450 matches
-
scăpînd doar printr-un miracol. Viitorul scriitor primise, probabil, la naștere prenumele Tache, cu care apare mai târziu în scriptele militare. După primele clase la Ianina, urmează școala comercială românească din Salonic. Acum publică, se pare, versuri în revista școlară ploieșteană „Curierul liceului”. Trece, după Pacea de la București (1913), împreună cu un frate mai mare, în România, unde se va fi angajat la vreun ziar, iscălitura sa apărând sub câteva scrisori și articole în „Acțiunea” și „Solidaritatea”. În 1915-1916 „Universul literar” îi
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
și, timp de doisprezece ani, lucrează ca deținut într-o mină de cărbuni din Republica Mordvină, aflându-și sfârșitul la Moscova. Alt frate, Iosif (1901-1947), de asemenea cadet în Oastea Donului, urmează în România aceeași cale: intră funcționar la rafinăriile ploieștene „Unirea” și „Vega”. Olga (1902-1993) va fi traducătoare la Institutul de Proiectări Petroliere din Ploiești. Primele fotografii ale lui S. (numele la naștere e Hristea Nichita) arată un copil frumos, blond, cu plete lungi, îmbrăcat ca o fetiță. Un unchi
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
nu are viață personală”. Nu are, în cazul scriitorului, decât pe aceea a operei sale, cum observă și Balzac. Cum arată biografia poetului care nu are viață particulară? Arată așa cum o imaginează S. ajuns în preajma vârstei de cincizeci de ani. Ploieșteanul întoarce bine lucrurile făcând din aceasta o autoficțiune: „Biografia poetului e opera lui. Eu încerc, în spatele acestei opere, să creez un personaj. Un autor posibil al versurilor mele. Dacă ele au un caracter - ca orice poezie lirică - metafizic, încerc să
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
îi va fi colegă de facultate. Până atunci tânărul S. are un grup de prieteni cu care umblă tot timpul. Într-o zi apare în clasă cu o sprânceană rasă. Este modul lui de a se manifesta în spiritul avangardei ploieștene. Apare, apoi, zvonul că S. scrie poezie. Mirarea este mare pentru că, în imaginația junilor ploieșteni, poetul trebuie să aibă geniu și geniul este, se spune în cărți, nefericit prin definiție. Or, colegul lor nu arată deloc a fi nefericit și
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
cu care umblă tot timpul. Într-o zi apare în clasă cu o sprânceană rasă. Este modul lui de a se manifesta în spiritul avangardei ploieștene. Apare, apoi, zvonul că S. scrie poezie. Mirarea este mare pentru că, în imaginația junilor ploieșteni, poetul trebuie să aibă geniu și geniul este, se spune în cărți, nefericit prin definiție. Or, colegul lor nu arată deloc a fi nefericit și nici nu lasă impresia că trece prin crize mistice. E, dimpotrivă, vital, zeflemitor, pus pe
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
nu are vocație pentru matematică și fizică, nici pentru științele naturale și geografie. Primele versuri răspândite în cercul său de prieteni sunt niște balade în stilul lui G. Topîrceanu. Un coleg îi împrumutase volumul Parodii originale și, citindu-le, tânărul ploieștean este entuziasmat. Le consideră niște capodopere. Începe să compună în stilul lor, întărind nota argotică. O baladă este dedicată vidanjorilor din Ploiești. Balada începe să circule printre elevi și îi aduce autorului primele semne de recunoaștere a talentului. Numai profesorul
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Horst Samson, București, 1996; Carnaval la gurile Dunării și alte fantasme, postfață Romul Munteanu, București, 1997; Primul milion și alte fantasme, București, 2000; Fantasme din lumea cealaltă, București, 2002; Fantasme la gurile Dunării, București, 2003. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Un ploieștean grav, RL, 1995, 7; Roxana Sorescu, „Turnul Babel pe Main”, LCF, 1995, 31; Alex. Ștefănescu, „Carnaval la gurile Dunării și alte fantasme”, RL, 1998, 16; Barbu Cioculescu, Un cântăreț al depărtărilor lăuntrice, LCF, 2001, 4; Ion Roșioru, Poezia miturilor fundamentale
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
Nic. M. Pârvulescu, I. A. Bassarabescu, D. I. Topciu, Ath. N. Păunescu, A. Fulga (Constantin Apostol), Ștefan Mateescu ș.a. De un umor involuntar dă dovadă Ionel Tudosie amintind de „glasul lui Candiano-Popescu, revoluționarul conducător de ieri”, prezent „și astăzi în inima” ploieștenilor, cetățeni care acum ar avea însă „respect pentru legile țării care le garantează libertatea și sunt profund monarhici”. Rubricile obișnuite sunt „Recenzii”, „Note literare” și „Idei, oameni, scrieri”. Poezie semnează Ștefan Mateescu, N. Andreiovici, Constantin Apostol, S. Avramescu, G. I.
PRAHOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288997_a_290326]
-
de public și vehement contestate de adversari. La 2 martie 1908 ține un discurs incendiar la Iași apoi la Ploiești, Pitești, Giurgiu, București, Roman, iarăși București și alte orașe din traseul electoral, idolatrizându-l pe mentorul său politic - Tache Ionescu - ploieștean ca și el. Acum Caragiale duce o viață trepidantă, realizează acea serie de fabule și pamflete necruțătoare cu o foarte bogată oratorie politică, încât se poate spune că a coborât în lumea personajelor sale, se amestecă cu aceste personaje ajungând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Învățat la școală. - Da, zice mama, Încuviințând din cap. - El arde, Petrolul-și-țițeiul! El arde În lămpi de luminat, el arde-n motoare de mișcat, el arde foarte frumos și Înalt, când te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine: sunt foarte mici avioanele Americanilor, dar-Însă ele conțin bombe foaaaarte. Noi nu vedem, de-aici, bombele foarte-marile, dar-Însă-totuși, vedem Petrolulși. Cum arde el foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cerul, la Apus. Și nu mai arde. La noi - la ei, la Ploiești, În urma noastră, Doamne-ferește-i, vorba mamei. Arde, arde, arde, la ei, la Ploiești, unde-a dus Doamne-Doamne-Americanii, / fiindcă așa L-au rugat Daco-romanii: să facă să crape capra Ploieșteanului! Noi - cu țaca-țaca, pe Valea Prahovei În sus, pe la noi nu mai arde. Stau lângă mama, la fereastră. - Miroase bine aerul pe-aici, zice ea, inspirând profund și expirând cu hotărâre, ca la ora de gimnastică. - E rece, aerul, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Gherasim Episcopul Râmnicului, Preasfințitul Părinte Calinic Episcopul Argeșului și Muscelului, Preasfințitul Părinte Casian Episcopul Dunării de Jos, Preasfințitul Părinte Lucian Episcopul Caransebeșului, Preasfințitul Părinte SofronieEpiscopul Oradiei, Preasfințitul Părinte Ambrozie Episcopul Giurgiului, Preasfințitul Părinte MacarieEpiscopul Europei de Nord, Preasfințitul Părinte Vincențiu Ploieșteanul Episcop-Vicar Patriarhal, Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul Episcop-Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale, Preasfințitul Părinte Irineu SlătineanulEpiscop-Vicar al Episcopiei Râmnicului, Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului și Preasfințitul Părinte Corneliu Bârlădeanul Arhiereu-Vicar al Episcopiei Hușilor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Meridionale, Preasfințitul Părinte Irineu SlătineanulEpiscop-Vicar al Episcopiei Râmnicului, Preasfințitul Părinte Ioachim Băcăuanul Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului și Preasfințitul Părinte Corneliu Bârlădeanul Arhiereu-Vicar al Episcopiei Hușilor, împreună cu un sobor impresionant de preoți și diaconi. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Vincențiu Ploieșteanul Episcop-Vicar Patriarhal, a citit Tomosul Sinodal, prin care cei nouă trăitori nemțeni au fost trecuți în rândul sfinților români, prezentându-se icoanele și cântându-se troparele de la slujbele închinate lor. Tomosul Sinodal semnat de toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
1971 Am vizitat Mănăstirea Secu a cărei restaurare este în curs și care fără îndoială își va recăpăta strălucirea de odinioară. Felicit pe părintele Stareț pentru grija deosebită pe care o poartă Sfântului Lăcaș și îi mulțumesc pentru ospitalitate. Antonie Ploieșteanul Vicar Patriarhal * 6 martie 1975 Astăzi am poposit câteva ceasuri și ne am închinat în Mănăstirea străveche Secu în stare de măreață restaurare. 91 Duhul ortodox și românesc al străluciților înaintași care odihnesc trupește în acest sfânt așezământ ne-au
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pentru o broșură pe hîrtie ordinară este, aflăm Într-un loc, de un sfanț, pe hîrtie bună de Olanda prețul este de un sfanț și jumătate. Anton Pann admite și plata În rate și face preciziuni privitoare la trimiterea sfanților. Ploieștenii, cinstiți negustori, citesc mai mult fiind mai evlavioși decît alții. Pann Îi laudă Într-o abilă Înștiințare: „Ploieștenii, cum se vede, sînt mai mult evlavioși, Prin urmare ș-În Scriptură sînt mai tare credincioși, Că cu-nflăcărată rîvnă spre cele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Olanda prețul este de un sfanț și jumătate. Anton Pann admite și plata În rate și face preciziuni privitoare la trimiterea sfanților. Ploieștenii, cinstiți negustori, citesc mai mult fiind mai evlavioși decît alții. Pann Îi laudă Într-o abilă Înștiințare: „Ploieștenii, cum se vede, sînt mai mult evlavioși, Prin urmare ș-În Scriptură sînt mai tare credincioși, Că cu-nflăcărată rîvnă spre cele dumnezeiești, Cu asupra s-arătară doritori cărții acești; Negustorii mai cu seamă toți sărind s-au abonat Ș-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
evident!... Ședința s-a suspendat, firește. Ternovits s-a dus vis-à-vis, la bar, să sărbătorească revenirea-n țara lui cea atît de dragă. Să ne-amintim de Lupu Buznea Anii 1965-1995. Actorul din titlu nu este foarte cunoscut; exceptîndu-i pe ploieșteni și pe amicii lui Sebi Ștefănescu, puțină lume a auzit de el. Deși era dintr-o familie oarecum celebră: tatăl său fusese un mare traducător; fratele și sora actori la Nottara. El a slujit instituția teatrală prahoveană, cu talent. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ca și eroul eponim al nuvelei fantastice Kir Ianulea ca fiind "sămînță de idriot, doritor de alte orizonturi", imposibil de fixat intr-un clișeu al specificului imuabil: "eu cu sufletul sunt mai mult ieșan decît bucureștean, deși de fel sunt ploieștean". S-ar putea recunoaște aici o suspendare a eredității simțită ca încorsetare a personalității dornică de permanentă relaționare amicală în sincronia existenței: "nu știi ce plăcere-mi fac în exilul meu rîndurile prietenești" scria in 1906 lui P.Missir cel
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
i-a conferit, ca recunoaștere a întregii activități în afirmarea spiritualității băcăuane, titlul de Membru de onoare al comunității academice. În anul 2004 a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Ploiești pentru merite artistice și promovarea culturii muzicale ploieștene peste hotare. 3. Costică BARBĂRASĂ Sunt născut pe 6 februarie 1928 în satul Bichești, com. Boghești, jud. Vrancea. Absolvent al școlii primare din satul Giurgioana și al Liceului de Băieți Tecuci. În anul 1950 am promovat examenul de admitere la
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
eu vorbeam despre afrontul argentinian. Să nu mai aud tangouri de azi Încolo, gata! Se face liniște. Numai Gicu se ridică, intră-n cârciumă, apoi revine vesel. După câteva minute, din boze răsună Vânzătoare de plăceri, În inconfundabila interpretare a Ploieșteanului. Ei, ce zici, Sandule, tangoul ăsta merge? Ăsta merge, că e de-al nostru. Or fi inventat ăia tangoul, da` nici noi nu ne-am lăsat... Suuuuunt vânzătoare de plăceeeeeri, În taina unei seeeeeri Îți dau tot ce Îmi ceeeeeeeriiii
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
concepția sa despre râs se susține. Saltul neașteptat dintr-o sferă a spiritului într-una materială rizibilă, exemplificată de Bergson prin plastica imagine a unui orator care strănută, trimite cu gândul, de pildă, la ipostaza comică a Prezidentului, capul revoluției ploieștene evocată cu disimulată nostalgie în schița Boborul!:" La 6, în Piața unirii plină de popor tocmai pe locul unde se ridică astăzi mândră statua Libertății (cetățenilor ploieșteni, Națiunea recunoscătoare!) Prezidentul, urcat pe un scaun de tocat cârnați, citește actul solemn
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
strănută, trimite cu gândul, de pildă, la ipostaza comică a Prezidentului, capul revoluției ploieștene evocată cu disimulată nostalgie în schița Boborul!:" La 6, în Piața unirii plină de popor tocmai pe locul unde se ridică astăzi mândră statua Libertății (cetățenilor ploieșteni, Națiunea recunoscătoare!) Prezidentul, urcat pe un scaun de tocat cârnați, citește actul solemn al întemeierii Republicii"54. Teoria contrastului dintre pretenții și realitate care scoate în evidență ridicolul explică declanșarea comicului caragialian nu doar din dramaturgia, ci și din proza
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1711, apud. Popa, Marian, Comicologia, ed. cit. p. 226. 198 Robert Escarpit, L'humour, PUF, Paris, 1996, p. 86. 199 Fr. Schlegel, Athenäum, 1798, apud. Marian Popa, Comicologia, ed. cit., p. 255. 200 Am menționat câteva aspecte legate de proveniența ploieșteană și caragialiană a sintagmei, în articolul Rămânem cu râsu'plânsu', publicat în volumul Poezie românească. Tendințe și direcții actuale, Editura Universității din Ploiești, 2009, pp. 55-63. 201 Antonin Artaud, Le Théâtre de la cruauté (Premiere manifeste), 1932, reprodus în Dialogul neintrerupt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-o muțenie atât de teribilă, încât lui Vladimir îi păru manifestarea unei crize de catalepsie... Abia după al cincilea pahar de whisky și tocmai când prin vagonul restaurant începuseră să treacă, vorbind tare, grupuri care flecăreau apăsat, în felul ploieștenilor, unii chiar sugerând maniera bulgărească de conjugare a verbelor, moldoveanul-capitalist sadea, se trezi, revenind în contemporaneitate. Făcând un semn din mână, îi desemnă aproximativ pe acești trecători, ce animau zgomotos atmosfera salonului cu mese goale. I se adresă lui Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și la proverbul românesc, cumcă la Dumnezeu și la noi toate sânt cu putință. Îndealtminterelea, republica - foarte provizorie - de la Ploiești, pe care reacția[a] avut nepoliteța de a o desființa repede-repede, puind chiar mâna pe inviolabila persoană a capului statului ploieștean, ne-a dat deja un exemplu viu, oarecum istoric, al ferici[ri]lor republicane, și n-am voi să vedem în mare ceea ce în mic fusese deja atât de gentil. Republicanii de la Ploiești au făcut sprafcă la casierie, la cutia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]