565 matches
-
că lista deținuților maghiari din fortăreața respectivă, pe care o prezintă În aceste anexe, este incompletă, tocmai datorită restricțiilor evocate. Chiar și această listă, afirmă Dálnoki, a fost salvată doar printr-un subterfugiu, ascunsă fiind sub Învelitoarea de piele a ploștii sale, pe care a putut să o ia cu sine din Închisoare, după eliberare. În acest fel, a reușit să salveze lista cu pricina, precum și manuscrisul memoriilor. După ce a ajuns acasă, scrie eroul nostru, spărgând peretele ploștii, am scos de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de piele a ploștii sale, pe care a putut să o ia cu sine din Închisoare, după eliberare. În acest fel, a reușit să salveze lista cu pricina, precum și manuscrisul memoriilor. După ce a ajuns acasă, scrie eroul nostru, spărgând peretele ploștii, am scos de aici lista și am salvat-o ca pe o relicvă, Împreună cu jurnalul meu de detenție. Ce credit se poate acorda acestui scenariu romantic, căruia Îi putem găsi corespondențe atât În literatura ficțională a epocii, cât și În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Múzeum”, În anul 1892, nu este un concept, ci o transcriere Îngrijită, lipsită de ștersături și adăugiri. În nici un caz, ținând cont de starea bună În care se află, acest caiet nu a cunoscut aventura dosirii sale conspirative Într-o ploscă. Lista deținuților de la Josephstadt ar fi putut să Încapă acolo (dacă ne gândim doar la dimensiunile sale), dar faptul că ea este transcrisă, În continuarea restului lucrării, cu aceeași cerneală, Începând pe versoul ultimei file a „Cuprinsului”, ne arată că
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
figura de stil care imită, prin elementele sonore ale unui cuvânt, anumite sunete din natură și creează armonie imitativă. Exemplu: "Și pornind eu cu demâncarea, numai ce aud cântând: - Pu-pu- pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!” ( I. Creangă- Amintiri din copilărie) " Iar din plosca ei de giușă De mătușă Un tăios, un aspru :hârrși...” ( I.Barbu- După melci) Oximoronul este figura de stil care constă în asocierea neașteptată a doi termeni contradictorii sau cu semnificații opuse, cu scopul obținerii unor efecte expresive surprinzătoare. Exemplu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
soldat rănit, cu o plagă la coapsa stângă, o schijă. Mă aflam ca infirmier voluntar printre răniți, aveam vreo șaisprezece ani, lucram la un spital de răniți, Z.I. 365. Noi, cei câțiva elevi concentrați acolo, prin 1941, le dădeam plosca, le aduceam masa de la bucătăria spitalului, care se instalase în localul liceului unde învățam încă cu o lună înainte de a se fi instalat spitalul. Mă împrietenisem cu Burcea, un ostaș, originar din Băilești. Lui Burcea îi scriam cărțile poștale pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu care avea să plece în pelerinaj la Ierusalim. Își cumpără deci pânză de sac groasă și foarte aspră, din care își făcu o haină lungă ce-i ajungea până la glezne. Își făcu rost de un toiag și de o ploscă, atârnându-le de șaua catârului. Își cumpără și niște opinci, dar nu încălță decât una, nu de dragul de a nu fi în rând cu lumea, ci pentru că avea un picior înfășat, care îl durea destul de tare. Și în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori ale ei, Luiza și Cristina, și cu fratele lor zidarul, debutând În postul de casie riță la „Plosca de aur“, vechiul magazin cu pânzeturi din Bără ție. Nu ea era cea mai plăcută dintre surori; iar cele trei nașteri din căsnicia ei cu Bucuța o obosiseră curând de tot. Disprețuind orice cochetărie sau chiar numai grija pentru cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aveau de mâncare În acea zi În casă: tăvi și oale cu ghiveci, cu varză, cu tocană sau cu ciorbă, atunci smulse de pe plită, fripturi de pasăre cu legume și cu ardei de-ți lua gura foc, stâmpărată repede din ploștile cu vinul care nu lipsea din nici o casă, căci fiecare Își avea peticul lui de vie și de grădină cu zarzavat, Într-o cultură a pământului din cele mai intensive ce am văzut vreodată, prin utilizarea pământului de muncă până În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
depanajul motorului. - Cât mai puțin confort pentru un minimum măcar de sportivitate. - Drumuri, popasuri și Întâl niri cu oamenii, ba chiar și cu Dumnezeul rumânilor, și zăbo viri ale inimii păgâne și date la rele, prin dumbrava Domniței Aricia. - Ulcele, ploști și urcioare, harapnice și pungulițe, du cipali și faraonoaice, culese de un vagabond li bertin pe toate drumurile țării. AM PRACTICAT SPORTURILE (PARCĂ N-Aș CREDE!), șI ASTA Încă din fragedă junețe, căscând gura, În grădina Rașca, dimpreună cu beizadea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu „coada“ zmeului făcută din tifon pentru bandaje; cu „gura“ zmeului fie „trăgătoare“, fie „Înălțătoare“, după sco purile de luptă sau Întrecere sportivă urmărite; și cu sfoară „sibiaș“ pentru zmeiele mai mici, sau „răsucită“ pentru cele mari, cumpărată numai de la Plosca de Aur din Bărăție. Ei! dar după tehnica, savant calculată, a dimensiunilor și proporțiilor dintre laturile zmeului și dintre „capul“ și „coada“ lui, venea tehnica, mult superioară, a Înălțării și a mane vrării zmeului, pe timp frumos sau noros și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la Bran, unde s-a zvântat pe iarba de munte cu rouă, sau cu telemeaua grasă de toamnă mâncată cu ceapă roșie și dulce adusă de la Făgăraș. și fiindcă veni vorba de băutură, să nu uit iarăși de mărețele mele ploști ardelenești, Îmbrăcate În piele de vițel neargăsită, strânse cruciș și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
veni vorba de băutură, să nu uit iarăși de mărețele mele ploști ardelenești, Îmbrăcate În piele de vițel neargăsită, strânse cruciș și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost Învrednicit până acum să torn din ele, cu lăutarii cârd și cu ștergarul Înflorat cu alesătură din război, atârnat de gâtul cobzei, la nunta băiatului, plănuită sus pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate... la anu' de-or mai veni... La anu'?!... șoptește Ștefan aiurit. La anu'?! Gherasim smulge plosca din mâna unui boier, râde și trage dușcă după dușcă, gâlgâind. Iisuse... La anu'... Fantastic... murmură Ștefan. I se moaie picioarele... Cade în genunchi.... Se face ghemotoc la pământ, cu fruntea la pământ. Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nopțile mele somnul. A fost cumplit, șoptește Alexandru. Biet de tine, tăicuță, prin câte ai trecut... E frig aicea? îl întreabă Ștefan înfiorat. Nu... Ștefan își șterge cu palmele obrajii uzi, zâmbește vag: Să ne încălzim dar... spune și ia plosca, umple două ulcele cu vin. Zi, bogdaproste! Să-i fie lui taica, maicăi și Maruței, adaugă și Varsă câteva picături. Bogdaproste... Ștefan pășește agale, pe gânduri: Când ai intrat, ai văzut, am pus mâna pe pumnal. M-am și speriat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și, dacă se stârnește și vreo binecuvântată de boleșniță, dă Doamne bine! Ești nemaipomenit, spune Stanciu. Povestea cu mâța chiar e adevărată! Gherasim, sfârșit, se lasă ușurel într-un jilț: Mă iartă, Doamne... Stai!... Stai!... și Ștefan îi întinde o ploscă. Îți mulțumesc, căpitane! Gherasim bea cu nesaț, își șterge gura cu dosul mâinii și vorbește cu voluptate: Ar mai fi o veste, se codește el. Desigur, proastă, spune Ștefan cu un zâmbet crispat. Un înger de mi-ar cădea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el și îi întoarce ploscuța. Să ne întoarcem cu sănătate! Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să trăiești, Savastiță! se dă la ea moșneagul cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de fân, sub cerul liber, cum se nimerise. Ultima noapte ajunsese la un preot, Într-un sătuc răsfirat pe coasta muntelui. Îl primise cu prietenie fără a-i pune Întrebări bănuitoare. De la el avea În desagă o pâine și o ploscă cu vin tare și amărui, din care sorbea din când În când câte o Înghițitură ca să prindă putere. Cu mare cruțare, căci nu știa când va ieși din pustietate. Spre seară ajunsese Într-o margine de luminiș și ca de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trimită? Acum vreo două seri, am și pierdut socoteala când, am nimerit acolo sus, undeva pe o coastă de munte, la o așezare omenească. M-a găzduit preotul, Dumnezeu să-i răsplătească, și mi-a dat o pâine și o ploscă cu vin. A fost ultima ființă omenească pe care am văzut-o. De atunci rătăcesc prin pădure și mi-am terminat merindele. Am mers În sus și-n jos și n-am văzut decât pădure și iar pădure. M-am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Păstră agrafa de argint pe care i-o dăruise Adelheid la prima lor Întâlnire, atunci când o salvase de la moarte, și porni mai departe, ducând cu sine doar traista de cioban, În care se aflau, ca odinioară, o pâine și o ploscă cu vin. Se mai Întoarse o singură dată să privească de departe castelul ce străjuia noul oraș. Apoi se Îndreptă spre apus. Câțiva ani mai târziu un cioplitor În piatră venit de departe lucra la portalul bisericii din Taragona. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în șperlă. Vasilică, era meșter la astfel de operațiuni. Îi întorcea în toate părțile, ca să nu ardă, să fie tocmai buni de servit. Maria, Aurelia și Ion au scos din trăistuță niște hrinci de pâine, sare, câteva pahare și o ploscă de apă. Eu aveam niște mere bune ionatane și le-am curățat de coajă c-un cuțitaș de la Mihai. Când erau gata copți, cartofii ne-au fost împărțiți în număr egal la fiecare. Ion, că era cel mai înalt dintre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ionatane și le-am curățat de coajă c-un cuțitaș de la Mihai. Când erau gata copți, cartofii ne-au fost împărțiți în număr egal la fiecare. Ion, că era cel mai înalt dintre noi, s-a dus după apă, cu plosca. Fântâna lui Costea Mareței era cu cumpănă și avea o apă limpede ca cristalul și rece ca gheața. Nu știu ce-a făcut, ce n-a făcut Ion dar a scăpat plosca în fântână. Paznicul câmpului făcându-și rondul, l-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dintre noi, s-a dus după apă, cu plosca. Fântâna lui Costea Mareței era cu cumpănă și avea o apă limpede ca cristalul și rece ca gheața. Nu știu ce-a făcut, ce n-a făcut Ion dar a scăpat plosca în fântână. Paznicul câmpului făcându-și rondul, l-a văzut aplecat în fântână peste știubei și a venit spre el. S-a folosit de furcoiul ce-l avea cu el și-a reușit să scoată plosca. A spălat-o bine
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Ion dar a scăpat plosca în fântână. Paznicul câmpului făcându-și rondul, l-a văzut aplecat în fântână peste știubei și a venit spre el. S-a folosit de furcoiul ce-l avea cu el și-a reușit să scoată plosca. A spălat-o bine și-a umplut-o cu apă. Nouă ni s-au lungit urechile așteptându-l. Nu ne am apucat de mâncat, că nu era frumos să servim fără el. Vorba aceea: Toți pentru unul și unul pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Muntenia și sunt incluse în colecțiile de poezii populare ale lui V. Alecsandri și G. Dem. Teodorescu. Primele versuri sugerează cadrul desfășurării acțiunii: „La poalele codrului, / În mijlocul câmpului”. Freamătul codrului însoțește însingurarea eroului, care ospătează dorind tovărășia cuiva. El închină plosca, pe rând, calului, armelor și codrului. Doar pădurea vibrează la vorbele voinicului. Atmosfera în care se desfășoară dialogul dintre haiducul mândru - „Nalt la stat, / Mare la sfat / Și viteaz cum n-a mai stat” - și natură este preponderent lirică. Acțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]