1,400 matches
-
asemănări. Iată, de exemplu, cuvântul "cafea" desemnează copacul de cafea, ca în expresia "o plantație de cafea", semințele fructului, în sintagma "boabe de cafea", produsul obținut prin prelucrare ("pachet de cafea") și băutura respectivă ("o ceașcă de cafea"). Franceza, mai plictisită decât româna în acest caz, folosește același cuvânt "café" și pentru "cafenea", adică locul în care se consumă băutura respectivă. Probabil că, înainte de a reflecta asupra polisemiei, nici nu suntem conștienți de faptul că limbile indo-europene nu ar putea exista
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
observat; Costică mergea ca și cum ar fi singur pe drum, privind doar în fața lui, iar Fănică și-a făcut semnul crucii, în timp ce sorbea din priviri o fată ce trecea pe partea de vizavi de biserică. La undit, după un timp, sau plictisit, de vorbit în șoaptă și de atâta așteptare să cadă peștele la undiță și au început a discuta despre una despre alta. La un moment dat Fănică i-a zis lui Costică: -Prietene, ai văzut ce fustă scurtă avea fata
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
opui rezistență. — De ce sunt acuzat? Locotenentul de alguazili dădu din umeri, evaziv. — Nu ești acuzat. Cineva vrea să-ți vorbească. — Cine a dat ordinul? — Asta nu te privește. Mi l-au dat și gata. Se uita din nou la el plictisit, de parcă l-ar fi Învinovățit că a fost pus În situația aceea nedorită. Poți să-mi spui și mie ce se-ntâmplă, Diego? Nici nu-ți trece prin cap În ce rahat te-ai băgat. Alatriste Îi oferi un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
organelor” de la Mănăsirea Secu, onorabil cetățean postdecembrist care-și mai omora și el plictisul și se silea din răsputeri să mai fie încă de folos societății, pișcând în stânga și dreapta pe forum cu trompa-i punguentă, încă doritoare de sânge. Plictisit, Bart trecu pe alte forumuri, în căutare de interlocutori mai inteligenți, în timp ce prin minte începură să i se perinde frânturi din viața lui cu Irina, fosta sa soție. Afară, ploaia nu se mai termina. Balerina Viața sa cu Irina începuse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-și face pierdute urmele prin misteriosul Orient, plin de fundamentaliști puși pe fapte mari și de ură viscerală între seminții în fond înrudite, sau fusese făcut scăpat de către amicii binevoitori cu funcții de răspundere în structurile câtorva ministere. Până la urmă, plictisit și iritat că nu reușea să dea articolului turnura gazetărească perfectă, care ar fi putut să-l mulțumească, Bart aruncă într-un colț al biroului hârtiile trase la imprimantă și socoti necesar să-și ia un pic de răgaz, regretând
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu era așa?! Unde îi fusese capul când se însurase?! Degeaba îi explica el, căci, după ce râdea cu un râs superior, Camelia își continua manevrele de vopsire și adăugire... meșe în cap, sutiene speciale cu bureți, bureți speciali pentru fund... Plictisit, Bart se sculă și se duse la bucătărie. Puse un ibric mare cu apă pe aragaz, ca să facă o cafea. Realiză că iar începe o zi de plictiseală pentru relația lui cu Camelia, căci afară de meseria ei și de farduri
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dreptul un moft. Experiența Buckingham-ului nu este neaparat una de fascinație arhitectonică. Aș spune chiar că palatul Reginei Marii Britanii rămîne, estetic vorbind, una dintre construcțiile mediocre din Londra, deși apropiatele Hyde Park și Duck Island (cu veverițe prietenoase, pelicani plictisiți, pescăruși vioi și, bineînțeles, arogante rațe sălbatice) te fac să te simți într-un mic paradis natural, departe de lumea dezlănțuită. Andrei a mers pînă acolo încît a constatat că Palatul Culturii din Iași e, în multe privințe, mai impunător
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
să fie. Așa cum am mai spus cîndva, la emisiunea Profesioniștii, mergînd din eșec în eșec, am ajuns, în cele din urmă, acolo unde trebuia." În celălalt interviu (luat de Ștefania Coșovei), Mircea Cărtărescu se confesează la fel de firesc: "Sunt nervos și plictisit cînd nu sunt înțeles. Iar cînd totul vine din rea-credință, invidie și ură personală, cum mi se-întîmplă tot mai des în ultimii ani, deprimarea mea ajunge la un fel de mizantropie posacă. Echilibrul mi-l găsesc greu, abia atunci cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7419_a_8744]
-
de nimic, toți erau copii ai unor familii cu înstărite. Trăiau aventura, pur și simplu, precum alții în trecutele copilării, când furau prune din copacii vecinilor. Le plăcea să se vadă în nefârșitul, deșănțatul lux din casa lui Paris Hilton, plictisita fiică de bani gata. De altfel, ea a fost și ținta numărul unu, ceva mai la urmă venind mizilicurile Lindsay Lohan sau Megan Fox. Paris era vizitată mai ceva decât o bună prietenă, ori de câte ori aveau chef de comorile dintr-o
Cannes, 2013: Pierduți printre poșete Vuitton și pantofi Louboutin - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79359_a_80684]
-
de moarte. Verbul are și o "familie" interesantă: "assommant", adică, obositor, plictisitor la culme, supărător, enervant, agasant; "assommeur", adică, ucigaș, bătăuș; "assommoir", adică, bîtă, măciucă, ciomag, toroipan, dar și iată, cîrciumă proastă. Mare poznă cu lingvistica: nu mă mai asomați (plictisiți, enervați) atît cu asomoarul (bîta, ciomagul) în asomoarul (cîrciuma mizeră) a lui nea Caisă de peste drum. A venit, în fine, și ultima directivă, dar - fiți siguri! - nu cea din urmă. Ordinul nr. 111/2009 al ANSVSA îi obligă pe producătorii
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
curgi lin, căci nu vorbesc nici tare și nici mult Dar în spatele-mi într-o pală rece-aud Sunetul oaselor si rânjetul de hârcă. Un șobolan se furișa încet prin vegetație Târându-și burta slinoasă pe mal În timp ce pescuiam în canalul plictisit Într-o seară de iarnă în spatele fabricii de gaz Gândind la a regelui, fratelui meu, epavă Și-a regelui, tatălui meu moarte înaintea-i. Trupuri albe dezbrăcate pe pământul jos și umed Și oase-aruncate într-o cămară mică, joasă și
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
tânărul bubos, sosește Conțopist la un mic agent imobiliar, cu o privire îndrăzneață Unul din cei de jos, căruia siguranța îi stă Ca o pălărie de mătase unui milionar Bradford Vremea-i propice, după cum ghicește, Masa e gata, ea-i plictisită și obosită, Încercările de a o prinde-n mângâieri Nu sunt respinse, chiar de-s nedorite Îmbujorat, decis, de-odată dă asaltul Mâinile-iscoditoare nu întâlnesc vreo apărare Vanitatea lui nu cere vreun răspuns Și face din nepăsare-un "bun venit
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
cu o agresivitate larvară care răzbate prin toți porii. Actorii intră în scenă rând pe rând, firul existenței lor se amestecă în același borhot puturos, fostul inginer textilist, Virgil Jderescu (Teodor Corban) are un post de televiziune local, o amantă plictisită, arțag și soție, Doamna Jderescu (Luminița Gheorghiu), care-l asistă cu o răbdare canină, Emanoil Piscoci (Mircea Andreescu) este un pensionar care nu încetează să joace rolul unui moș Crăciun, ex-moș Gerilă jumulit, Tiberiu Mănescu (Ion Sapdaru) este alcoolic profesionist
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
niște drillcolere la puț, nu mai dădea de ele, Vendel era la București cu niște probe de teren, Adam se făcea că plouă, Sonia mă ținea deocamdată deoparte, mă studia [...] Vreo două zile m-am dus singură la sondă. Urcam plictisită ca orice expert scara de lângă jilip, traversam careul sondei, treceam pe lângă sondorul-șef care se făcea că nu mă vede, intram în cabină (ei îi zic boșcă) și răsfoiam raportul de foraj, întrebam și eu pe vreun mucos de sondor
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]
-
răsfoiești -, nici incitare intelectuală, nici formare, nici disciplină, nici rigoare, nici sănătate. Îndobitocire, împingerea lor către violență și golănie, îmbolnăvirea lor la propriu și la figurat. Nu citesc, nu îi interesează să învețe, să muncească, sînt cam mereu obosiți și plictisiți, nevrotici. La ce bun să studiezi, la urma urmelor?... Dacă ești medic bun, ți se toarnă, oricum, găleata cu rahatul celorlați, a lipsei de sistem, a dezastrului absolut în care s-a ajuns, nu din vina ta. Dacă ești profesor
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
se lasă, marea se umflă, țărmul este pustiu, departe de Mamaia clipește inundată de lumini... Tarzan, câinele taberei a rămas singur pe plajă. Tarzan și un caterpilar. Mașina netezește ceasurile solare, castelele, toate zidirile copilărești... Plaja va rămâne ca neatinsă. Plictisit, Tarzan latră, mușcă valurile, nisipul, surprins că nu îl mai cheamă la joacă nimeni, ca altădată... Latră întruna. Așteaptă. Miști un deget, și sare pe tine... Ca să te înțelegi cu el, să-i poți răspunde, trebuie să ai în tine
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
care generează permanent criză. Spectatorii nu reacționează în același mod la ceea ce văd. Marcos e îngrozit, chiar încremenit de reverberațiile prezentului pe care îl califică drept scârbos. În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă, complet detașată, nemulțumită, ironică și tristă, plictisită, oarecum jenată, nervoasă, nu prea convinsă. În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat, îngrijorat și, în același timp, amuzat, alarmat, excitat, morbid, speriat. Fără să-și poată desprinde privirea de pe ecran, urmărindul cu sufletul la gură, el cere un
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
Florin Irimia Bine ați venit în lumea îndestulată, frivolă, deprimată, toropită de alcool, plictisită, lipsită de orizont, sexistă, ipocrită, crudă, amatoare de petreceri și plină de amă- răciune a lui John Cheever. Locația: New York și suburbiile, în general Coasta de Est a Statelor Unite. Perioada: anii ’50, ’60 ai secolului trecut. Atmosfera: tensionată. Mentalitate: de
Călătorie în lumea lui Cheever by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5277_a_6602]
-
întreabă ceva la luarea în evidență, spune Lena, trebuie să spuneți că sunteți prieteni de-ai Ielenei. În centrul Tiraspolului se află biroul de luare în evidență. Sunt ghișee cu jaluzele. Ghișeele par închise. Într-un fel de anticameră stau plictisiți trei bărbați în vârstă și o femeie. Nu e clar dacă așteaptă ceva sau dacă se află aici pentru că este cald. Întreaga imagine duce cu gândul la o piesă de teatru absurd din anii cincizeci. Ielena bate la unul dintre
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
Gabriela Gheorghișor Încă o carte despre comunism?! - vor ricana cei deja plictisiți (în special, tineri născuți după ’89) de recurența temei în proza noastră recentă. Dar tema are în continuare un potențial considerabil de exportabilitate în Occident, iar unii dintre criticii literari (mai ales cei care au traversat vremurile de tristă amintire
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
mult decât atât, să mă destăinui odată ca lumea și pe de-a-ntregul în privința a tot felul de lucruri. „Hârtia este mai răbdătoare decât oamenii.” Mi-am amintit de vorba asta într-una din zilele mele ușor melancolice când, stând plictisită cu capul sprijinit în mâini, nu mă puteam hotărî, în apatia mea, dacă-i mai bine să ies sau să rămân acasă, și astfel, în cele din urmă, am rămas locului, continuând să mă frământ. Da, într-adevăr, hârtia este
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
doi se rostogoleau unul pe lângă celălalt, neputând să se miște independent, căci erau legați fiecare de mâna sau piciorul celuilalt, iar în cealaltă, cocoțați tot pe pat, urmăreau diferite emisiuni de televiziune, schimbând mereu posturile, mai mult sau mai puțin plictisiți. Spectacolul se desfășoară din oră în oră, mereu cu alți spectatori, de la ora patru după-amiază, la ora patru de dimineață, nefiind, desigur, același în toate detaliie lui, căci dansatorii îi implică, mai ales în salon, și pe spectatori în jocul
SPECTACOL-INSTALAȚIE pentru o cameră de hotel by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5336_a_6661]
-
în ultimul rând părinți iubitori ai unei fete aflate la colegiu, cei doi par să se afle în grațiile destinului de atâta vreme încât o petrecere, sâmbătă seara, undeva întro zonă posh a New York-ului, spre care se-ndreaptă, ușor plictisiți, la-nceputul romanului, a devenit un lucru banal, chiar puțin agasant. Sau poate agasant e faptul că fratele mai mic al Rebeccăi va veni să locuiască la ei, destabilizândule astfel armonia de cuplu? Da, poate și asta. Dar în ce
Tentațiile trecutului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5192_a_6517]
-
și îi spun în românește tot ce mi s-a întâmplat. (Petru Popescu îmi face semne disperate. Palmele lui foarfecă aerul, deasupra mesei. Îmi spune, împăciuitor, că am destul material pentru un interviu consistent. Apare - în sfârșit - chelnerul, care notează, plictisit, comanda. Îmi vine să îl rog să întârzie cât mai mult cu cafelele; vreau să câștig timp pentru ca scriitorul să răspundă următoarei întrebări.) O altă temă obsedantă, prezentă și în Supleantul, este relația tată-fiu. Despre aceasta, ați mai scris și
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
le vând cu bucata la un centru de colectare, iar șoferul Grigore comercializează fraudulos câteva cartoane de ouă împărțind profitul cu "iubita". Viața sa conjugală a dispărut cu totul, pentru că soția înțelege să-l facă părtașă la postul ei întorcând plictisită spre el "dulcele" unui posterior somnoros și intangibil. Este de presupus că, dacă soția i-ar fi oferit din când în când ceva de dulce soțului blazat, acesta nu s-ar fi lansat în aventura vieții lui cu cartoane de
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]