiaticii” nu dispun în abordarea textelor sfinte de o metodologie propriu‑zisă, bine structurată și clar definită. Ei practică în mod obișnuit improvizația, în limitele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
permanentă a virtuților. De fapt, precizează Lactanțiu, omul este ființă muritoare, creată pentru nemurire. Numai trupul este muritor prin natură, sufletul nu încetează să existe odată cu „carapacea” sa perisabilă. Nu este greu de recunoscut în această concepție, dihotomia antropologică proprie platonismului, cunoscută desigur tuturor cititorilor lui Lactanțiu. Raționamentul se continuă astfel (7, 5): De vreme ce omul este alcătuit din două lucruri, trup și suflet, primul fiind pământesc, al doilea, ceresc, îi sunt atribuite două vieți, una, supusă trecerii timpului, proprie trupului, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Facultatea de Limba și Literatura Română; ulterior, se va transfera la secția de italiană a Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale. Aici se orientează spre studiul Renașterii italiene, căreia îi dedică lucrarea de licență (Marsilio Ficino e il platonismo nel Rinascimento italiano), sub conducerea profesoarei Nina Façon, o primă formă a ceea ce avea să devină Eros et magic à la Renaissance. 1484 (1984). Din 1970, probabil ca urmare a refuzului de a colabora cu Securitatea, articolele literare nu-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
Hearn, Stephen Crane, Hutchins Hapgood și Lincoln Steffens, printre alții, au evitat abstracția platonică și ceea ce devenea idealul jurnalistic în favoarea detaliilor concrete. Hapgood și Stephens au respins formal idealul neoplatonic. Steffens și Hapgood au plecat în Germania pentru a studia platonismul modern sub forma eticii și esteticii hegeliene, Steffens în 1880 și Hapgood în 1890. Însă au descoperit senzualismul unui stil de viață boem. Pericolul pentru viitorii jurnaliști ai stilului narativ literar din acea perioadă, sau viitorii suporteri ai acestei forme
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
orizont lipsit de universalitate 1. În mod particular, creștinismul trebuia raportat mereu la curentele de gândire ale filozofiei antice. Faptul că Biserica nu poate „boteza” în propriile ape orice sisteme de gândire este dovedit de preferința constantă a patristicii pentru platonism și de refuzul sistematic al atomismului sau epicureismului. În modernitate, războiul existențialismului (anti-esențialist) cu tradiția metafizică a vechilor greci are mare relevanță pentru înțelegerea misterului umanității plăsmuite „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Nici materialismul „științific” al lui Marx, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pistis ca în-credințareși pistis credință nu sunt deosebiri mari, nici însă mici și, ceea ceeste mai important, țin în primul rând de orizontul de aplicație. Caîncredințare, dovadă probabilă, pistis semnifica în luarea de cunoș tință în ordinea lucrurilor ca în platonism, ca și în retorică. Pentrua convinge, nu este de ajuns „caracterul” (ethos), oratorului. Nu este„cum spun unii... aproape cea mai tare dovadă”, pistis, „cinstea oratorului”, ci „caracterul” ethos (Aristotel, Retorica, 1356 a 13).Dovada este „o demonstrație de un
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de viziunea radicală a secolului al XIX-lea și de tot ceea ce au transportat apoi ecluzele deceniilor interbelice, pînă la omul postistoric din zilele noastre biopolitica, deci, rămîne, deocamdată, cum îi place să noteze undeva Viorella Manolache, un fel de "platonism răsturnat, dominînd imperial esența nonspirituală a manifestărilor umane (economice, biologice, sexuale, instinctuale ș.a.m.d.), traduse politic în∕prin competiția continuă a poziției de clasă cu esența biologică". Nu numai că nu putem eluda o cercetare precum Repere teoretice în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
speranței. Teologia este caroseria vehiculului creștin, dar soteriologia, sau discursul mîntuirii, este cu adevărat motorul lui. Creștinismul oferă un contract de asigurare de supraviețuire dublat, pe perioada de așteptare, de garanții de asigurare mutuală (în cadrul comunităților de credincioși). Stoicismul, epicurismul, platonismul și alte doctrine de pe piața ideologică puteau să se considere "mai promițătoare"? E oala de pămînt împotriva celei de fier. SFATURI PUBLICITARE Nu este cazul să zîmbiți. Puțini dintre noi cred în momentul de față în învierea trupurilor, mărul Evei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
filozofie, pasiune pe care o pierdusem în clipa în care mă înscrisesem la Facultatea de Filozofie. Simt reînviind în mine entuziasmele primei mele tinereți. Intermezzo cu Monseniorul asupra trinității lui Plotin și mai cu seamă asupra imposibilității de a transplanta platonismul în dragostea heterogenă. De aici și imposibilitatea de a înțelege efectiv „dragostea platonică“ dacă nu o privești dintr-un punct de vedere special. 9 iulie 1952 Mama a părăsit spitalul. Mihai mi-a dat o cheie. Seara am să-l
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două fronturi”, profund și fundamental antagonice, la Răsărit și la Apus de... Eden! De acel rai În care, În naivitatea noastră infantilă, livrescă și aproape imbecilă, credeam că se găsesc, că „trăiesc”, plenar și majestuos, acele mari criterii pe care platonismul grec ni le-a lăsat moștenire și pe care școala - o școală mereu ruptă de existența diurnă, politică și socială! - le Însămânțează sutelor de mii de „pui umani” care, ca și puii de rândunică sau de vrabie, cască larg „ciocurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
simbolizează Începutul și sfârșitul vieții. Și unele și altele trebuie admirate, dar nu stricate. Ciclicitatea vieții trebuie să se desfășoare În ritmicitatea ei normală. Sunt concepții ale primei jumătăți a secolului XX. În a doua jumătate a fost Înlăturat treptat platonismul și animalicul din om a depășit raționalul cortical, ajungându-se la Întronarea sexualității ca principiu fundamental al societății. “Nu există iubire fără sexualitate”, spunea Emil Cioran, În volumul “Pe culmile disperării”. “Nu există iubire fără sexualitate” urlă libertiniștii moderni. Nimic
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
lui Plotin cu Platon. Un admirator respectuos, dar cu păreri personale. Mai relevant, totuși, ar fi să răspundem la întrebarea dacă această originalitate și contribuție deosebită a sa la teologie poate fi canalizată în încercarea sa de a-și remodela platonismul moștenit pentru a-l transforma într-un vehicul pentru exprimarea unei viziuni creștine. Sfântul Grigorie credea că acestea sunt probleme importante, demne de o atenție sporită. A-l trata doar ca pe un simplu scriitor spiritual înseamnă a uita că
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]