370 matches
-
și puțină scorțișoară. Un vârf de lingură de miere și trei boabe de piper. A, și un praf de vanilie. — Măi să fie..., făcu Dominique amuzată, aranjând lin gurile mari, de lemn, în paharul smălțuit din capătul mesei lor. Alioșa plescăi pofticios și aprobator, încurajând mâna lui Ivan, echipată cu un ultim biscuit muiat în ciocolată, să vi reze spre el. — Auzi... — Aud. — Tu cum crezi că ar trebui să arate un desert care să se nu mească Neva? Ce gust
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nas. — Îți mai iau o cutie la prânz, când mă duc să-mi iau bicicleta de la Sandrine, zâmbi ea împăciuitor. — Ți-a reparat-o? — Cred. Alioșa își reluă explorarea gustativă a degetului care păstra încă o vagă aromă de biscuit, plescăind nostalgic, cu ochii la pachetul abandonat pe poliță. — O să uit rețeta, mormăi Ivan. N-o s-o uiți. Palma ei, mică, un pic aspră, i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Tragem mereu accelerînd, și fără să-mi dau seama încep să număr. Deja la douăzeci, cînd se face simțită prima durere, privesc pentru prima oară, lateral. Sîntem încă grupați, doar vechii tovarăși cu steaua roșie sînt ceva mai în spate. Plescăind, barca cu motor avîndu-l pe arbitru la bord, părăsește țărmul, îndreptîndu-se spre mijlocul parcursului. Va rămîne acolo imediat după trecerea noastră, un bărbat purtînd o jachetă albastră, în ciuda căldurii, stînd drept cu un steag în mînă, pentru a se asigura
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
campaniei electorale locale, venind de la cumpărături, m-am oprit să-mi servesc țapul de bere la barul meu preferat „LA COCOȘUL NEBUN”. Nici nu m-am așezat bine la masă, când pe ușă a intrat amicul Stănică. Cum mă vede, plescăie din degete, salutându-mă în stilul său. Îi fac semn să vină la masa mea. - Salve, Vasile! - Salut, Stănică! Fac semn barmanului să aducă „una moartă” pentru amicul meu. Adică o sticlă de bere, căci așa o numește amicul sticla
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o piedică în calea uitării". N-avea nici o grabă. Avea toată noaptea înaintea lui. Se așezase pe bancă să simtă din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dată, în atelierul bunicului. Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și lasă pantalonii ceva mai jos de genunghi. Bătrânul prinde momentul și-i aruncă prostovolul În cap. Ghemuit cum era, l-a prins, ca Într-un clește, În punga mărginită de plumbi mari și grei, care, căzuți, În apă, au plescăit, iar, cei de prin iarbă, au făcut un fel de zgomot fâșâit, ca un lin mers de șarpe. A zmucit brusc funia din mâinile sale țepene. Prinsul În plasă n-a prea apucat să Înțeleagă ce se petrece cu el
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
adevăr știi ceva, și treci la loc! ― Știu tot despre rac, don' profesor! ― Ei, bine, atunci spune! ― Racul e folosit în arta culinară la prepararea a diferite mâncăruri alese, foarte gustoase, dar în același timp indigeste... Fără să vrea, profesorul, plescăi, probabil la amintirea vreunui pilaf gras de raci, dar nu mă întrerupse, curios să vadă până unde va merge nerușinarea ignoranței mele în materie. ― Cea mai bună parte de mâncat la rac, continuai eu imperturbabil, este gâtul racului, pentru că este
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Grădinii Raiului! șopti el, amețit de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cei de afară la noi? Însă, neînfiripându-se un rezultat mulțumitor, am dat-o pe zăbava molcomirii, fiindcă sfârșeala de puteri nu dădea gust de vorbă și atunci, în liniștea muțeniei, am auzit cum cineva, în ascunzișul întunericului, mestecă și plescăie cu gura de plăcerea mâncării Ci nu era o părere, că auziserăm cu toții molfăiala îmbucării și a mestecării și drept să vă spun că fiecare s-a crucit de cele auzite, întrebându-se: cine ar fi putut să mai aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o prescură din mâna părintelui din biserică, apoi, a scuipat parcă scârbit de necurăția alimentului, pe urmă iar a gustat și la urmă a început să mănânce încet, încât noi stăteam cu ochii cât cepele, uitându-ne cum mestecau amândoi, plescăind Și Enea Căpută a mai scos din traista lui fără de baiere și a mai dat și la alții, iar mie mi-a întins vreo două turtițe arse, dar încă nu știam de unde le căpătase și de unde le are Iar după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acum, într-o oră, nu avea ea cum să se milostivească și să dea înapoi Deci eu am pipăit bolta de piatră de deasupra noastră și scurmând din ea o fărâmătură, i-am dat drumul în jos și am auzit plescăind în mreaja nedestrămată, așa că m-am convins că Apa nu scăzuse Tare amărât în suflet de neputința noastră și de vrăjmășia împresurării și de durata ei, dincolo de răbdările omului, m-am cinchit pe geamblac, iar Pamfil Duran, spre a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cine știe cât de departe. Nici apa nu e prea caldă, brrr, mă ia cu leșin de foame. Mi se-adună scuipatul în gură. N-am mâncat decât o felie de pâine cu magiun și apa suge, se-nvârte ceva în stomac. Plescăi, se face spumă, aș vrea să înot și eu până la malul celălalt, dar e prea adânc, peste doi metri. S-au înecat săptămâna trecută doi. - Tata, s-au înecat doi la ștrand... S-au aruncat după ei, dar nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Însă, cât ai zice pește, toate planurile nostre s-au dus naibii. Când am simțit lovitura puternică, de ciocan, deja mă eliberasem de hainele de pe mine și mă aruncasem asupra trupului de zeiță al lui Reiko, pe care o lingeam plescăind cu putere. Din cauza șocului, Mie vomita de zor la baie. Numai că asta n-o mai ajuta cu nimic acum, efectele drogului se făceau deja simțite, substanța Îi atinsese toți nervii, i se impregnase În toate celulele corpului și tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un foc de artificii apris cu un chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără nici un motiv. De atunci, inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete afară. Bietul băiat, spunea familia sa, douăsprezece femei și trei bărbați, plescăind din limbi sub camera lui, privind în sus spre locul unde, dincolo de tavanul de deasupra lor Hungry Hop stătea la ferestră și-și pipăia urechea ceas de ceas. Chiar că l-a speriat. Ce fată nebună, spuneau. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fi cu inima împăcată. Nu par a fi prea departe și nici nu m-au văzut. O dată s-arunc cu toporișca-n cârd, și nu se poate să nu chitesc una. (se apropie de baltă) Încet, tiiiptil. Acuma! (aruncă toporul, plescăit de apă) Na, ai pălit mai mult de-o grămadă, frate Dănilă. Păi sigur, lișițele nefiind chioare, nici moarte, s-au împrăștiat în treaba lor. Toporul s-a dus la fund, și tu bate din buze, Dănilă! Măi, da' rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să fie alături de mine, îmi lua cu împrumut dispoziția și între timp ciugulea din diverse farfurii, ardei, urdă prăjită, broccoli căliți. — Tu umbli la curve? Nu se așteaptă la o asemenea întrebare, nu de la mine. Zâmbește, își toarnă de băut, plescăie. — Umbli sau nu? Dar tu? — Eu umblu. — Nu cred. Cine știe unde e cu gândul, poate la Elsa. Nu i se pare credibil că având o asemenea soție, eu mă duc în altă parte plătind. Dar schimbarea subiectului nu-i displace, alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
este soțul dumneavostră, Îmi face o deosebită plăcere să vi l Înmânez În condiții un pic afumate. Al dracu’ erai și tu... Tresărind, Gicu saltă un castravete din farfuria cu murături, apucă și o bucată de pastramă de lângă mămăligă și plescăie a Încântare. Tovarăși, că domni nici nu pot să vă mai spun, nu ne-a fost ușor... Iată că semnarea acordului cu FMI-ul ne dădu prilej de bucurie și poftă pe șoseaua gâtului. Când ne-o fi mai rău
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cheamă, era ceva cu din, din martin. Da, Îmi vine să beau să-mi stea limba plută, să torn În mine În amintirea vremurilor de odinioară. Artiști, nu alde indigo fâța-fâța, ledi gaga, surorile fără șansă, bionse și șachira... Sandu plescăie În semn de protest. Șachira și bionse arată și bine, cântă și bine. Gicule, decât din martin mort mai bine șachira și bionse vii, ascultă-mă pe mine. Ai văzut-o pe șachira-n cușcă, te uitai ca la mașini străine
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bombardate cu știri despre iminentul sfârșit al lumii, motiv pentru care cei trei cheflii au ajuns la o concluzie firească, exprimată tranșant de către Sandu Șpriț, chiar de la sosirea pe terasă: Bă, lumea modernă Înghite toate rahaturile, dacă au și moț plescăie de Încântare, aia e! Informația prostește nația! Ceaușescu ne dădea două ore de program la televizor, n-aveai timp de apocalipse sau de burlaci Înconjurați de blonde răsuflate. Ba să nu te superi, Sandule, sare Gore cu gura, oi fi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că se referea la România prosperă, da` criticii au fost subiectivi, n-au Înțeles nimic. Când e prima alarmă? Parcă-aș lua și niște mușchi țigănesc la subsolul blocului, că rrom nu pot să i zic, Îi strică gustul... Sandu plescăie, prinde ideea din zbor și o degustă Împreună cu țuica aburindă. Gicule, artiștii sunt mister și enigmă, ca-n triunghiul bermudelor, pritocesc gândurile cum o să pritocim noi varza. Da` murături or fi pus? E, murături... Ești insensibil. Artistul are melancolie murată
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să-i dezvălui că am un BlackBerry ascuns în chiloții de hârtie. — Păi să începem. Maya zâmbește. Întinde-te pe canapea, cu un prosop deasupra. Și te rog scoate-ți ceasul. — Dar am nevoie de el ! — Asta e altă dependență. Plescăie din limbă a reproș. — Cât timp te afli aici, nu e nevoie să știi cât e ceasul. Se întoarce cu spatele discret și, fără nici o tragere de inimă, îmi scot ceasul. Apoi, ușor stângace, mă aranjez pe canapea, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă aia la cap ? se oțărăște Eddie. Trish îi aruncă o privire furioasă și își drege glasul. — Deci, Samantha, spune pe un ton oficial, în calitate de menajeră full-time, te vei ocupa de... — Poftim ? mă uit la ea ca la nebuni. Trish plescăie din limbă exasperată. — În calitate de menajeră full-time, rostește cu pauze, te vei ocupa de curățenie, spălat rufe și gătit. Vei purta o uniformă și vei avea grijă să afișezi în permanență o atitudine curtenitoare și respectuoasă.. În calitate de... Oamenii ăștia cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]