27,916 matches
-
amintit pentru o clipă vechile trasee ale Misterelor, Mistere care, o dată la cinci sau la șapte ani, se înscriau pe harta unui oraș La Holstebro, noi am participat la Misterul lui Odin. Seara, s-au tras focuri de artificii pe ploaie; atunci, sub cerul acoperit de nori, mi-am spus că ceea ce e important se află altundeva, și nu neapărat în acest canonic semn festiv. Dacă Odin e fiul lui Holstebro, el nu e mai puțin fiu al Danemarcei, pe care
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
că nici nu mă uitasem bine la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine o să mi-l repare? N-o să pot umbla prin ploaie cu așa o gaură în talpă. În tot cazul, ploaia și un baston sunt o proastă combinație. Și cojocul din hârtie de ziar pe spate, tocmai bun să te ia morticica. Trebuie să aștept sfârșitul potopului ca să pot să ies
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine o să mi-l repare? N-o să pot umbla prin ploaie cu așa o gaură în talpă. În tot cazul, ploaia și un baston sunt o proastă combinație. Și cojocul din hârtie de ziar pe spate, tocmai bun să te ia morticica. Trebuie să aștept sfârșitul potopului ca să pot să ies.(...) Soba începe să se răcească, simt o mie de frisoane
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
fi fiind viață înainte de moarte. Poate n-o fi fost viață înainte de moarte dar scriitorii răposați aveau suflete eterne: de îndată ce cădelnița preotului m-a tămâiat, al meu și-a luat zborul spre înălțimi. I-am făcut semn - Adio, suflete și ploaia de afară, peste răzoare și cimitir. Un diacon mi-a binecuvântat un lănțișor cu o iconiță: s-a rupt în după-masa aceea, l-am pierdut. Fără să-mi dau seama am repetat - Adio, suflete, Încetișor. N-am mai găsit lănțișorul
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
altă victimă, mă lasă în pace. Terase, o doamnă masându-și glezna, un soi de templu chinezesc unde se bea bere. Mâine mă întorc în Germania, trebuie să fie corbi la München, mesteceni. Măcar vântul din munți în zilele cu ploaie. Trebuie să fie viață înainte de moarte. Călugări budiști pe aeroport așteaptă să fie transportați pe acoperișul lumii. Mă așez mai bine pe scaun. în fața porții zborului meu, las să coboare somnul peste mine, încetișor. Scriitorul Dinu Flămând continuă să-mi
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
pleacă din sat pentru a verifica dacă avionul văzut cu o zi înainte este sau nu american. Pe drum, în timpul zilei, este înconjurat de "aburi lăptoși" din care se desprind niște femei voluptuoase, venite să-l ispitească, urmează apoi o ploaie de galbeni, "sute și mii de ochi ai Satanei", alte ispite mărunte și asaltul final al demonilor întărâtați. Episodul este unic, lipsit de urmări, și nu poate fi interpretat ca o probă inițiatică, așadar un derapaj în construcție. Numai consecvența
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
timp care-ți fac cu ochiul. De pildă, la un moment dat, personajul care bolborosește ininteligibil, spune, înainte de a-și da duhul, ceva ce "interpretul" reda în latino-italiană (latino-română, în frumoasa traducere a lui Geo Vasile), astfele: "Că lacrimile în ploaie". Întreaga scenă și frază din final sunt citate din filmul Blade Runner. Mai tarziu, si mai difuz, autorul manuscrisului și discipolul spionului-detectiv Atto Mélani, care visa la o carieră de jurnalist, decide (iar în spate o auzi, de fapt, pe
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
Superstițioși... Îndrăzneți, când înfruntă primejdiile, sunt cuprinși de groază când acestea se ivesc (exces de sensibilitate la gali). Totuși, britanii vădesc mai mult curaj, deoarece nu i-a moleșit o pace îndelungată (...) În capitolul XII - clima... Cerul este întunecat de ploi dese și negre, însă geruri aspre nu sunt... În capitolul XIII, caracterul (...) Britanii se supun fără crâcnire la recrutări, la dări și alte sarcini impuse de stăpânirea noastră, cu condiția să le lipsească abuzurile, pe care ei le suportă cu
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
și neprevăzutul unor comparații. Ș. Cioculescu le-a "descifrat" pe unele cam în felul în care o va face și cu "obscuritățile" argheziene. Nu e nimic totuși hermetic în Lamento, considerată cap de serie pentru poezia postbelică a lui Vinea: Ploi de martie, tragedie citadină, arborii își fac semn ca surdomuții. Pentru spectacolul de adio, plîngeți lacrămi de făină, printre sonerii, lumină, de Sfîntul Bartolomeu al afișelor Nici în Ev, pe care C. Emilian a declarat-o ininteligibilă: Pîclă și brumă
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
de stil ("Cerul este albastru și rareori îl pot gîndi altfel") și își dezvăluie calitatea ei esențială - aceea de a exista ca vecinătate, confirmare deplină, suficientă și firească a propriei existențe: "A fi./ Lîngă frunză, lîngă floare. A fi o ploaie egală cu sine. ș...ț Aici e albastru./ Totul mi se pare a fi/ de o mai mică importanță/ decît faptul că încă exist. Nici un sistem filosofic/nu poate egala/ curățenia și sălbăticia cărnii. Aici e albastru. Exist în afara oricărei
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
sedentar prin chiar natura îndeletnicirii sale de savant cu studii aprofundate în varii domenii umaniste, Odobescu este un călător învederat. Departe de a fi doar un homoviator de bibliotecă, cum ni-l sugerează P. Constantinescu, scriitorul arheolog se deplasează prin ploi ("Plouînd ne-a primit Englitera, pe ploaie am părăsit-o") ori prin noroaie ce-l duc la "deznădăjduire". Muzeele, monumentele, probabilele sau existentele situri arheologice îi procură însă compensația estetică pentru toate dezagrementele călătoriilor "culturale". "Plăcerea de a străbate și
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
savant cu studii aprofundate în varii domenii umaniste, Odobescu este un călător învederat. Departe de a fi doar un homoviator de bibliotecă, cum ni-l sugerează P. Constantinescu, scriitorul arheolog se deplasează prin ploi ("Plouînd ne-a primit Englitera, pe ploaie am părăsit-o") ori prin noroaie ce-l duc la "deznădăjduire". Muzeele, monumentele, probabilele sau existentele situri arheologice îi procură însă compensația estetică pentru toate dezagrementele călătoriilor "culturale". "Plăcerea de a străbate și de a pipăi cu privirea pielea lucrurilor
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
plouă ca dracu'. E o umezeală insuportabilă și reumatică. Aflăm acest lucru tot din revista Caligraf, de la cele două poetese care debutează tomnatic și, probabil, din această pricină, pluvios. Lucia Cremene, de pildă, pune pe seama îngerilor care plîng manifestarea unor ploi subtile: " Cînd îngerii plîng / lacrimile lor cad peste noi / și se topesc în suflet și-n gînd / ca niște nevăzute ploi." (Cînd îngerii plîng), în vreme ce Anna Eichert, de o inspirație ceva mai concretă, fertilizează universul agrest cu aceleași candori desprinse
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
debutează tomnatic și, probabil, din această pricină, pluvios. Lucia Cremene, de pildă, pune pe seama îngerilor care plîng manifestarea unor ploi subtile: " Cînd îngerii plîng / lacrimile lor cad peste noi / și se topesc în suflet și-n gînd / ca niște nevăzute ploi." (Cînd îngerii plîng), în vreme ce Anna Eichert, de o inspirație ceva mai concretă, fertilizează universul agrest cu aceleași candori desprinse direct din cenaclurile de cartier ale Cîntării României. Adică: În veșmînt de sărbătoare / cădeau păduri de lăcrimioare / peste pămîntul însetat / de pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
inspirație ceva mai concretă, fertilizează universul agrest cu aceleași candori desprinse direct din cenaclurile de cartier ale Cîntării României. Adică: În veșmînt de sărbătoare / cădeau păduri de lăcrimioare / peste pămîntul însetat / de pe un țărm îndepărtat / a poposit la noi, dorita ploaie. // Din străluciri, de lîngă soare / pe nu știu ce cărări sau zare / cu grație tulburătoare / a sărutat glia arzătoare / apoi a poposit, dorita ploaie. O altă viață tu ne dai / prezența ta-i ruptă din rai / răsai la timpul zis măsură / cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
de sărbătoare / cădeau păduri de lăcrimioare / peste pămîntul însetat / de pe un țărm îndepărtat / a poposit la noi, dorita ploaie. // Din străluciri, de lîngă soare / pe nu știu ce cărări sau zare / cu grație tulburătoare / a sărutat glia arzătoare / apoi a poposit, dorita ploaie. O altă viață tu ne dai / prezența ta-i ruptă din rai / răsai la timpul zis măsură / cînd pămîntul multe îndură / a poposit la noi, tăcuta ploaie." (Ploaia) Chiar dacă a fost publicată în acest sezon, poezia Annei Eichert pare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
sau zare / cu grație tulburătoare / a sărutat glia arzătoare / apoi a poposit, dorita ploaie. O altă viață tu ne dai / prezența ta-i ruptă din rai / răsai la timpul zis măsură / cînd pămîntul multe îndură / a poposit la noi, tăcuta ploaie." (Ploaia) Chiar dacă a fost publicată în acest sezon, poezia Annei Eichert pare a fi fost scrisă, totuși, anul trecut sau acum doi ani, pentru că tonul invocativ trădează mai degrabă reveria celui care traversează o secetă cumplită, așa cum a fost în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
zare / cu grație tulburătoare / a sărutat glia arzătoare / apoi a poposit, dorita ploaie. O altă viață tu ne dai / prezența ta-i ruptă din rai / răsai la timpul zis măsură / cînd pămîntul multe îndură / a poposit la noi, tăcuta ploaie." (Ploaia) Chiar dacă a fost publicată în acest sezon, poezia Annei Eichert pare a fi fost scrisă, totuși, anul trecut sau acum doi ani, pentru că tonul invocativ trădează mai degrabă reveria celui care traversează o secetă cumplită, așa cum a fost în anii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
Oglinda literar|. Dar deși vine pe filieră moldovenească, vocea lirică este cumva apropiată geografic de Mehedinți, originea ei fiind la Reșița, în Caraș-Severin. Poeta se numește Nicoleta Giura și, surprinzător, unifică interesul pentru îngeri al Luciei Cremene cu fascinația pentru ploaie ca agent al fertilității. Iată ce zice Nicoleta: "Vreau / să fiu Nor / Ca cerul (pardon! n.n,) să îmi aline / Gîndul.// Vreau să fiu / Ploaie. / Pămîntul să mă aștepte.// Trage ușa, înger tăcut, / Și închide cuvîntul / În tăcere... " (Alintări) Dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
numește Nicoleta Giura și, surprinzător, unifică interesul pentru îngeri al Luciei Cremene cu fascinația pentru ploaie ca agent al fertilității. Iată ce zice Nicoleta: "Vreau / să fiu Nor / Ca cerul (pardon! n.n,) să îmi aline / Gîndul.// Vreau să fiu / Ploaie. / Pămîntul să mă aștepte.// Trage ușa, înger tăcut, / Și închide cuvîntul / În tăcere... " (Alintări) Dacă în Banat și în Mehedinți umezeala poetică se regăsește mai curînd în evenimentul meteorologic, Moldova are o sensibilitate mai aproape de aceea a căutătorului de izvoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
cu nuferi albi." (Copilărie-umbră) Nu putem încheia acest excurs prin ceea ce s-ar putea numi Sentimentul umidității la români, decît în Muntenia, iar acest lucru ne dovedește încă o dată unitatea și continuitatea noastră pe aceste meleaguri. O altă atitudine față de ploaia lirică ne propune, de la Tîrgoviște, în revista Litere, nr.4-5 din aprilie-mai 2004, Monica Enache. Mult mai năbădăioasă decît colegele sale dunărene și cu limba atinsă ușor de spurcăciunile argheziene, Monica se zbate în ploaie ca o șerpoaică și se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
meleaguri. O altă atitudine față de ploaia lirică ne propune, de la Tîrgoviște, în revista Litere, nr.4-5 din aprilie-mai 2004, Monica Enache. Mult mai năbădăioasă decît colegele sale dunărene și cu limba atinsă ușor de spurcăciunile argheziene, Monica se zbate în ploaie ca o șerpoaică și se ia la harță directă cu meteorologia, dar are ce are și cu îngerii: Cerul duhnea a ploaie, / a cîntece juvenile îngerești. / Răsăritul versului liber-cugetător / Îl avea-n cap de-o săptămînă de secunde, / acuns printre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
mai năbădăioasă decît colegele sale dunărene și cu limba atinsă ușor de spurcăciunile argheziene, Monica se zbate în ploaie ca o șerpoaică și se ia la harță directă cu meteorologia, dar are ce are și cu îngerii: Cerul duhnea a ploaie, / a cîntece juvenile îngerești. / Răsăritul versului liber-cugetător / Îl avea-n cap de-o săptămînă de secunde, / acuns printre șuvițe denaturate. / Cerul duhnea a ploaie, / mi-am pus impermeabilul peste inimă / și-am ieșit / să delirez versurile cu ochii." (Intermezzo) Am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
ia la harță directă cu meteorologia, dar are ce are și cu îngerii: Cerul duhnea a ploaie, / a cîntece juvenile îngerești. / Răsăritul versului liber-cugetător / Îl avea-n cap de-o săptămînă de secunde, / acuns printre șuvițe denaturate. / Cerul duhnea a ploaie, / mi-am pus impermeabilul peste inimă / și-am ieșit / să delirez versurile cu ochii." (Intermezzo) Am putea merge chiar mai departe, la ,,Lăsați ploaia să rîdă ca o zănatică-n vînt" și pînă la ,,Lăsați ploaia să moară cu noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
Îl avea-n cap de-o săptămînă de secunde, / acuns printre șuvițe denaturate. / Cerul duhnea a ploaie, / mi-am pus impermeabilul peste inimă / și-am ieșit / să delirez versurile cu ochii." (Intermezzo) Am putea merge chiar mai departe, la ,,Lăsați ploaia să rîdă ca o zănatică-n vînt" și pînă la ,,Lăsați ploaia să moară cu noi.." (Petiție), însă cele opt mii de semne s-au cam epuizat, și, oricum, indiferent cum ar scrie, se pare că poetele noastre dintotdeauna...iubesc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]