2,966 matches
-
puterea financiară a Germaniei federale. Începând cu anul 1978, cancelarul Schmidt plătea statului român 5.000 (după unele surse 8.000) de mărci germane pentru fiecare etnic german emigrant din România. În plus, pentru fiecare 10.000 de etnici germani plecați, statul român primea un bonus de 1 milion de mărci germane, dar și împrumuturi fără dobândă din R.F.G.. Încă din 1965, dar mai ales după anii 1980, taxelor pe cap de persoană emigrată plătite oficial de statul german li s-
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
pentru a descuraja acest fenomen au luat o serie de măsuri care vizau rudele rămase în România; deseori se făceau presiuni asupra lor - interceptarea scrisorilor și a convorbirilor telefonice, amenințări, intimidări, hărțuiri profesionale, retrogradări - pentru a-i determina pe cei plecați să se întoarcă. „Dragii noștri, noi suntem foarte îngrijorați din cauza lui D. și G., că nu ne-au mai scris din noiembrie. În 27.11.1970 am primit ultima scrisoare, în care scriau că vor face o excursie la Marea
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de disperare. Chiar nu vedeți că ei nu au nevoie de tot ce le oferiți de acolo? Ei au nevoie să fiți aproape, să-i ascultați, să le dați un sfat. Și, doar atunci, putem să trăim bine căci, dacă plecați, nu va fi mai bine. Câți copii nu se sinucid sau joacă și pierd, se droghează din cauza lipsei de atenție din partea părinților? Ei fac aceasta ca să-i vedeți, iar voi, dragi părinți, închideți ochii și le trimiteți mai departe bani
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
negativ, cu valori mai mult sau mai puțin apropiate. Valorile negative ale sporului migratoriu imediat după revoluția din 1989 se explică parțial prin plecările în stăinătate, profitând de vremurile confuze în care ne aflăm. Discrepanța între numărul persoanelor sosite și plecate apare și din cauza stabilirii tinerilor în orașele mai mari din vecinătate sau mai îndepărtate. Deși valorile bilanțului migratoriu sunt negative ele nu sunt alarmante pentru că, trebuie spus că, după 1990 și-au făcut apariția unele reședințe de vară, dar și
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
havuzului abia mijit între măslini. Dacă i se supune... Îi mai dau două lăzi cu aur. Ahmet se oprește scurt și se înclină, cu mâinile la piept. — Și i le dau pe Rima și pe Safya. Privirea lui Ahmet rămâne plecată. Nările lui adulmecă deja sângele lui Musa pe dalele mari, de marmură gălbuie. Din filigranul ferestruicii deschise în zid ca un ochi îm păienjenit simte privirea verde a femeii blonde furișându-se ca a unei arăboaice până la ei. Sălbatică și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
m-a lăsat să i le duc eu la taxi. Nici să merg să o ajut să se instaleze. Nici s-o ajut la despachetat. A plecat ca o fetiță care se duce în tabără, la munte. A plecat... A... plecat. 22. Povestea blocurilor de parafină A fost odată ca niciodată o poveste cu strome și markeri, cu benign și malign, cu albul ăla de boală din sălile de așteptare, cu nu, n-a venit, știți cum e, da, știu, am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
s-a speriat nici un pic. Dacă n-ar fi fost foamea care să-l irite, ne-am fi înțeles de minune noi doi. Vocea lui Lupino era caldă, moale și prietenoasă. Labele îi erau împreunate liniștit dinainte, corpul relaxat, urechile plecate. Ochii inteligenți clipeau îngăduitor. Căprioara se dezmorțea încetul cu încetul din înțepenire. S-ar fi îndepărtat, dar puiul hămesit nu dădea semne că avea să se sature prea curînd. Erau acolo, la doi pași de dușmanul lor de moarte, și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mirosului atît de familiar! Hotărî să înainteze. Lupino înțepeni. Lupul își întinse nările înainte, atingîndu-l. Vorbește acum! Spune! răcni animalul, hotărît să înțeleagă neînțelesul. Sînt eu, domnule, sînt numai eu, băiatul orfan rătăcit prin pădure și adoptat de lupi, nefericitul plecat acum în lume să-și găsească părinții, călătorul aflat de vreme multă pe urmele dumneavoastră, cu speranța că veți ști să mă îndrumați către ai mei; sînt numai eu, cel care, adineaori, v-a salvat din ghearele focului. Aici sînt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
doi pași, măsurîndu-și stupefiat interlocutorul. Și, pînă spre asfințit, trupurile celor doi lupi, răscolite de gemetele furtunii, au continuat să înfrunte, neclintite, ploaia nepăsătoare... CAPITOLUL 14 Pa[i mici C um au reacționat, tată și fiu despărțiți de atîta vreme, plecați unul în căutarea celuilalt, nerecunoscîndu-se unul pe celălalt, nerăbdători să să întîlnească și totuși nepregătiți să trăiască regăsirea atît de curînd? Care a fost primul lor gest, primul lor gînd, întîiul cuvînt? ... Veți crede, poate, că s-au repezit unul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-ți sufletul, ușurează-ți sufletul. Don Fulgencio merge și închide ușa cabinetului cu cheia, și frazele din confesiune sunt întrerupte de lacrimi și suspine, la urechea maestrului. Și oprindu-l pe Apolodoro, filosoful se ridică și se plimbă cu capul plecat, și apoi își apropie scaunul de cel al băiatului, se așează lângă el ca să-l audă, și în penumbra amiezii îi spune: Știi ce e erostratismul, Apolodoro? Nu și nici nu mă interesează. Ba da, te interesează, ne interesează mult
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
copil. Acela?i sentiment de magic? armonizare cu ritmurile cosmice ale vârstei de aur (ale unei naturi sacralizate) face că tot peisajul descris s? par? „vr?jit"unda apei este „fermecat?": „Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste unde fermecat?"'. Lumina lunii de data aceasta metafor? a unei naturi sacre, magice ?ese pe oglindă lacului „bulg?ri de lumin?", iar apa ce „alearg?-n ceruri" (cercul simbol al perfec? iunii, „prima form? mi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i pe pânză „?esut?" de umbra fin? a norilor: „ Lang? lac, pe care norii Au urzit o umbr? fin?, Rupt? de mi???ri de valuri Că de bulg?ri de lumin?, Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste undă fermecat?". (Cr?iasă din pove?ți) Aceast? lume fantastic? e loc al unui ritual magic: cr?iasă În ai c?rei ochi albă?tri se oglindesc toate basmele lumii arunc? În undele fermecate ale
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
agitația populară poate fi pe bandă, pe video etc. GRUPUL DE AGITAȚIE, intră în scenă tăcut, venind din sală și culise mergînd ca la o ceremonie tristă, cu pași rari. Cînd se opresc, păstrează un moment de reculegere cu capul plecat. Cineva dintre ei (sau banda) spune celebrul citat: "Începem azi o altă istorie, mai tristă decît cea de pînă ieri... Rîsul și gluma nu ne vor mai însoți de-acum înainte... Urmașii noștri poate vor avea dreptul să plîngă... noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
când au fost ultimele alegeri democratice, comuniștii tăi, ai lui Groza au prelungit votul, au furat urnele și au ieșit comuniștii. Nu vezi că la o prelungire de 2 ore la referendum au introdus buletine, au votat morții și aia plecați, au fost comune cu voturi de 400%. Bre, babă, tare îndoctrinata ești. E firesc dacă sunt cozi de topor, unele chiar scriitori, ca la ăștia e ca pe vremuri, tot alegeri parlamentare că pe vremuri la PCR, că eu te
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
în mai toate vie țile anterioare, de-aia zona mea cea mai erogenă sunt sfârcurile. Am văzut-o că roșește. Sibylle e iubita prietenului meu absent, Jan, un ticălos de trader din Antwerpen care nu o merită, fiind tot timpul plecat, enervant de încrezător. — în celelalte vieți, îi spun, am fost dansator pe sârmă. în tinerețe eram așa flexibil, că puteam să mi-o iau singur în gură. Izbucnește în râs. — Nu te cred. — De fapt, poate aș mai reuși și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vorbi blând, lăsă stâna pustie.Vorbi cu fiecare dintre câini În parte, Îi Îmbrățișă, strângându-le grumazul, le Împărți și ultima bucată de pâine.Se despărțeau.Câinii au Înțeles ce se Întâmplă: se despărțeau.Câinii stau cu urechile și cozile plecate, urlau.Din ochii bărbatului curgeau lacrimi.Acum Înțelegea Sâmpetru ce mult Își iubea stâna, oile, câinii și abia acum Înțelegeau câinii ce mult Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Petre... Pe unde ești, dragule, ce mai faci, ce gândești, cum trăiești? Ești, te simt, atât de departe și atât de aproape! Ne-am văzut ultima oară sau pentru ultima oară la Bayreuth. Te credeam sau te doream uitat, dispărut, plecat definitiv din gândurile și din viața mea. M-am mințit și m-am înșelat amarnic! De la prima întâlnire la Cireșica, mi-am dat seama că tu ești "alesul", "prințul" cel visat și așteptat. Te-am purtat zi de zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Lăcătușu, Ion Muraru, Gheorghe Lespezanu, Ion Florescu, Gheorghe Florescu, Dumitru Costea, Vasile Costea, Dumitru Tătărușanu, Ion Nichita, Mitruță Nichita, Vasile Rotaru. Tragic a fost pentru familiile ai căror soți, fii, frați nu s-au mai întors, peste jumătate din cei plecați. Este și cazul prizonierului Vasile I. Drob, care a murit în Uniunea Sovietică. În memoria lor, s-au ridicat monumente la Lespezi, Heci, Bursuc Deal, Buda. Numele celor căzuți la datorie au rămas înscrise pe plăcuțele monumentelor: 1. Eniu C.
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Vețeleanu, (1980 - 1983), care, după câțiva ani de activitate la Lespezi și la Spitalul Orășenesc Pașcani ca medic internist, a plecat împreună cu soția sa, Gabriela Vețeleanu, medic stomatolog la spitalul din Odobești - Vrancea, de unde proveneau. Doctor Elena Bilan, medic generalist, plecată ulterior la Băile Herculane. Doctor Ștefaniu a absolvit U.M.F. Iași, medicină generală și lucrează în județul Iași. Doctor Lucian Urlea, absolvent al U.M.F. Iași, secția medicină generală, se specializează în radiologie ca și tatăl său, dr. Gheorghe Urlea, stabilindu-se
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
picățele albe. Mi s-a părut și bătrân și tânăr în același timp. Mi-a făcut o impresie ciudată... impresie pe care mi-ar face-o și o fiară pe care n-am mai văzut-o niciodată. — Nevastă-mea e plecată la cumpărături... cu fetița. Vorbea nazal și sacadat. Cred că mă luase drept o prietenă de-a soției lui. Când i-am spus că sunt sora lui Naoji, domnul Uehara a pufnit în râs. M-a trecut un fior rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a-l asimila, își are, fără îndoială, originea în faptul obiectiv că n-aveam nici o șansă de a ieși triumfători din confruntare. Armatele popoarelor războinice ne-au făcut, fără să-și propună, o serioasă introducere în arta flexibilizării extreme. "Capul plecat sabia nu-l taie" e unul din acele odioase proverbe pe care, la anumite intervale, îl scoatem din sertare și-l fluturăm în fața istoriei. Nu sunt un adept al inflexibilității, dar prea ne-am încovoiat și prea ne-am orientat
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
din Gramatica limbii române (2005), Gabriela Pană Dindelegan descrie condițiile de utilizare pasivă și adjectivală a participiilor. În română, formează participii adjectivale verbele tranzitive, cele care permit și diateza pasivă (om așteptat, soluție căutată); de asemenea, unele verbe intranzitive (om plecat, cal fugit - dar nu om mers). Între cele două tipuri există o diferență destul de mare: cea dintre pasiv și activ (omul care este așteptat față de omul care a plecat). Unele verbe tranzitive au particularitatea de a forma ambele tipuri semantice
"Ofertat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8704_a_10029]
-
cînd peste drum din umeri/ pădurile ridică și fără părtinire de maluri leagă/ luntrii către aceleași zbateri că nu e loc mai/ singur în ploi cu seară stinse de mîna unei/ fete pierdute în azurul neștiutor de lume și/ alcooluri plecaților în iarna fără zăpezi și/ stele cu ochi încredințîndu-și lumina lor/ rotundă pămîntului nerecunoscător și-adîncă/ liniștea de oameni neștiută celor ce trag la vîsle/dincolo să ducă lumea de deasupra mai departe/ nu știe nimeni de ce/ încă și încă" (Către
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
să rămânem doi. Ar urma un "dar" iar așa nu ține! Prefer să îmi spui ce e mai bine pentru noi... Îndepărtat Rece se simte de când ai plecat... Singurătatea cea mult prea greu de suportat! Cu sufletul strâns și capul plecat Am părăsit locul tăcut unde-ai înoptat. Și mă strigai prin lacrimi într-un aer greu de respirat! Durere fizică, chinuitoare neîncetat... Poate ai crezut că te-am abandonat. M-am întors peste câteva zile, traumatizat... Erai întinsă și respirai
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
de două zile am ținut legătura cu dânsul prin telefon; apoi, mulțumită unei sume de bani trimisă de Institutul nostru, a revenit la București. Când a intrat în birou, mi s-a părut foarte, foarte slăbit și cu ochii, parcă, plecați; la față, însă, arăta bine. Fusese eliberat pe motiv de boală; dar pata de pe un plămân nu-i ceva grav și aproape că nu se mai vede. Treptat, cu glasul lui domol, mi-a povestit prin câte a trecut. Și
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]