444 matches
-
și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
se așternea liniștea. Luminile farurilor reflectate în picăturile de ploaie ce cădeau peste crengile brazilor, îi apăreau ca niște steluțe viu strălucitoare. Era zborul său interstelar. Licăririle i se păreau, atunci când plutea prin aer, stele vii pictate pe un cer plumburiu. Amintirile rămase au fost fixate într-o imagine care a durat doar câteva secunde. Dorea în zbor să prindă o stea care să fie numai a ei. Apoi nu mai știa nimic. Acum nu-i venea să creadă că a
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului Sunt așteptări ce-ți clocotesc prin vene dar care-ți lasă-n brațe un pustiu și o sărată mare pe sub gene... Sunt așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de secetă febrilă... Sunt așteptări cu raiul descusut ce-și țin întreg cuprinsul la vedere de-atâtea foarfeci-țipăt franjurat dar și din
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373278_a_374607]
-
sfântă nu le-a lăsat un dram. În aer se răsfrânge durerea-n pas domol, Scâncește-un suflet singur ca ramul trist și gol. Îi este soră frunza și ploile veșmânt, Prietenă doar toamna cu gândurile-n vânt. Spre zarea plumburie, cu zâmbetul fugar, Cerșește raza care îl mângâie mai rar. Privirile rănite mai cată-așezământ, Pe neajunsuri doarme, dar nu se vrea înfrânt. Referință Bibliografică: ÎI ESTE SORĂ FRUNZA / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1729, Anul V
ÎI ESTE SORĂ FRUNZA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372157_a_373486]
-
Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O tresărire la primul tunet. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Frunzele atârnau în copaci într-o neclintită așteptare. Văzduhul era de un cenușiu plumburiu. Un fulger brăzdă cerul. Al doilea bubuit de tunet se auzi din depărtare. Dar nu ploua. Tună din nou. O picătură de ploaie îmi căzu pe mână, dar nu mai mult. Alt tunet bubui. Mai întâi încet, Cu un mic
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
nu mai mult. Alt tunet bubui. Mai întâi încet, Cu un mic foșnet în copaci, și atât de măruntă, că nici n-o vedeam, ploaia a început să cadă. Mai repede și mai zgomotoasă ca un șuvoi pieziș, din cerul plumburiu cădea ca apa unei cataracte. Trăgeam în piept aerul proaspăt și curat. Ploaia îmi stropea fața și mâinile. Nu vedeam din fereastra larg deschisă Mai departe de rondul cu flori Ce se unduiau sub stropii de cristal. Ploaia cădea repede
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
versului meu torță!Pseudonim - Bonnie Mihali... XI. RUGINIUL TOAMNEI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Când crengile durerii se destramă, Încovoiate-n toamna aurie, Copacii goi sunt răstigniți în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă, toamna se ferește De vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
toamnei arămiu lințoliu, Întins, ușor, pe versuri deocheate Ce suferă, fiind mereu în doliu. Durerile crescute-n suflet - arse ... Citește mai mult Când crengile durerii se destramă,Încovoiate-n toamna aurie,Copacii goi sunt răstigniți în ramăDe-o pană iscusită, plumburie.Pădurea-și plânge frunzele căzute,Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur.Misterioasă, toamna se fereșteDe vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește,Găsind
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara moare pe poteci, Iarna ne învăluie pe veci, Aripi largi cu ciocuri de cleștar, Se rotesc pe cer, cerșind cuibar. Primăvara moare pe alei, Plâng în teci aromele de tei, Ceru-i plumburiu... Peste oraș Fulgi plutesc, se frâng în lin relaș. Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par munții-n depărtări, Ciori negre-n frac, înnegurează zări. Prim anotimp? Nicicând nu va mai fi... Doi refugiați în aspre sihăstrii
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
ei ca o negură grea, poticnindu-le pașii. Intrară crispați în cafeneaua intens luminată, unde zgomotul vesel al paharelor ciocnite sub jetul fierbinte de apă și al ceștilor de cafea în care curgea neîntrerupt nectarul negru și aromat, însuflețeau culorile plumburii ale dimineții, dar nu și sufletele lor devastate de sentimente potrivnice. - Ce vă aduc? întrebă amabil ospătarul. - Pentru mine, un espresso, cât mai concentrat posibil! spuse Hamid. Tu ce preferi? - Un capuccino... fără cacao, completă Clara precaută. Văd că te-
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
să se-avânte Pe-un drum atât de greu și-atât de lung Știu că nu am. Le simt de parcă-s frânte Și n-aș putea, departe, să ajung. Dar cum să fac? Deasupra îmi e cerul, Iar dedesubt, oceane plumburii, Ce își acoperă, timid, misterul Cu irizații galben-aurii. Îmi las plutirea-n voie, în derivă, Și spre ce mal mă-ndrept, nici eu nu știu, Alegerea va fi definitivă Când nu voi mai avea, în jur, pustiu. În zarea-ndepărtată
PESCĂRUȘUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379194_a_380523]
-
mai multe fețe netede și ascuțite,/ ca și cum ar fi / un râu alunecos,/ poate tulbure în adâncime,/ poate mânios la suprafață”... ( Asemănare). Însingurat, în nopțile senine de toamnă, când ”numai cântecele de sub coajă/ își adaugă tăcerile tot mai prezente/ în aureolele plumburii/ ale dragostei...( Toamnă), tu, poetule, făceai ”cuvintele/ să se înmulțească,/ să tresară/ precum tainele vântului...” ( Buna-Vestire). Între două ”respirații ale adâncului” poetul se întreabă dacă nu cumva ”schimbul acesta continuu/ între mine și timp/ e un compromis,/ ceva extrem și
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului DORINȚĂ Noapte este-n lumea toată, Cerurile s-au închis, Apele-s întunecate, Dorul este necuprins. Plânge lumea la fereastră Pentr-o rază de lumini, Soarele să se ivească Peste cerul plumburiu. Cerurile să renască În izvoare de lumini, Steaua lumii să croiască Nouă eră printre spini. Elena TRIFAN 27.03.2015 Referință Bibliografică: DORINȚĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27 martie 2015. Drepturi de Autor
DORINŢĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374203_a_375532]
-
să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
înfățișări tipice ale figurii, indicatoare de diagnostic și prognostic. Facies hippocratica, caracteristic pentru apropierea morții. Nasul este ascuțit, ochii înfundați, tâmplele scobite, urechile reci și căzute; pielea frunții are aspect de pergament și este uscată; pielea feței este palidă sau plumburie. -Facies abdominalis, în peritonite -Facies colerica, cu trăsături ascuțite - Facies leonina, în lepră, cu îngroșări ale pielii, infiltrată mai des în jurul ochilor - Facies nujopathica, (facies de sphynx), ca o mască - Facies ovariana în chisturile maligne de ovar, cu ieșirea în
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
mai înfiorătoare goliciune de ființe: fără să-i ierte și fără să-i înțeleagă, după ce i-a descoperit cu atâta cruzime. Pesimismul față de omul pământesc este prea total pentru a îngădui ardoarea iertării și înțelegerii. Acest lucru aruncă o lumină plumburie și confuză asupra tuturor. Și nu văd nimic mai puțin religios, ba chiar mai respingător, decât asta. Tempo, 1 martie 1974 Închisoarea și fraternitatea iubirii homosexualetc "Închisoarea și fraternitatea iubirii homosexuale" Pretextul intervenției mele este un articol apărut într-un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sfânt! N-ai vrut sicriu bogat, dar am lăsat să-ți fie Izvoarele aproape, cu murmur ne-ncetat, Te-am odihnit în suflet, pe ram de poezie, Sub teiul ce-nflorește mereu mai întristat! Trecut-au ani prin lume ca norii plumburii, Ne-ai dat iubirea sacră prin vers nemuritor, Tu Emin făr' de moarte și-acuma ne mai scrii Cu litera vrăjită de singurul tău dor! Pe lângă plopi stingheri tu nu ai mai trecut, Românii te iubesc din fragedă pruncie, Numele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
nostru sfânt!N-ai vrut sicriu bogat, dar am lăsat să-ți fieIzvoarele aproape, cu murmur ne-ncetat,Te-am odihnit în suflet, pe ram de poezie,Sub teiul ce-nflorește mereu mai întristat!Trecut-au ani prin lume ca norii plumburii,Ne-ai dat iubirea sacră prin vers nemuritor,Tu Emin făr' de moarte și-acuma ne mai scriiCu litera vrăjită de singurul tău dor! Pe lângă plopi stingheri tu nu ai mai trecut,Românii te iubesc din fragedă pruncie,Numele tău
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
agonie. Un poem dramatic, început din timpuri apuse, rămân încă o vreme să contemplu libertatea condeiată în culori negrăitoare. UMBRA Peste tot îmi privesc umbra, aș spune imperceptibilă, dacă țin cont de vremea de afară. Ieri și azi un cer plumburiu în acord cu grijile trecătorilor. Uneori, umbra este însângerată de sfâșierea pasului în căutarea zâmbetului pe care l-am pierdut în adolescență, când îmi lăsasem brațul petrecut peste visare. Alteori, umbra este zglobie de frumosul murmurat al gurii mustoase, care
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
anotimpul alb. Afară se auzeau cântecele vântului de iarnă, ce prevesteau o ninsoare ușoară și deasă. Deodată, o cernere albă se lăsă din văzduh. Iarna a venit cu o ploaie de fluturi albi ce cădeau din cerul căptușit cu nori plumburii. Roiurile dese de fulgi albi străluceau în lumina zilei. Dansul fulgilor de nea este plăcut și captivant. Totul în natură este acoperit cu o pânză albă și pufoasă. Steluțe argintii umpleau văzduhul. Fulgii se joacă prin aer ca un roi
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
frunze uscate; pe firul de telegraf a așezat ,ca niște mărgele pe ață ,șirul ultimelor rândunele călătoare; noaptea se lasă molcom peste pădure, ca o pânză întunecată ; noapte neagră și mohorâtă; nopți reci suflate cu argint de lună; norii groși, plumburii mătură crestele dealurilor; plouă cu picuri de cerneală; IARNA - expresii frumoase -steluțe argintii umplu văzduhul; -fulgii se joacă prin aer ca un roi de fluturi albi; -ninge des, zăpada cade des ca făina la cernut; -dansul fulgilor - dansul petalelor de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
o aură de indisipabilă tristețe din primul lui volum, Filtru (1968). În versuri de cizelură neoclasică, emanând o stare de sonet, freamătă neliniști („ne’nțelese”), melancolii, deziluzii, spaime („auzi cum sună-n sânge târziul unsprezece”), stări depresive bântuite de fiorul plumburiu al transcendentului. Iubirile, de vor fi fost cândva, s-au destrămat, și dacă poetul le invocă e pentru că singurătatea („Murim atât de singuri și o dată” - Moartea calei) face ca spectrul „trecerii” să fie încă mai inchietant sub orizontul unei insuportabile
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg, Dies
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
Hur infödingarna i reservatet förlorade rätten att resa [Cum și-au pierdut indigenii din rezervație dreptul de a călători], Stockholm, 1990; Torgny Lindgren, Frumoasa Merab, Cluj-Napoca, 1993 (în colaborare cu Corina Mărgineanu); G. Bacovia, Sanger i blygrå tid [Cântecele timpului plumburiu], Eslöv, 1995; Lucian Blaga, Sömnlös vind [Vânt fără somn], Eslöv, 1995; Anghel Dumbrăveanu, Trastens sång [Cântecul mierlei], Eslöv, 1995; Grete Tartler, Med fyra vingar [Cu patru aripi], Eslöv, 1995; Vid tytnadens bord [Panorama poeților români din lumea întreagă - „La masa
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]