9,563 matches
-
inventîndu-și o lume paradisiac-putredă și infernal-războinică, într-o luptă sfîșietoare cu instinctele exacerbate datorită unui dans erotic permanent. Thalassocratia Moștenitorul... Rămăsese cumva suspendat. Nu își mai simțea nici măcar picioarele; cu tălpile scufundate în covorul ce sîngera sub ele. Vru să plutească de-a dreptul. Să fie și el doar o iluzie; să se zbată de lambrisajul perețlor ori de plafoanele încrustate în oglinzi... Pleoapele i se loviră, genele se petrecură cu foșnet de harpă. Visa splendid despre abisuri și sine. Și
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
pe tăcerile pietrei piatra desferecând mireasma neauzită a cuvântului din începuturi Steaua căinței steaua căinței pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege și erezie prin care plutesc într'un zbor siluit păsări albe și negre căința dăinuie în mireasma sfârtecată a florii însângerate Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
care l-am cunoscut în '72. Era înalt și subțire, avea plete aproape blonde, părea uluit el însuși de poeziile pe care le spunea, le cînta, le făcea parcă atunci, pe loc, în joacă, anume pentru mine. Se simțea "geniul", plutea în jurul lui ceva sfîșietor de gingaș, un fel de răsuflare-a îngerilor păzitori, aburul ocrotitor al gărzii personale de serafi. Cucerea clipa și o arunca la spate pentru a cuceri, cu mai multă plăcere, clipa următoare. Picioarele-i puțeau a
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
trenă lungă și tul transparent e mireasa ce zboară peste catedralele ghețarilor eu unul având impresia că bărbatul ce o ține de braț (exact: ca într-o pictură de Chagall) e unul din poeții români sinucigași ambii cu picioarele gracile plutind deasupra stranelor altarelor reci precum scria condrumeața sau poate chiar iubita colegului nostru care în loc să traverseze Styxul traversează Oceanul Înghețat de Nord. Absoluta autoreferențialitate Câteodată îmi zic că dacă există Dumnezeu din câte se vede el nu e decât un
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
de-nțelege De ce vom lăsa peste lucruri Praf să se-așeze Mai toarnă-mi un ultim pahar Și hai te gătește; Eu voi rămâne în frac, Tu puneți rochia de moar. Platanii se scutură-n parc, În somn scufundat Orașul plutește, Pe străzi bate un vânt Abisal... Te grăbește, iubito, Hai te grăbește, Cupeul așteaptă. Nu simți cum această planetă Se-ndreaptă Spre crematoriul Astral. * * * Îngerii paznici îmi răzuie țeasta: "Lumea e plină de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
cu nimicnicia. Parcă ne luptam toți cu timpul. Peste tot: jur-împrejur, în sus și în jos, se declanșa bombardamentul cu noi reclame; ultimele produse ale pieței: noi automobile și așa mai departe până la ultima marcă de pastă de dinți. Dorințele pluteau în aerul orașului; ca după erupția unui vulcan făcând să plouă cenușă peste trecători. Pe frumoasa suprafață a abundenței exista un fel de neliniște nervoasă, munți de dezamăgiri, coji goale de angoasă, ca și cum bogăția singură niciodată n-ar putea aduce
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
mă lăsam deloc, mergând cât puteam de repede, de dragul întrecerii gratuite. Am traversat podul Lidingö într-o stare euforică, de parcă ieșisem din gravitația pământului. Cu vântul mării în păr, privind cu ochi arzători stâncile albastre ale amurgului. Îngeri cu trompete pluteau în aerul de cobalt. Pietre verzi zburătoare, fântâni de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea vrăjindu-mă din depărtare. Viața urla de poeme. Apoi am mers într-un ritm mai liniștit, coborând în
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
o petrecere la Gabriela Melinescu acasă, aș invita: un animal de noapte, un magician din Lublin, pe Isaac Bashevis Singer, pe Chagall și chiar pe Doamna cu coasă. Ce istorii neobișnuite s-ar auzi! Ce ființe ciudate și înaripate ar pluti prin cameră! Aproape de viață, aproape de moarte. Exact ca în noua carte a lui Melinescu. Ea este născută în România, leagănul suprarealismului. Suprarealismul este moștenirea ei maternă. Expressen * "Melinescu a devenit un maestru în a transforma pierderile în câștig și apoi
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
un fluviu la malul căruia miezul de salcie închipuie al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ glassala mereu cu un pas înaintea furtunii, am ajuns la limanul phanopeei epuizați de mistica lingvistică, ne-am așezat pe scaune ce pluteau la doi metri deasupra imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo Ball fredonând Gadjama bimberi glassala degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau zgrunțuroasele terminații ale
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
rețeaua de desemantizare a limanului phanopeei șiruri nesfârșite de femei așteptau ceva de la tine așa cum se perindau prin fața ta deschizând gura și scoțând limba pe care își scriseseră cu mândrie câte un motto, dar mereu cu un pas înaintea furtunii, plutind în insuportabila poluare fonică a cuvintelor ca-ntr-un lichid amniotic expirat, tu te încolăceai în jurul câtorva consoane și cântai glassala, numărând ostaticii șI privindu-mă intens psihodramă cu patru fraulein pe metereze noaptea mă surprinde cu fața la zidul Berlinului ca
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
zăpăcitoare. Nu-s împotriva limpezirilor necesare, presante, cerute de-o tensiune reală. În fleșcăreala generală, străduința răbdătoare, necontondentă, mi se pare mai de folos: leac scump, drămuit de spițeri inteligenți. De ce să înfunzi cînd poți să salți? Că în fiecare plutește o melancolie, e normal. Speri că mai încolo, hăt, peste ani și ani, vei găsi, vei descoperi prilejuri de mulțumire deplină, gustată pe îndelete. Cînd te împovărează neliniștile apuci o carte de cotor, îi răsfoiești paginile calde, te îndulcești în
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea în a cărei pecete zîmbea sfinxul împresurat de zicerea" «Remember». Remember? - da, firește, că n-am să uit, dar cum anii tulbură unele din amintirile vechi, făcîndu-le să plutească aburite la hotarul dintre realitate și închipuire, dacă soarta mă va hărăzi cu viață lungă, într-un tîrziu are să-mi pară poate că toată această întîmplare trăită a fost un vis numai sau vreo istorie citită ori auzită undeva, cîndva
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
scris în italice pe o margine a tăbliței " nimic nu o tulbură. Și în tăcerea solemnă a momentului, în penumbra din jurul celor doi uniți în aceiași viziune, un poliedru ca un imens diamant cu numeroase fețe și muchii lucind cristalin, plutește senin în aer la înălțimea capetelor lor. Deși îl petreceam pe Blaga până pe pragul sălii unde urma să-și țină cursul fără să-l urmăm în acea sală, deși îl aveam în mijlocul nostru, la seminarul său, ca și în întâlnirile
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
bastoane de plastilină. Nici un cuvînt nu mai putea fi clădit pe alt cuvînt, nici o idee nu mai putea fi construită cu acele cuvinte compromise, gîndirea nu mai funcționa nici ea pentru că toate materiile ei prime, ideile, erau și ele compromise. Pluteau cu toții într-o altă carne, de animal aerian, într-o carne mult mai rarefiată însă, animalul care-i înghițea pe ei era mult mai vast, corpul său era de mărimea unui ocean. Pedeapsa lor cea mai cumplită era aceea că
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
o altă carne, de animal aerian, într-o carne mult mai rarefiată însă, animalul care-i înghițea pe ei era mult mai vast, corpul său era de mărimea unui ocean. Pedeapsa lor cea mai cumplită era aceea că urmau să plutească în derivă, singuri, pe suprafețe imense de carne fluidă, fără nici o singură șansă de a se regăsi unii cu alții, de a se întrezări măcar, de la distanțe lungi". Atît și astfel a fost lumea pe care a părăsit-o Matei
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
un circuit pe care l-am făcut odată în Munții Apuseni, descoperind pentru prima oară Roșia Montana, un loc încîntător, nu foarte cunoscut între turiști, în ciuda peisajului său helvetic, cu păduri dese, lacuri solitare împrejmuite de munți bătrîni și nuferi plutind pe suprafața lacurilor ca într-un tablou de Monet. Deși stăteam într-o cabană rudimentară, am suit sus în sat să vizităm o familie de oameni în vîrstă ce ne fusese vag recomandată de niște cunoștințe întîmplătoare de prin partea
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
în toate vacanțele de pe litoral și la toate revelioanele. Își invită nu numai soția, ci și pe alte doamne și n-are nevoie să consume ceva înainte, fiindcă are deja curajul în sânge, până la nivelul la care începe gheața să plutească. E un tată bun. Puțini tați am văzut la fel de atenți și de receptivi la dorințele copiilor. A vrut aia mică, EBUȚA, în Partidul Democrat Liberăluț-aripa tânără, a lăsat-o să se bage, a vrut Secretar General al Partidulețului, a lăsat
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
înfofolit și te doftoricește. Care-i treaba cu sania? Chestia cea mai frumoasă în legătură cu zăpada e că poți să te dai cu sania. E frumos și când te trage tata sau bunicul cu sania, alunecă ușor și te simți de parcă plutești. Dar cel mai frumos e când te duci cu mulți copii la derdeluș. Derdelușul e întotdeauna pe un deal mai înalt. Te urci și-ți dai drumul de sus cu sania și atunci senzația e mult mai tare. Te agăți
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
de minuni, de călătorii stranii, de vindecări și învieri miraculoase, dar și de kung fu, demoni, gagici mișto și - o, da! - discuții despre pârțuri. Viața lui Pi de Yann Martel: Ca să scrii peste 300 de pagini despre un copil care plutește prin Pacific, într-o barcă de salvare, în care mai sunt o zebră, o hienă, un urangutan și un tigru bengalez, trebuie să ai un mare-mare curaj. Ca să reușești, în aceste condiții, să nu plictisești, trebuie să ai un mare-mare
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
poartă numele unor filantropi ca Gates, Hewlett și Packard. Toată lumea pare fericită, deși există un bine-cunoscut fenoment denumit “sindromul rățuștei de la Stanford”: la suprafață, studenții par veseli și relaxați, dar pe sub apă dau cu disperare din picioare ca să continue să plutească. Direcția în care plutesc este, de regulă, o carieră de genul celor care le-ar putea pune numele pe una dintre aceste clădiri. Am mai povestit despre calitatea profesorilor, dar și a studenților în compania cărora am avut privilegiul să
Cea mai bună școală de bussiness din America vine la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82346_a_83671]
-
ca Gates, Hewlett și Packard. Toată lumea pare fericită, deși există un bine-cunoscut fenoment denumit “sindromul rățuștei de la Stanford”: la suprafață, studenții par veseli și relaxați, dar pe sub apă dau cu disperare din picioare ca să continue să plutească. Direcția în care plutesc este, de regulă, o carieră de genul celor care le-ar putea pune numele pe una dintre aceste clădiri. Am mai povestit despre calitatea profesorilor, dar și a studenților în compania cărora am avut privilegiul să învăț vreme de doi
Cea mai bună școală de bussiness din America vine la București by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82346_a_83671]
-
într-un sat de munte. Parada porților de lemn și a caselor monument pe portativul drumului principal din Viscri, Saschiz, Biertan. Liniștea tămăduitoare cu care te înconjoară mozaicul de cruci albe dintr-un cimitir de țară. Plapuma de ceață care plutește la firul ierbii pe o fâneața din Apuseni și aburii cafelei făcute la primus în fața cortului în acest decor de început de lume. Adrenalină unei traseu care-ți taie respirația pe cheile Râmețului, zâmbetul cu dinții înnegriți după un popas
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
acestora. Când am ajuns, în cele din urmă, pe creasta și Făgărașul și-a răsfirat crestele amețitoare în fața noastră într-o scenografie căreia niciun aparat foto nu-i poate face cu adevarat dreptate, abia mai respirăm, dar pe fețele noastre plutea un zâmbet vecin cu demență. Primul lucru pe care l-am spus, după ce mi-am recăpătat suflul, a fost ca, probabil, nici pe Moldoveanu nu m-aș fi simțit la fel de bine. N-am mai desfăcut șampania, niște ouă fierte și
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
parastas "antum" al celor care, ca Pantazi și Mateiu, au să se-ngroape, într-un fel, încă din viață. Ei bine,-n casa "năvlisită" de Pantazi (căci, "lup de mare", orice casă, pentru el, nu e decât o pasageră navă, "plutind pe marile/ și mișcătoarele/ pustietăți"!), în acest turn de fildeș și, totodată, criptă (căci din-,spre Sărindar"!), dă buzna Gore Pirgu, spusesem, într-o zi, cu "carlinul" lui Haralambescu (o șarlă ce, uitasem să adaug, e îmbrăcată într-un "valtrap
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
alfabetul stelelor cade Într-o altă ascendență a vârstelor, risipirii Spiritului în carne În mii de alte spirite, atunci din sfărâmare Locul ființei stabilit de la facere apare Ca în androgin mirii. Da, tu, cel sfărâmat, fragment de literă, Nici măcar cuvânt, plutești carnivor și aerian Cu Regatul pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și vocale sacre? Pe ce chip Repede scufundat în limpezimea de brumă? Câtă splendoare devenită nisip Pentru a-mi arde bătăile
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]