357 matches
-
bizantini dau impresia de eclectism din această cauză. Unde noi vedem eclectism și gândire disparată se indica, din perspectiva acestui model cultural, modalitatea personală a autorului de experiere a temelor și ideilor la care au meditat cei dinaintea sa. 4. Platonism și aristotelianism S-a scris mult despre o permanență a filosofiei bizantine: evoluția sa în cadrele platonismului și aristote- lianismului. Două filosofii care jucau un rol cheie în elenismul târziu și care au fost în aceeași măsură mediul în care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
din perspectiva acestui model cultural, modalitatea personală a autorului de experiere a temelor și ideilor la care au meditat cei dinaintea sa. 4. Platonism și aristotelianism S-a scris mult despre o permanență a filosofiei bizantine: evoluția sa în cadrele platonismului și aristote- lianismului. Două filosofii care jucau un rol cheie în elenismul târziu și care au fost în aceeași măsură mediul în care a fost conturată expresia teoretică a spiritualității creș-tine. Alternanța între preferința pentru Platon și cea pentru Aristotel
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
evidentă nevoia schimbării paradigmei după care poate fi identificat un efort intelectual ca fiind filozofie, prin rediscutarea a mai tuturor criteriilor de judecată care funcționează actualmente. O bună ilustrare este situația acestei aparent obsesive alternanțe a preferinței pentru aristotelism sau platonism, mereu detectabilă la gânditorii bizantini. Tatakis, un exeget care a cercetat cu acribie textele spiritualității bizantine reușește să detecteze cu acuratețe prezența comentariilor și luărilor de poziție pe care un autor sau altul le face din perspectiva alternativei aristotelico-platoniciene. Lipsește
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
marchează gândirea bizantină pleacă tot de la folosirea termenilor. Un travaliu extrem de laborios și care a trebuit să țină seama de multe aspecte a dus în Bizanț la o altă dimensiune a folosirii termenilor pe care i-au impus aristotelismul și platonismul. Pe de o parte era limpede că nu era cu putință să fie acceptată filosofia greacă în forma și cu obiectivele sale pentru un gânditor și trăitor creștin, pe de alta că exista în tradiția clasică greacă o oportunitate unică
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
mod limpede cel puțin tipologia acelei trăiri. Acesta era motivul pentru care bizantinii nu au pus niciodată la îndoială valoarea filosofiei clasice și târzii a grecilor. Rolul de formare a minții era hărăzit unui învățământ centrat pe discursul filosofic al platonismului și aristotelismului, și cu cât era mai bine antrenată mintea în datele filosofiei din afară, cu atât erau mai serioase șansele unei experiențe mistice care să nu stea sub semnul înșelă¬ciunii. Viețile multor sfinți importanți ai tradiției bizantine, care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
o avea perioada de pregătire și formare a minții pentru trăitorul bizantin. Alternanța preferințelor pentru Platon sau Aristotel, a bizantinilor în scrierile lor filosofice, în mod special, dar și în cele de ordin mai general, trebuie judecată din această perspectivă. Platonismul a jucat un anume rol pentru bizantin, iar aristotelismul un altul. Platon era căutat și citat, sau de multe ori implicit folosit, pentru capacitatea termenilor săi de a exprima realitățile ultime și tot ceea ce ține de mistică. Aristotel era prețuit
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
uneori să se confunde cu materialitatea însăși. Ceea ce am numi spiritualizarea materiei este o temă ce ocupă un loc important în gândirea lui Grigorie, dar și a altor mulți gânditori bizantini de după el. Tema ierarhiei ființelor, atât de importantă în platonism își va găsi un loc important în filosofia bizantină, într-o tratare ce o face să treacă dincolo de înțelesurile neoplato- niciene. Căderea lui Adam are drept consecință o suferință a creaturii de la om până la ce din urmă piatră. Este aici
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
putință de cunoaștere, a fost impus de Plotin, în veacul al treilea după Hristos, întrun mediu spiritual tot mai preocupat de dimensiunile soteriologice pe care le oferea filosofia. Se pot identifica încercări de apropiere de calea negativă în gândire la platonismul mijlociu sau neopitagorismul ce renăscuseră cu două secole înainte de Plotin, ca și în mediile gnostice contemporane cu acesta, dar fără a se afirma o valoare privilegiată a apofazei. În cazul lui Plotin, accentuarea valorii căii apofatice ține de exegeza pe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
al ființei și calea analogiei drept elemente esențiale. Este mediul intelectual în care va apare faimosul corp de scrieri areopagitice ce vor utiliza din plin schemele explicative platoniciene, motiv pentru care până în vremea de față vor fi suspectate de un platonism mascat de un discurs creștin. Folosirea amplă a temei ierarhiei, ca și pe cea a analogiei, au produs confuzii interpretative ca și nesfârșite dispute. Dionisie Areopagitul va considera extrem de potrivită viziunea ierarhică în ceea ce privește justificarea nu doar a putințelor cognitive ale
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
în niciun caz nu este inventată de ei. Să considerăm filosofia numerelor ca pe un dat, un dar al luminii din înțelepciunea primordială a universului? În anii de început ai lumii moderne printr-o astfel de concepție a fost detronat platonismul 622. Așa a început lupta de reîntoarcere la alternativa filosofică în experiențele zilnice pe care exercițiul matematic combina cu cercetarea. Nimic din formalism sau logică sau din intuiție nu corespundea pe de-a-ntregul. Azi în filosofia numerelor se pot include
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adresează ediției lui H. Langerbeck, În Canticum Canticorum (Gregorii Nysseni Opera VI), Editor H. Langerbeck, Brill, Leiden, 1986. Pentru schemă ontologica a Sfanțului Grigorie, conform D. Balás, Metousia Theou, Romă, 1966, 34f. Termenul δiάστημα = „extensiune spațială sau temporală” apare în platonism și stoicism; conform H. Wlfson, „The Philosophy of Spinoza”, NY, 1969, ediție originală, 1934, vol. 1, p. 340; J. Whittaker, „God Time Being”, în Symbolae Osloenses Supp., 23, 1971, 38f. Pentru Sfanțul Grigorie, conform H. von Balthasar, „Présence et Pensée
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
sunt infinite (5.8.4.26f.). Pentru principiul neoplatonian al infinității relative (infinitul este finit pentru el însuși, infinit doar pentru ordinele inferioare), cf. J. Whittaker, „Philological Comments on the Neo Platonic Notion of Infinity”, în The Significance of Neo Platonism, editor RB Harris, Albany, 1976, p. 162. același timp, fiind întotdeauna satisfăcuți (nu vom mai fi dependenți de timp). Atunci, δiάστημα devine „domeniul” ontologic pentru ființă creată incluzând aici atât regiunile temporale, cât și pe cele cvasi atemporale 29. 29
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Hearn, Stephen Crane, Hutchins Hapgood și Lincoln Steffens, printre alții, au evitat abstracția platonică și ceea ce devenea idealul jurnalistic în favoarea detaliilor concrete. Hapgood și Stephens au respins formal idealul neoplatonic. Steffens și Hapgood au plecat în Germania pentru a studia platonismul modern sub forma eticii și esteticii hegeliene, Steffens în 1880 și Hapgood în 1890. Însă au descoperit senzualismul unui stil de viață boem. Pericolul pentru viitorii jurnaliști ai stilului narativ literar din acea perioadă, sau viitorii suporteri ai acestei forme
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Citatele sunt preluate aici din Sade, Justine sau nenorocirile virtuții, traducere de Tristana Ir, Trei, București, 2008, pp. 33 și 399 (n.t.). 6 Putem cita cartea lui D. Folscheid, Sexe mécanique (La Table Ronde, 2002), care se reclamă de la platonism, sau pe cea a lui M. Dubost, La Tention pornografique. Réflexions sur la visibilité de l'intime (Ellipses, 2006), care invocă mai degrabă gândirea lui Lévinas. 7 Cf. Fondanèche, Daniel, Paralittératures, Vuibert, Paris, 2005. 8 J.-M. Goulemont, Ces livres
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
se folosesc mijloace slabe, formale, care îi lasă libertatea intactă, dar totodată neorientată, vagă, vulnerabilă, întrucîtva la îndemîna modelor și a ideologiilor dominante : o libertate care, din perspectiva persoanei, este oricum, prin definiție, imperfectă. Trupul feciorelnic : integritate sau integralitate? Pentru platonism, dar și pentru o anumită mistică rigoristă, inclusiv creștină, categoria trup reprezintă un obstacol de căpătîi în dobîndirea libertății totale. E temnicerul sau ispititorul împotriva căruia trebuie să lupți, lestul de care trebuie să te separi, să scapi, pentru ca sufletul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
puternic pe posibilitățile pozitive ale trupului. A vorbit despre locul lui inuzurpabil în compoziția umanului, i-a exaltat destinul spiritual, de trup transfigurat. în raport cu omul și cu globalitatea lui, îngerul, făptură fără trup, e ființă incompletă, superior parțială. Evident că platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la știință, ea nu folosește și nu duce la desăvârșire decât dacă e împreunată cu iubirea de Dumnezeu. E adevărat că opera de selecție n-a fost ușoară și din această pricină mulți gânditori creștini au căzut în eroare. Îndeosebi platonismul, prin învățătura despre preexistența sufletului și despre eternitatea materiei a făcut victime. Origen e una din aceste victime. În privința preferințelor, trebuie să observăm că în ortodoxie ele n-au un carater unilateral, cum s-a întâmplat în catolicism. Platon și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideii veșnice. În consecință, această idee veșnică nu e prevăzută cu inițiativa proprie de a-și comunica frumusețea, ci numai puterea geniului creator, întrevăzând-o prin contemplație, ia inițiativa de a o repeta va opera de artă. De asemenea în platonism ideea frumuseții e veșnică și impersonală; ea există în cerul zeilor, fără comunicabilitate față de lumea văzută. Dar cum Platon crede în preexistența sufletelor, aceste suflete, înainte de a se întrupa pe pământ, au existat și ele în cerul zeilor, în societatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
identificăm arhetipul în paradisul ceresc, în patria unde se dorește ca la el acasă sufletul nemuritor? Pentru sensibilitatea creștină e prea puțin lucru să se prefacă a crede că obiectul suprem al artei și al filosofiei e „Ideea eternă” a platonismului, reactualizată de fantezia lui Schopenhauer, când revelația și învierea lui Iisus Hristos sparg în ceruri o nouă poartă a paradisului vieții viitoare. Pentru gândirea teologică, prin urmare, întemeiată pe realitatea universală a sentimentului paradisiac, Civilizația își are impulsul primar în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
problema universaliilor. Între acestea nominalismul lui Roscelin este cea mai radicală perspectivă din punctul de vedere al de nominalismului. Acesta consideră că universaliile sunt simple cuvinte - voces. Între concepțiile enumerate majoritatea sunt de origine realistă, începând de la concepții apropiate de platonism și neoplatonism până la cele de sorginte pitagoreică: "universaliile sunt forme abstracte ca și formele matematice"95. Dincolo de această clasificare o "rezolvare" necesară în interiorul Bisericii prin identificarea unei teorii acceptabile și atribuire acesteia statutul de direcție oficială, se realizează abia în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
axată doar pe ideea de Dumnezeu înspre cea care cercetează și partea componentă a naturii se face treptat și cu opoziție din partea bisericii. Această transformare se realizează datorită intrării în contact cu scrierile aristotelice și ale filosofilor arabi. Trecerea dinspre platonismul scrierilor perioadei patristice spre aristotelismul scolastic se realizează prin includerea analizei naturii între celelalte forme de adevăr. Dar viziunea asupra cunoașterii care să cuprindă și natura nu s-au pierdut nici un moment. Boethius în lucrarea sa De consolatione philosophie preia
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pornind de la principii empirice, gândirea lui Duns Scotus, unde găsim primele elemente ale unei inducții incomplete, nominalismul lui Occam, direcția lui Raimund Lullus, și nu în cele din urmă gândirea modernă a lui Nicolaus Cussanus. Cenzura aristotelismului este continuată de către platonismul Renașterii, dar și prin cenzuri metodico-logice cum este cea realizată de către Petrus Ramus. Toate acestea încearcă să regăsească construcția metodică necesară modificării imaginii despre lume, astfel că secolul al XVII-lea se află în plină încercare de reformă metodică. Între
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
anchilozate: refacerea spirituală. Revoluția spirituală a omului implică o revoluție întru Hristos, în sensul redescoperirii Revelației în structura interioară, în accepția filocalică a sfintelor nevoințe ale desăvârșirii. Această revoluție spirituală s-ar putea circumscrie unei depășiri a dicotomiei antropologice dintre platonism care vedea trupul ca un mormânt al sufletului și esențialism care viza o reducție a corporalului la stadiul biologic, într-o manieră mai mult sau mai puțin explicită. Este vorba de o formă sui generis a trupului sfințit care poate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în "realitate", este acum prizonierul corpului 19. Cândva știa totul, dar a acum uitat aproape tot. Scopul amintirii este să recupereze această cunoaștere pierdută, ori, pentru a realiza acest lucru trebuie să depășim limitele corporale. Nici Edgar Poe, pentru care platonismul este un punct de referință statornic, nu gândește altfel. În Eureka, poetul american scrie: "Rătăcim, printre destinele existenței noastre pământești, înconjurați de Amintirile, vagi dar mereu prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat în timp și infinit de înfricoșător
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
esprit emprunte à la matière leș perceptions d'où îl tire să nourriture, et leș lui rend sous forme de mouvement, où îl a imprimé să liberté". Din acest motiv, arta, are afinități cu orice sistem explicativ dualist - misticismul creștin, platonismul, ocultismul, gnosticismul, Romantismul german etc. Categoriile și conceptele lor pot servi drept metafore explicative pentru ceea ce se întâmplă în creația lui Ion Barbu". 10 Henri Bergson, "L'évolution créatrice" [1907], în Oeuvres, 1970, p. 629: Cuvântul are o proprietate, care
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]