335 matches
-
nimic mai mult. El ar dori să-i facă pe toți fericiți, dar nu mai e În stare. Nici n-ar trebui să i se Îngăduie! — Cum scriam În poemul meu epico-satiric publicat luna trecută În Z, a spus poetul pletos, dragul nostru președinte s-a descotorosit de Stat, punând mâna pe mijloacele de producție Într o societate fără clase. — Mă Înfurie teribil, a adăugat altul, tocmai pentru că economia și demografia Indoneziei ar sta la temelia unui stat comunist ideal. Chiar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se vor logodi în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită prin lume, Cuvintele tale spărgeau hăul oazelor blânde, toată fericirea zămislită-n durere. Îți vei petrece nopțile în miezul pletos al iubirilor irosite de-o viață în jurul acestui poem; Univers sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită. Oglinda în care sărut venirea în declin a florilor albe... Prin prezența ta o veșnicie ar fi fost totul; atunci, sub
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
într-o zestre a bucuriei. Bănuiesc un întreg de idei înfometate în care am încercat să fac ordine tocmai astăzi când nici foame nu am și nici sete, căci ochii mei s-au jertfit în cinstea regăsirii noastre pe salcia pletoasă a deziluziilor. Dragul meu, de-aici încolo ce mă pot face când mi-e foarte dor de tine, Telepatic simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde totul se percepe altfel indiferent dacă-ți simt umbrele pletoase ale geloziei mânjind colțurile distinse ale universului. Nu pot să cred în excesul milei adâncite spre mine prin curiozitatea de a mă înțelege atât de mirat în libertatea mea diabolică. n-am avut curajul și până la urmă mi-am compromis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca și oamenii locului. * * * Mult s-a bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte adânc în aorta căluțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îndrăgostiți, care-și formulară cam aceleași pretenții, cu variațiile de rigoare. Astfel, unul voia o poezioară de împăcare... Se dusese omul în Cișmigiu cu iubita... Luaseră o barcă "pe-o oră". Obosit de canotaj, băiatul trăsese barca sub o salcie pletoasă, ca să se odihnească la umbră și să-i vorbească fetei mai în tihnă, fără gâfâielile inerente sportului. Bineînțeles că n-avea nici un haz să stea în fața fetei. Trecu lângă ea, începu "s-o vrăjească", luîndu-i mâna și mîngîindu-i-o; apoi, văzând
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
căuta să se aciueze lângă casa ei. Mai rosti o scurtă rugăciune, pe care o Învățase de la bunica ei Tatiana, ca s-o ferească de ceasul rău și de ispitele diavolului. Mesteacănul continua Însă să foșnească dincolo de geam. Coroana sa pletoasă se unduia Încolo și Încoace, plecându-se până la pământ și ridicându-se apoi În aer. Poleite cu o lumină aurie, frunzele sclipeau orbitor În lumina lunii. Satul părea adormit. Nicăieri nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori era preot, iar Mașa, când dascăl, când pălimar. Înarmați cu cădelnițe confecționate din cutii de conserve goale găsite lângă graniță, umblau tămâind copacii și tufele de zmeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fereastra, și patul, și cuptorul pe care ședea babulea, ascultându-l și Înecându-și bodogăneala În hohote de râs. Și toată casa râdea. Tatăl nostru era asemuit de Mașa cu mălinii ce legănau În spatele casei, iar Psalmii lui David erau sălciile pletoase care creșteau ondulându-se pe marginea pârâului. Poveștile erau lanurile de grâu, de ovăz și de secară ce se unduiau În bătaia vântului la vreme de seară. Poveștile pe care i le citea tatăl ei În serile lungi de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
săptămânii, amândoi aveți un program Încărcat. Închideți-vă telefonul pe durata «tratamentului», puneți muzică relaxantă, de preferat instrumentală, aprindeți lumânări parfumate, În special cele de lavandă și mușețel, și lăsați pentru o oră grijile deoparte...” Dincolo de jeturi, iar apăru salcia pletoasă. Părul imaginar al Oliviei se revărsa peste goliciunea lui... Melcii lui Oliver ieșeau din scorbură, cercetau aerul mișcându-și cornițele... Apăreau și dispăreau, topindu-se-n văzduh. Erau ca o adiere. În timpul săptămânii, Noimann avusese, Într-adevăr, un program supraîncărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
timp după plecarea lor, albinosul a venit să ia cutia goală de Coca-Cola și, fără să-l fi Întrebat nimic, mi-a explicat că blue card-ul era certificatul de rezidență Într-un adăpost social pentru cei fără domiciliu. Yama, pletosul japonez cu accent de Kansai, era Îngrozit de grupurile de golani În stare să spargă dinții cerșetorilor și să-i forțeze să le facă felație, dar atmosfera din acest bar era straniu de liniștită. Nu se simțea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
păpușile mele, Vasilache și Mărioara, o cântare și-un danț din cele noi, atâta doar că am uitat cum se cheamă, că nu-s de pe-aici nici ele, mi le-a arătat, pentru doi bani cu bortă, unul cam pletos și cu nădragii tot șchioapa și peticul. Știu și niște cimilituri nou-nouțe, din cele care-ți plac Măriei Tale și nu-s pentru urechile oricui... PRICINĂ: Cu puricii aduși de peste mări și țări să mă cam slăbești. Ai noștri or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
complet. Învățam în schimb limbă și literatură engleză de la Chaucher la Huxley, franceză de la Villon la Sartre. Alții învățau germană, spaniolă, italiană. Verile erau invadate de „macaronari” în căutare de amoruri și de neveste. Parcurile își lăsau înserarea peste chitariști pletoși, picioare tinere dezgolite de minijup. Phoenixul găsea forme de racordare autohtonă la ritmuri euro-americane. O „Internațională” comunitară care nu mai era acuzată de cosmopolitism. Cenzura n-am simțit-o decât la TVR, care deși era suportabilă, nu prea dădea știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zăbavă, teritoriul. Șahul nu va Întârzia să trimită trupe, ele vor ajunge la Tabriz În câteva săptămâni. Până atunci, trebuie să eliberăm orașul În Întregime. Începând din această noapte, vom ataca. Se aplecă, toate capetele se plecară odată cu al lui, pletoase sau pe jumătate chele. — Traversăm râul prin surprindere, explică el, ne năpustim asupra fortăreței, o atacăm din două părți, prin bazar și prin cimitir. Înainte de căderea serii, e a noastră. Fortăreața a fost cucerită abia peste zece zile. Pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în urmă cu trei nopți sau niciodată, ca acum. O seară senină și rece, ca acum. Prospețime și pace. Tolea se apropiase de fereastră și privea strada. O stradă pustie, curată, pe care avansa, lent, un tânăr șchiop, în urma unui pletos câine afgan. Un câine solemn, aristocratic, auriu. Strada tăcută, perfect repaus, câinele perfect absent, tânărul șchiop, într-o pelerină groasă de lână neagră, atârnându-i până aproape de pantofi. Se rotise spre interiorul camerei, să revadă biblioteca. Perete înalt, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pasăre duioasă. Ca o umbră luminoasă Pâlpâie precum un steag; Mama n -a plecat de‐ acasă. Cum să lase ce i‐i drag? Ca un înger mi se lasă Peste creștetul pribeag și la margini de drumeag, Ca o salcie pletoasă. Mama n‐a plecat de‐ acasă. DORINȚA DIN URMĂ Plecarea mea nu va fi anunțată prin ziare, Pentru că eu nu mă voi duce acolo Prin mica publicitate și nici prin ferpare. Eu am zapis de liberă trecere mai discretă. Dacă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Trecând încet ca umbre - țin pânzele umflate În fața lunei care prin ele atunci străbate, Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn. Pe maluri sdrumicate de aiurirea mării Cesaru-ncă veghiază la trunchiul cel plecat Al salciei pletoase - și-ntinse-a apei arii În cercuri fulgerînde se pleacă lin suflării A zefirului nopții și sună cadențat. Ii pare că prin aer în noaptea înstelată, Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă - pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Care nu se-nfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti de sgomot și de arme și de bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de legume, întâi fusese într-adevăr munca unor oameni și după aceea, haleala. Așa că am ascultat directivele lui nea Victor și la întoarcerea de la vărsătoare, ne-a dus pe un câmp la un loc știut dinainte, unde, sub o salcie pletoasă era un fel de groapă largă, cu pământ neted și iarbă grasă. - Ei, acum flăcăi, la odihnă! O să rămâneți aici până vin eu să vă iau. Aveți în sacoșă tot ce vă trebuie, mâncați, de closet n-aveți nevoie, trageți
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și fără să vrea, ochii deslușeau diverse forme zoomorfe, peisaje fără culoare și chiar scene cotidiene. Toate erau cu linii rotunde și cu marginile nedefinite și neclare. Ceilalți ochi, ai minții, clarificau și defineau cât de cât siluiete de sălcii pletoase, păsări cu aripile În vânt sau cocoțate pe crengi, cai maiestoși care scoteau șuvoaie de aburi pe nări, ba chiar puteau vedea binișor și caleașca trasă de ei și chiar pe Sfântul Ilie cu hățurile În mână și cu veșmintele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu-i pentru oameni ca...voi! Morală: Se mai întâmplă și-n turmă la noi, Ca unii berbecuți ori tineri...berbeci, Să se uite la stele nu la frumoasele..oi, Șiajung culți ca băiatul! Dar...,,seci"! MĂRUL ȘI PLOPUL Plopul pletos într-o zi Catadicsi, A-i vorbi Ritos și-n doi peri, Ca pentru muritori, Celui mai aproape din meri, Din cei bogați, roditori: Doresc să ți explic, Că ești ceva foarte mic, Nimicul nimic! Nu rezonează în tine nici
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
noapte. Culmea, nu simțeam nevoia de televizor și nici internetul nu mă mai chema cu atâta ardoare. O carte bună, în liniștea răcoroasă a vilei de la țară, unde merg în fiecare vacanță, le suprima. Piscina și balta cu nuferi, salcia pletoasă și ciripitul păsărelelor în pomii plini cu rod îmi umplu sufletul de bucuria de a fi. Îmi dau energia necesară pentru încă un an de școală departe de acest loc drag mie. Cât de luminoase au fost toate acele zile
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
venit timpul să ne luăm la revedere de la băieți. Fusese un preludiu plăcut, dar eu și Brigit ne aflam în misiune. în camera aia erau prea mulți bărbați bine făcuți ca să ne pierdem vremea discutând cu gașca aia de idioți pletoși. Chiar dacă toți erau niște drăguți. Dar chiar când mă pregăteam să ridic ancora, Luke mi-a spus: — Când aveam nouă ani, n-aș fi îndrăznit să mă îmbrac ca Johnny Rotten. Mai curând m-aș fi prezentat pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
niciodată la categoria pană. Am alunecat ușor peste cearșafuri până când am dat peste alt trup. Un trup de bărbat. Tupeul lui mă scotea din sărite. N-aveam nici cea mai mică intenție să mă alătur Domnului Luke, Bărbatul Adevărat și pletos, pentru o mică zbenguială de dimineață. Seara trecută avusese noroc, avusese noroc cu carul. Foarte mult noroc. Pentru o clipă m-am întrebat dacă n-aș putea scăpa acuzându-l că profitase de mine, ba chiar că mă violase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întâlnit deloc cu el. Ceea ce nu era corect. Pentru că în zilele când nu-mi păsa nici cât negru sub unghie de el, nu făceam nici un pas afară din bloc și mă împiedicam de el sau de unul din prietenii lui pletoși. în cele din urmă, n-am mai avut de ales și am fost nevoită să cooptez câțiva prieteni, un grup atent selecționat, care să-mi dea o mână de ajutor pe parcursul cercetărilor. Dar nici așa n-am avut mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]