966 matches
-
din nou. Orgoliul de istoric prob, doct și pozitivist Îmi interzicea să Înaintez pe această cărare spinoasă, așa cum mă reținuse să formulez o concluzie clară și la finalul lucrării pe care n-am mai apucat s-o prezint la Paris. Plonjasem deja periculos În poezia istoriei. Mă intriga Însă suficiența burdușită de curiozitate a așteptării lor: va da sau nu handicapatul de elev examinat răspunsul cuvenit? Îmi ceruseră să-mi exemplific teoria privitoare la repetabila fracturare a cursului istoriei, alesesem cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de la firul povestirii, o luase aiurea pe arătură, Încurcând borcanele, după care glisase la fel de neașteptat Într-un expozeu schizofrenic despre comunism, fără nici o legătură cu nimic anterior sau cu ceva privitor la aventura lui pe coclaurile Centrului. De data asta, plonjase În delir sadea, oricât de mult se chinuise să păstreze o oarecare logică a discursului. Dar cel mai tare mă Îngrijorase oprirea bruscă a șirului de cuvinte și faptul că Adam Adam rămăsese dintr-odată nemișcat, exact În poziția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adevărat performant În buncărul lor, acestea erau Încuietorile. Ți-o spune cineva care a absolvit liceul industrial cu profil lăcătușerie ! Desigur, rămânea posibilitatea confecționării de către cel interesat a unei cartele potrivite, dar dacă admitem că așa ceva ar fi fost posibil, plonjam Într-o fundătură fără granițe: Însemna că oricare, dar absolut oricare locatar al Centrului putea să facă rost de o cartelă și să pătrundă, oricând, În orice cameră poftea - chestie greu de admis, fie și ca posibilitate strict teoretică. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
știi că e ea și nu cealaltă, atâta vreme cât coeficientul de probabilitate este același? Și ține seama, te rog, că am pornit de la cea mai simplă dintre aranjările posibile ale literelor ălora cretine. Dacă Încerci grupări, doar o idee mai complexe, plonjezi Într-un labirint probabilistic din care nu te mai scoate nici Dumnezeu Însuși. Eventual, diavolul... Îți dau numai câteva exemple și-o să te convingi imediat că nici nu bat câmpii, nici n-am luat-o pe cărare spre izvor. Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
înnăscut. Știa prea bine cât e de fermecător și se folosea fără rușine de acest atu. — Să o lăsăm baltă. Mai bine îmi spui vești proaspete. Sigur sunt mai interesante ale tale. Ăsta era imboldul de care avea nevoie. A plonjat într-o descriere a noului proiect la care lucra, o producție La Traviata, cu o companie de teatru avangardist; acțiunea avea loc în anii ’70, într-o închisoare de femei din Australia, cu Violeta închisă pentru prostituție, Alfredo un gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rechinii le-a venit de hac. - Cum poți să fii sigură de asta? - Benedetto mi-a povestit tot. - Nu ți-am povestit nimic, mamina! Benedetto avea fața roșie de surpriză. - Pentru că tu nu înoți bine, nu știi ce însemnă să plonjezi în adânc, a suspinat Beppo. - Dacă ai ști, mamina, ce înseamnă pentru noi să ne scufundăm în apă, explică Benedetto, e ca și cum ai căuta urme de geniu în apă, e ca un exercițiu de stil. Edith se uita uimită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând cafeaua, îi zumzăia prin cap un vers: „Numai cel care plonjează în adânc poate să găsească perle“. Când Beppo tocmai se pregătea să plătească și să plece, ochii lui au dat de ochii unui bărbat necunoscut care-l fixa. Hainele lui erau cam ponosite, dar unghiile degetelor fine erau îngrijite. Surâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de seamă prea mult pentru că în fiecare minut se nășteau ființe noi pentru a se întreține transcendentalul joc. Un pântece imens cerea mereu de mâncare, o bulimie universală se cerea potolită. Prima zi, Jacopo se arătase complet dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă de frunze pe malul plin de soare, cu ajutorul localnicilor care-i povesteau istorii vechi cu rechini și alte animale exotice. Erau vădit îngrijorați de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
călcat pe urmele tatălui, scriau ziarele. Pentru a onora amintirea lui Beppo, familia a început din nou să-și petreacă vacanțele la Oceanul Indian, ca și cum numai așa ar fi putut să învie zilele în care fuseseră împreună cu el. Se scăldau și plonjau în apă ca pe timpul lui Beppo, cu acel foc al pasiunii care dispare numai ca să se aprindă din nou în alte corpuri. UN EROU MIC MARE Nu, nu e ușor deloc să fii mic de statură când există o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acesta se pleca, umil. Nici șurubelnița pe care-o avea în mâna dreaptă pentru a-i deșuruba pula n-o observă. Pentru că dacă le-ar fi văzut, cu siguranță că ceva-ceva ar fi făcut, ferindu-se, fugind, ascunzându-se poate, plonjând în vreuna dintre nenumăratele pizde ce clocoteau prin jur. Numai că nu văzu nimic, ci se lăsă pe spate, liniștit, întrebându-se numai dacă moșul are dinți în gură sau nu, căci nu voia să-l doară. În loc de dinți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu-l durea nimic, dar nici măcar hainele de pe el nu îi erai sfâșiate. Nu-i venea să creadă, se afla pe pajiștea ierboasă, foarte aproape de Stânca Adevărului. Nici vorbă de peisajul selenar de mai înainte și ceața groasă în care plonjase care se întinsese peste tot. Nu pricepea ce se întâmplase. Visase? Să-și fi pierdut cunoștința și să fi plonjat într-un coșmar? Poate din cauza oboselii i se întâmplaseră toate acestea? Condusese toată noaptea spre Baia de Sus, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe pajiștea ierboasă, foarte aproape de Stânca Adevărului. Nici vorbă de peisajul selenar de mai înainte și ceața groasă în care plonjase care se întinsese peste tot. Nu pricepea ce se întâmplase. Visase? Să-și fi pierdut cunoștința și să fi plonjat într-un coșmar? Poate din cauza oboselii i se întâmplaseră toate acestea? Condusese toată noaptea spre Baia de Sus, după care lucrase în cimitir noaptea următoare și apoi, tot fără să se odihnească, venise aici. Nu, exclus! Nu era prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Început să-i spună lui Amory că Rosalind era cu siguranță excentrică. Fusese Însoțitorul ei Într-un grup care se dusese să Înoate sus, În Westchester County, iar cineva menționase faptul că Annette Kellerman, fusese În vizită acolo cândva și plonjase În apă de pe acoperișul unei cabane de vacanță dărăpănate, de la o Înălțime de zece metri. Rosalind insistase imediat ca Howard să se cațere cu ea pe acoperiș, ca să admire priveliștea. După un minut, cum stătea el pe marginea acoperișului, bălăbănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Încapsulate În baloane sinilii de săpun, unde lumina soarelui Împroșca printre trunchiurile copacilor beți de atâta vânt. Cum putea cineva să se gândească la lucruri serioase sau să se Îngrijoreze sau să facă orice altceva decât să se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo, la hotarul timpului, În timp ce lunile Înflorite se scurgeau? Lasă zilele să treacă. Tristețea, memoria și durerea se Înnoiau afară, dar aici, până nu ieșea să le Întâmpine, voia să mai plutească nepăsător și tânăr. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
didactice ale altora. Viața era o mocirlă afurisită... un meci de fotbal În care toată lumea se afla În ofsaid, iar arbitrul fusese alungat, fiecare pretinzând că arbitrul ar fi fost de partea sa... Progresul era un labirint... În care oamenii plonjau orbește, ca apoi să fugă Înnebuniți Înapoi, strigând că l-au găsit... că au găsit regele invizibil, elanul vital, principiul evoluției... scriind apoi o carte, declanșând un război, Întemeind o școală... Amory, chiar dacă n-ar fi fost un egoist, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aș fi putut să fiu orice sau aproape orice, am avut sumedenie de talente, dar nu s-a prins nimic, am vrut să fiu nimic, adică actor. Păi, puteam fi un fotbalist strașnic. Eram un foarte bun portar de fotbal, plonjam cu mare curaj, prindeam aproape tot, mă gândeam mai ales la Datcu și la modul în care scotea el mingile de sub bară, eram grozav, dar mama mi-a pus în vedere că important este „să pun burta pe carte”. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de telefon. Cuvântul‑cheie „tu” își face timid apariția și este un prim „tu” timid. Se plănuiesc o excursie și o vizită, la vară, în vilegiatură. Se fac sandvișuri. Se împart felii uriașe de tort pe farfurii de carton. Rainer plonjează din ascunzătoarea sa asupra Sophiei și spune că acum trebuie să înceapă, în sfârșit, o fază a prieteniei lor care să se deosebească fundamental, ar îndrăzni el să spună, de tot ce‑a fost înainte. Mai exact, trebuie să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s-ar trezi mort. Puterea banilor era În stare să șteargă urmele epuizării fizice date de căutarea plăcerilor. Avionul Concorde se Îndrepta vertiginos spre Paris, unde locuia cea de-a treia membră a acestei categorii de oameni privilegiați. Părea că plonjează din miezul zilei În inima nopții. Șoferul limuzinei mă aștepta la capătul terminalului de sosiri de pe Charles de Gaulle, cu o pancartă de dimensiunile unei cărți poștale pe care scria Monsieur Miyashita. Am trecut de vamă fără probleme. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
politicos, pentru a mai fi tandru, așa că am răspuns mai întâi împingându-i fața pe pat, trăgând de fesele ei reci spre mine și modelându-i trupul într-o poziție care mă satisfăcea. Ea țipă în momentul în care am plonjat în corpul ei, iar coapsele ei lungi tremurară minunat în timp ce ne jucarăm pantomima zgomotoasă până la finalu-i cutremurător. Am dormit până când zorii se strecurară prin țesătura subțire a draperiilor. Trezit înaintea ei, am fost uimit de culoarea sa, care era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prelungeau până târziu în noapte, până spre dimineață. Locul devenise vestit, era un întreg spectacol verbal, parcă ieșit din timp într-o epocă rigidă, începând cu sfârșitul anilor '50 și până prin anii '70. O oază de libertate, un loc de unde plonjai direct în oceanul fanteziei. Grupul părea imperturbabil, lansa anecdotă după anecdotă, nebunie după nebunie, se bucura sau se mânia, era un fel de stranie izolare într-o viață spirituală utopică, plină de proiecții imaginare, pe care mizeria cotidiană nu o
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
ezoterismul articulat cu farmec, autobiografismul meditațional-biblic, eroul liric evoluând ca „un etern balerin-cosmonaut“ între dionisiac și apolinic, între profan și sacru, între esențe / chintesențe derivate din monumentalitatea expresionist-brâncușiană, ori blagiană / gottfried-benn-iană, evadarea din mrejele magnetice ale sferei Yin spre a plonja în cele de tip Yang, survolarea registrelor thanatic-bacoviene spre priveliștea ființei, ori spre „poarta“ «Republicii» lui Platon, cultivarea mitemelor păgâne (mai rar), sau creștin-biblice - de la „Geneză“ / „Facere“ până la cele mesianice (frecvent), pe „adâncul calmei creste“ barbiene, ori conjugarea acestor miteme
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
rezonanță între conținuturi și structuri ale subconștientului colectiv al domnului Adrian Erbiceanu și informația mitică, abisală din memoria colectivă a acestui neam ... Este exact ceea ce a trăit, ceea ce s-a întâmplat cu dacismul la Eminescu, cu setea lui de a plonja în straturile adânci ale culturii dace, ale memoriei, ale universului cultural al poporului daco-român. Reactualizarea, re-potențarea acestor conținuturi ancestrale mitice credem că sunt caracteristica geniului. Basmul acesta conține în corpusul său, în straturile profunde ale mesajului său informații extraordinare, motive
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
călăii. Cei care nu-și ascultă sau nu și-au ascultat niciodată vocile interioare plămădite fie în cea mai fragedă pruncie, fie în copilăria târzie, fie în adolescență, fie în prima tinerețe sau chiar în tinerețea târzie, înseamnă că au plonjat prea repede în meseria pe care o practică, așa, hodoronc-tronc, ca atunci când se-ntâmplă să aterizeze nevinovată, câte o muscă-n supă. Ori că au frecventat trei, patru facultăți deodată și-atunci vocile interioare au confundat de-a dreptul canalele
7 (FĂRĂ NICIUN TITLU) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362800_a_364129]
-
că blestemul ce ne-a legat De viață asta grea de păcat Trec călătorii, care-și adapă Caii în flăcări, avizi de apă- Fluturii nopții, negri, nervoși, Cad și se-neaca, dar mor frumoși Luna spre seară arde și ea Plonjînd în apă, dulce și grea, Mai trec și păsări prin umbră zilei Stîrnind în mine vuietul milei Numai de mie nu îmi e milă Zac mort de sete că o cămilă Auzi cum scîrție cumpana-n noapte Stelele-n apă
EU MOR DE SETE LINGA FINTINA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361100_a_362429]
-
cândva din adâncuri nebănuite, ce a populat clipele unor ființe abstrase din prezentul social, navigând printre semnele de întrebare ale propriului lor interior într-o celulă, poate să aibă o valoare literară, ea are totuși o semnificație individuală și documentară. Plonjând în eul lor intim, oamenii și-au făurit arme, ori biete cârje, spre a-și obloji rănile (și ale celor din jur). O anumită oralitate era inevitabilă, după cum inevitabilă era și rima - aproximativă de multe ori - canoanele ei fiind impuse
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]