978 matches
-
mea fulgerul oceanic al profeției adunate în tigva ei, cum ședea lângă cuptor și-și ducea zilele altminteri nu foarte luminoase. Amintește-ți ce-ți spun când eu nu voi mai fi, Augie, când o să fiu moartă! Iar mâna ce plonja în jos mi-a aterizat pe braț; n-a fost decât un accident, însă unul înspăimântător, căci am țipat, de parcă această atingere mi-ar fi lovit înzecit sufletul. Poate că nu făceam decât să îmi plâng caracterul, căci tocmai mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
apă fără să se încălzească avea să fie prea rigid ca să mai poată lupta în seara aceea. Așa că Nails s-a apucat să tropăie, zâmbind; era și el un om schimbat în acest soare de apă repede cu pescăruși care plonjau brusc la suprafață să prindă bucăți de pâine. A descărcat câteva lovituri din capul pieptului, animat, tehnic și periculos, iar Dingbat, dungat ca piciorul de lăcustă, îl sfătuia să bage mai multă forță din umăr. Erau foarte convinși că plutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să plec și-am să te las aici.“ „Ți-am spus să luăm trenul,“ I-a spus Nails, „dar mureai să dai patru dolari mai puțin.“ A ascultat totuși țipetele ce se ridicau împotriva lui, cu ochii măriți, și a plonjat cu mai mult spirit în runda a doua, aruncându-se asupra lui Jaworski fără să-I mai pese, cu mișcări ucigătoare de băiat de la periferie făcute de pumnii lui albi și noduroși. Însă în cea de-a treia rundă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
foarte murdare. Și, în graba mea de a pune o distanță mare între mine și șoseaua de lângă Lackawanna unde fusese arestat Joe Gorman, nu aveam răbdarea de a sta în picioare și a face cu mâna, ci mergeam înainte. Mașinile plonjau și treceau în vârtej pe lângă mine și când am ajuns într-un loc lângă Ashtabula, Ohio, unde Calea de Nichel** merge în paralel cu șoseaua, am văzut un marfar care se ducea înspre Cleveland în care erau oameni care ședeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că se distrează, că e un mire năvalnic, energic, cu chef de hârjoneală, dar de fapt aveam senzația că era chinuit de gândul sinuciderii, care nu era doar o sugestie, și că în același timp se simțea în stare să plonjeze și să pună mâna pe toate compensațiile, ca de pildă mândria lui că avusese nervi tari și trup pe măsură, că urma să trăiască în lux și, mai mult, o anume nechibzuință cu care-și formula cererile: sentimentul a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
peste ultima graniță a puterilor sale. Și, la fel ca mașina ce lua cu scrâșnet de roți curbele, se îndrepta și își menținea echilibrul. Totuși era evident că avea gânduri de sinucidere din modul în care conducea și în care plonja în dispute, fără să-i pese dacă o să fie rănit; ținea un cric sub scaunul șoferului pe care-l folosea de armă când se lua de gât cu cineva pe autostradă și înjura pe oricine poftea, trecând pe roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acasă să se schimbe, conducea până la lac. Ne duceam să înotăm în zona de lângă North Avenue pe care o iubise atât Comisarul. În a cărui gură puneam pe vremuri țigări aprinse în timp ce plutea. Deschizătura largă a picioarelor lui Simon când plonja și unghiul stângaci al brațelor sale care îmbrățișau apa mă făceau să mor de grija că, atunci când se arunca în apă, o făcea fără vreun gând de a mai reveni la suprafață în viață, de parcă pleca să guste orbește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
urmă, ajuns lângă ușă, purta în șoaptă o conversație pe care am fi putut-o purta oricum după ce își încheia programul. Doar că el își dorise probabil să văd unde lucrează. Pielea de un roșu aprins a brațelor lui care plonjau în detergentul pentru vase și aspectul lui de cal deșălat, cu dinți lungi și ochi apoși în amurgul înstelat al acelei alei; și de asemenea mâncarea aceea înfiorătoare, mirosind a resturi care trebuie aruncate la gunoi și pe care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aproape imposibil de suportat, stăvilită de vechile ciocuri de ceainic ale craterelor antice. Dar încă nu ajunsese să se înalțe. Zbura greoi la mică înălțime în urma nadei și a vâscoaselor potroace stricate de căldura soarelui. Iarăși și iarăși era aruncată, plonja în jos, căci era singurul mod de-al face să se miște. De câte ori Thea greșea distanța, mă făcea să mă clatin, de vreme ce era legat de mine cu o frânghie care îmi fusese petrecută pe sub brațe. Alerga să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
șerpi și mă simțeam destul de arțăgos. Speram că Theei o să-i piară interesul pentru toate astea; în timp ce ea, pe de altă parte, presupun că aștepta să mă satur de Moulton și compania. Între timp avea loc fiesta după fiesta. Orchestra plonja în zócalo, clănțănea, bocănea, zbiera; artificiile înfloreau și explodau unul după altul, procesiunile se legănau unele după altele o dată cu imaginile care se succedau. O femeie a făcut infarct și a murit la o paranghelie care a durat cinci zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
când făceam facultatea, m-a apucat o dorință vie să devin - sau să fi fost - cardinal renascentist. Asta mi-ar fi plăcut grozav să fiu. Un cardinal care să-și facă de cap, scoțând pe nări fumul vieții, nechezând și plonjând înainte. Da, măi frate! Și mi-aș fi trimis mama la mănăstire. Iar pe tata l-aș fi ținut într-un sac de iută. Și i-aș fi comandat lui Michelangelo să depășească operele pe care le făcuse pentru Farnese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în mod cuviincios, un deget la buze și amândoi ne-am întors cu fața înainte. Să fi fost în jurul orelor trei. Am închis ochii și am așteptat, în oarecare alertă, ca organistul să termine cu muzica la nimereală și să plonjeze în marșul din Lohengrin. Nu-mi amintesc limpede cum s-a scurs următorul ceas și un sfert, în afară de faptul crucial că nu a existat nici o plonjare în Lohengrin. Îmi mai aduc aminte de un grup dispersat de fețe nefamiliare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că porumbul, lâna sau fructele care se schimbă sunt puse direct în praful piețelor al căror nume aztec, tianguis, e încă folosit. Dar nimeni sau aproape nimeni nu se oprește în aceste așezări unde istoria se îngînă cu jungla. Autobuzul plonjează în sud, sub un cer tot mai ars de febră în ciuda rafalelor violente de ploaie, și între păduri întinse de palmieri bătrâni unde e normal să-ți amintești de Rousseau, de mitul vârstei de aur și să-ți pui întrebări
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să o duc la garderobă. În schimb, Tom a jurat că o va păzi ca pe ochii din cap, iar el e Îndeobște un om de Încredere. L-am lăsat, așadar, sprijinit de balcon, cu haina pe braț, și au plonjat În jos pe scări către mulțimea haotică, făcându-mi loc cu coatele ca să mă pot zbânțui În voie. Aici se cântă genul meu favorit de muzică, foarte tare, cu melodii bune și chitare „supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
puțin aglomerate și se așază la taclale. Înotăm în toate anotimpurile. Baia Exterioară, puternic iluminată după căderea întunericului, are un farmec cu totul special în timpul iernii, când alergăm din cabine, dezbrăcați, străbătând o scurtă pârtie de gheață sau zăpadă și plonjăm în apa caldă, peste care planează un nor de abur atât de dens, încât vizibilitatea e redusă doar până la doi-trei metri, și înotăm, fiecare izolat în strania lui găoace de ceață. Majoritatea înotătorilor preferă Baia Exterioară, care-i mai potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul. Înota frumos în plăcuta apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase mai devreme și acum, îmbrăcată într-un elegant pulovăr de lână, o elegantă șăpcuță de lână, mănuși la culoare, ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despărțiră, fiecare înotând în direcția lui. George, părăsind priveliștea îngrețoșătoare a pruncilor înotători, și uitându-l instantaneu pe Adam, se dusese la cabine și de acolo la bazin. Făcuse câțiva pași pe margine, căutând, printre înotători, un spațiu unde să plonjeze, și nici măcar n-o zărise pe Diane. Gândurile îi erau foarte departe de ea. Acum își executa craulul perfect, fără efort, cu capul sub apă și mâinile bine întinse, pentru a atinge peretele bazinului când se întorcea. Părul castaniu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea clipă bărbatul își întoarse capul, George îl recunoscu pe John Robert Rozanov. Reîntorcându-se, din trei pași, îndărăt la bazin, George plonjă din nou în aburul dens. Și Alex îl văzuse pe Rozanov. Îndreptându-se spre „oale“ pe lângă Grădina Dianei, se oprise ca fulgerată, apoi făcuse cale întoarsă. N-o zărise pe Diane, care se găsea încă în grădină, arzând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simț ca un rac fiert. Urcară scările, ținându-se vârtos de bara de oțel și ieșiră în aerul rece, trecând din abur în lumina soarelui. — Uite-l pe preot, spuse Eastcote. Câțiva metri mai încolo, părintele Bernard, care încă nu plonjase, contempla apa. Făcea o notă discordantă, pentru că nu purta chiloți de baie, ci un costum întreg, negru, cam lăbărțat, despre care se spunea că era de lână, de parcă ar fi fost o sutană de baie. — Arată ca un clovn, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ăsta? Are cicatrici pe corp? — Nu știu. În clipa aceea, părintele Bernard se așeză pe marginea bazinului și se lăsă să lunece domol în apă, apoi începu să înoate cu mișcări stângace. Nu era un bun înotător. — Nu știe să plonjeze? — Cred că nu, răspunse Eastcote. — S-ar zice că nu știe nici să înoate. O să dea curând de greutăți. — Nu orice om care nu știe să înoate e neapărat prost. — Mie îmi spui? Eu trăiesc atât de retras de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apa cu picioarele și se răsucește pe loc ca un tirbușon? — Da. Așa-i place ei. — Îmi amintește de ceva ce-am văzut odată într-un eleșteu din vestul Irlandei. — Bun, acum mă duc să înot. Să fii cuminte! Tom plonjă înotând în direcția lui Alex. Ca și Adam, se simțea mai aproape de ea când era în apă. Alex se oprise din învârtit și-i făcea semn cu mâna. Tom trecu pe lângă ea, atingându-i umărul neted, ud, și strângându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bine. Și cine sunt ei? Cine sunt? Probabil că poetul și un prieten. Imaginația părintelui Bernard, când își însușise poemul, ținuse seama de faptul că sexul înotătorului nu era specificat. Imaginea finală era, cu deosebire, prețioasă pentru el, tânăra persoană plonjează și se reînalță în valul iscat de afundarea sa, scuturându-și părul ud și râzând. Și pretutindeni, în jur, malul verde al râului, aurul soarelui, căldura, solitudinea... — Crezi că-i o poezie de dragoste? o întrebă pe Hattie. — Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut. Părintele Bernard, care în tot acest timp își ținuse răsuflarea, lăsă acum să-i scape un suspin. Dans l’onde toi devenue ta jubilation nue. Preotul, care-și făcuse partida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
formuleze gândurile, amestecându-le cu senzațiile: „Ce mi-ar mai fi plăcut altădată trecerea asta de la cald la frig, gustul de «plăcintă caldă cu înghețată», cum îi spunea Rose. Mi-ar fi plăcut să văd cum ninge și pe Tom plonjând atât de frumos. Numai că acum nu mai pot. Și-l invidiez pe Tom, îl invidiez că e tânăr și puternic și că va trăi, în timp ce eu nu mai sunt și nu voi trăi“. Lui William i se părea paradoxal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
1). Cetățenii ascultau asigurările pe care le oferea el, după care comentau cu și mai mare înfrigurare ipotezele lor sinistre și ridicole. După ce priviră un timp jocul capricios al uriașului jet aburind, membrii familiei McCaffrey se echipară pentru înot și plonjară în bazinul în care temperatura era aceeași ca în fiecare zi, între 26 și 28 de centigrade. După o cursă tur-retur în bazin, Tom ieși din apă și începu să-și frece cu degetele părul lung, ud, înfoindu-l. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]