1,106 matches
-
de actor. Totuși Curie și Dupuy (1994) îi reproșează că-i rup pe actori de trecutul lor, dar și de implicările lor în mai multe domenii ale vieții. Această articulare între viața la muncă și viața în afara muncii definește "omul plural" care va fi central în modelul sistemului de activități. 5. Modelul sistemului de activități Modelul sistemului de activități a fost dezvoltat de echipa de psihologie socială a muncii (Laboratorul de Personalizare și Schimbări Sociale) de la Universitatea Toulouse-Le Mirail. Curie, Baubion-Broye
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
și Black, 1996; Depolo et al., 1998) notează că proactivitatea se dezvoltă pe mai multe registre: strategiile de construire a relațiilor interpersonale, negocierea unor schimbări în muncă... Apoi, alți autori (Baubion, 1998) pledează pentru luarea în considerare a unei socializări plurale, care nu ar fi limitată la registrul profesional. Unii cercetători adoptaseră deja o asemenea orientare. Higgins et al. (1992), de exemplu, se bazează pe modelul lui Kopelman et al. (1993) referitor la "conflictul muncă-familie". Pe urmele lui Kahn et al
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
registre de viață îi oferă subiectului activ posibilități de a face față. 3. Sistemul de activități și șomajul Când am definit modelul sistemului de activități (cap. 1), arătam că el se bazează pe o anumită concepție despre omul activ și plural. Această concepție va fi aplicată în analiza șomajului: șomajul este o situație de tranziție. Pentru a sublinia activitatea subiectului, Curie (1993) va vorbi mai puțin despre "efectele șomajului cât despre reacțiile la efectele șomajului". Șomerul nu este o giruetă lăsată
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
normativ constituit ierarhic, având drept cheie de boltă un univers statal condus de ideea voinței generale (sau o ordine internațională înțeleasă în aceiași termeni). Noțiunea de guvernanță este folosită în acest caz pentru a desemna un sistem de norme heterogene, plurale, care amestecă dreptul național și cel internațional, elemente de arbitraj, convenții, cutume care formează un întreg divers și proliferant, a cărui complexitate decurge din existența multiplicității instanțelor care participă la controlul fiecărui domeniu. Ceea ce se poate observa este faptul că
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
17. Înțelege întrebările și dă răspunsuri simple. 18. Înțelege foarte puține ordine și nu formulează răspunsurile. 19. Face acordul între subiect și predicat. 20. Folosește adjectivele. 21. Folosește cuvintele de legătură (și, cu, din etc.). 22. Folosește corect singularul și pluralul. 23. Poate enumera 5 obiecte în prezența lor. 24. Poate enumera 5 obiecte în absența lor. 25. Îi place să asculte povești. 26. Poate relata simplu o întâmplare. 27. Pronunță corect vocalele și consoanele. 28. Are o pronunție incorectă la
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
afirma: „Nouăzeci nu este numele unei promoții literare, ci numele unei decade, al unui fragment de timp. Ceea ce încercăm este să delimităm implicit un spirit literar al timpului în care trăim și scriem. Cine suntem noi ai acestei persoane întâi plural a încercării ? Un grup de scriitori legați nu neapărat prin vârstă, ci prin diferite grade ale relațiilor normale dintre semeni - de la prietenia directă și o anume înțelegere comună a literaturii, până la, pur și simplu, afinitatea spirituală”. Într-un editorial cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
dacă îmi permiteți, întrebarea dumneavoastră în termenii următori, mult mai simpli: „Față de perioada interbelică, ce aspecte noi se pot releva în literatura noastră actuală?” Greu de răspuns satisfăcător pe un spațiu așa de restrâns la o întrebare care comportă explicații plurale și nuanțate, cu multiple exemplificării Nu voi putea răspunde decât foarte sumar, aproape telegrafic și deci cu multe riscuri, din care cel mai mic e de a fi incomplet. 1. Mai întâi, o superioritate covârșitoare a poeziei asupra prozei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cred că asta este o falsă alternativă în care, în ceea ce mă privește, refuz categoric să optez. Nu există în fond nici o antinomie, nici o antiteză, între cultură și civilizație; sunt în esență unul și același lucru - civilizația fiind stadiul diferențiat, plural, articulat al culturii. Cu alte vorbe, civilizația este cultura în stadiul societății civile, și nu în cel al comunității gregare. Comunitatea gregară, primitivă, care l-a pasionat pe un Frobenius, și azi pe un Lévi-Strauss, pe un Mircea Eliade, are
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pentru a susține un termen postmodern. De pildă, Doru Pop vorbea de un „refuz al explicării”. Nu este un refuz. Refuzul stârnește o anumită tensiune, refuzul este un termen tipic modern. Dimpotrivă, În anarhetip este o anumită permisivitate, o proiecție plurală, o geneză multiplă. De aici vine și recursul la ontologie - dar nu la cea heideggeriană, ci la cea nietzscheană, dacă e să luăm foarte strict de unde vine povestea. Pe de altă parte, celălalt termen pomenit a fost imersiune: de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cultural vreo două scrisori entuziasmate, legitimând public lansarea conceptului, cu accepțiuni diferite, pe care nu le putem nici măcar bănui. Cine știe ce asociații se petrec În capul respectivelor persoane... Procedura e tipic postmodernă: un concept se naște direct prin diseminare, fisional, multiplu, plural, antireductiv. Pe de altă parte, avem gestul spontan al Simonei Popescu, care a reacționat imediat și a spus: „Vreau să scriu, vreau să particip, să Îmi trimiteți de acum Încolo textele...”. După mine, dacă se lansează public textul, s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
unor subiectivități diverse. Este exact ce spune și R. Gildea atunci când observă că nu există o memorie colectivă..., ci memorii colective paralele și competiționale, elaborate de comunități ce au trăit și utilizat trecutul În moduri diferite 2. Or, această gestionare plurală și complementară ori concurențială a memoriei comunitare are consecințe importante. Una dintre ele este aceea că, adoptând un model utilizat În sociologie, diversele versiuni și tendințe de evocare a trecutului În virtutea unor intersubiectivități specifice participă la delimitarea unui câmp de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Da, sigur, e legitimă Întrebarea și extrem de interesantă. Vorbesc despre versiuni ale trecutului, În sensul În care nu există o singură versiune legitimă. Faptele despre care vorbim sunt unice, dar versiunile narative pe care le construim prin interpretările noastre sunt plurale. Nu știu Însă cât de departe putem merge. Deci nu m-aș defini ca un relativist absolut, n-aș zice că atâția oameni câți sunt pe Pământ pot avea versiunile lor... Ruxandra Cesereanu: Prin urmare, termenul narațiune este un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și despre cai... Dar, pentru a nu lăsa umbre pe marmură, el tace cu bună știință numele acestor prieteni cât se poate de reali, concreți, tereștri! Mai bine să lăsăm să se creadă că pentru el cuvântul prieten n-are plural. Scriind despre La Boătie, Montaigne revelează ceea ce este cel mai puțin montaignian în el: de regulă atât de preocupat de realitate, de concret, atât de sever ca moralist bun cunoscător al tarelor și al mecanismelor sufletului omenesc, el ficționează o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
marcate de accente disjunctive și au rolul de a arăta că reprezintă o parte a frazei care se încheie la următorul accent disjunctiv. În terminologia tradițională, conjunctivele sunt numite „slujitorii” (<ytr?m) disjunctivelor, în acest context apărând termenul latin servus (plural - servi) pentru a desemna accentele conjunctive. În textele babiloniene primare (ca de altfel și în cele palestiniene) erau marcate doar accentele disjunctive, în timp ce în textele babiloniene târzii (cele care prezintă vocalizare „compusă”), semnele tiberiene folosite pentru desemnarea accentelor conjunctive se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în special istorice; 7. forme influențate de dialectul samaritean; 8. pasaje influențate de teologia și hermeneutica samariteană 1. Un alt indiciu al revizuirii textului samaritean îl constituie faptul că modificările intenționate erau introduse în text potrivit concepțiilor teologice; astfel, forma plurală Elohim este modificată uneori într-o formă singulară, un înger este introdus în scenă pentru a se evita unele antropomorfisme etc. O altă posibilitate care merită luată în seamă este cea sugerată de către Sperber, care explică mulțimea variantelor textuale plecând
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pună în slujba propriilor interese. "Hazardul" limbii face ca, în domeniul determinării nominale, să fie excluse anumite combinări, anumite "spații" goale sau marginale: pluralul cu un substantiv ne-numărabil, antepunerea unui adjectiv care clasifică, singularul cu substantive având un referent plural etc. Acestor poziții libere li se acordă alte valori semantice în literatură. Lecturi recomandate NOALLY M., 1999 L'Adjectif en français, Ophrys, Paris-Gap. (Carte de sinteză despre adjectiv.) KERBRAT-ORECCHIONI C., 1980 L'Énonciation. De la subjectivité dans le langage, Armand Colin
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
actualizată" (ocurența) și fraza (tip), alții, cum ar fi O. Ducrot, aduc în discuție "enunțul" (ocurență) și "fraza" (tip). 51 Avem aici o situație specifică limbii franceze, în care morfemul "voi" este atât pronume personal de persoana a doua, numărul plural, cât și pronume de politețe, corespondentul lui dumneavoastră din limba română (n. t.). 52 Limba româna nu dispune de acest pronume, el fiind tradus prin "se", "noi" sau "tu". 53 La douăzeci de ani ai mult entuziasm. 54 Când lumea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trăsătură corespunde finalității didactice a poemului, finalitate care este clar evidențiată încă din incipit. La fel ca Arta poetică a lui Horațiu, textul autorului francez își organizează substanța sub forma unor îndemnuri scrise la persoana a II-a singular sau plural care accentuează dinamismul comunicării conceptelor. De asemenea, la fel ca la poetul latin, tonalitatea este, în general, una familiară ceea ce sporește forța persuasivă a versurilor, potențând totodată transmiterea mesajului. Dincolo de aceasta, există însă aceeași siguranță a autorității pe care autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
recodare a mesajelor ; dezvoltă abilitățile de comunicare deoarece permite exprimarea experiențelor, Înțelegerea celor spuse, dezvoltarea atitudinii de ascultare etc.; dezvoltă abilitatea de a folosi tot felul de structuri lingvistice În manieră flexibilă precum: omonime, sinonime, antonime, formele de singular și plural, sensul propriu și figurat, similitudini și deosebiri, prepoziții, conjuncții, locuțiuni, interogații etc.; Linda Hagood, profesor de educație specială la TSBVI Outreach Texas, În lucrarea cu titlul “Conversația fără limbaj: Cum să construim interacțiuni de calitate la copiii cu surdo cecitate
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
naturii. Deci substantivul poate denumi o ființă, un lucru, un fenomen al naturii și atunci spunem că acesta este la numărul singular. Substantivul poate denumi mai multe ființe, lucruri, fenomene ale naturii și atunci spunem că acesta este la numărul plural. „Lucrați în perechi” Fiecare elev din perechea formată scrie un substantiv la numărul singular, apoi colegul său îl trece la numărul plural. După ce toate perechile formate au alcătuit coloana de substantive inversează cerința de lucru. a. Exemplu: nr. singular nr.
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Substantivul poate denumi mai multe ființe, lucruri, fenomene ale naturii și atunci spunem că acesta este la numărul plural. „Lucrați în perechi” Fiecare elev din perechea formată scrie un substantiv la numărul singular, apoi colegul său îl trece la numărul plural. După ce toate perechile formate au alcătuit coloana de substantive inversează cerința de lucru. a. Exemplu: nr. singular nr. plural casă case 69 drum drumuri floare flori albină albine Elevii care au scris substantive la numărul plural le trec la numărul
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
îl trece la numărul plural. După ce toate perechile formate au alcătuit coloana de substantive inversează cerința de lucru. a. Exemplu: nr. singular nr. plural casă case 69 drum drumuri floare flori albină albine Elevii care au scris substantive la numărul plural le trec la numărul singular și invers. b. Exemplu: nr. plural nr. singular pomi pom băieți băiat școli școală elevi elev Exemple de exerciții pentru consolidarea cunoștințelor: 1. Treceți substantivele la numărul plural: creion; carte; caiet; stilou; masă. 2. Treceți
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Elevii care au scris substantive la numărul plural le trec la numărul singular și invers. b. Exemplu: nr. plural nr. singular pomi pom băieți băiat școli școală elevi elev Exemple de exerciții pentru consolidarea cunoștințelor: 1. Treceți substantivele la numărul plural: creion; carte; caiet; stilou; masă. 2. Treceți substantivele la numărul singular: păduri; case; câini; elevi; pomi. 3. Precizați felul și numărul substantivelor din versurile: „Peste vârf de rămurele, Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele.” (M. Eminescu, Ce te legeni...) Rebus: A B Soluția pe verticală, A - B (SUBSTANTIV) Orizontal: 1. Se aude și se pronunță ............ 2. Propriu sau ............ 3. Cuvântul este alcătuit din ............ 4. Plural sau ............ 5. Propoziție sau ............ 6. Singular sau ............ 7. Denumește lucruri, fenomene și ............ 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 8. Fenomene ale ............ 9. Părți de ............ 10. Propoziția este alcătuită din ............ A. ADJECTIVUL În clasa a III-a
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
ține locul unui nume de persoană. Deci persoanele pronumelui personal sunt: I cea care vorbește; a II-a cu care se vorbește; a III-a despre care se vorbește. Formele pronumelui personal la: numărul singular: eu, tu, el, ea; numărul plural: noi, voi, ei, ele. Pentru însușirea cunoștințelor despre pronumele personal se poate da tabelul următor: Persoana Nr. singular Nr. plural I eu noi a II-a tu voi a III-a el, ea ei, ele 77 3. Tehnica „petalelor” Împart
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]