1,687 matches
-
un dangăt de clopot. din străfundurile mării grațioasele păsări transparentele mătăsuri mă transportau de pe un pat vișiniu deasupra 3. lumii munții mi se așterneau la picioare deltaplanul cu aripile largi desfăcute te purta departe într-un zobr năucitor într-o plutire de purpură verde ce bătea larg din aripi 4. mergînd spre răsărit m-am întrebat întotdeauna cum poate conviețui împreună un morker roșu cu un cangur se aprinseseră luminile în noapte cimitirul ilumina de departe 5. salivă, spermă, sînge (SSS
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
Simona Vasilache Istoria e-o zodie de apă. De-o parte și de alta a valului, înecul face punte cu plutirea, fără să poți spune, chiar bine știind că una e viață și celălalt moarte, care întîi chezășuiește literatura. O literatură anume, în care realitatea izgonită prin pact vine, prin pact, înapoi. Adică jurnalele, biete hîrtii ude, culese din sticle undeva
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
greu, că se va sufocă, dar nu, respirația îi devenea din ce in ce mai ușoară, nu mai simțea nici tușea aceea hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ușoare, ca aburul îl ademeneau, mersul îi era ușor că o plutire spre înălțimile ceții. Apoi, aflat undeva, sus, pe pragul unei urcări auzii îndemnul rarefiat, a al unei fâlfâiri de aripă care-l îndemna să se lase în voia plutirii. Se temea la început, cum să plutească trupul lui care nu se desprinse niciodată de pământ, se temea că ar să cadă și să se zdrobească de singurul loc sigur pe care-l cunoștea. Îndemnul se multiplică în valurile de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se multiplică în valurile de ceață, se simți aproape luate pe sus de voință vocilor și fără să simtă pași în aer după care o bucurie necunoscută îl cuprinse, era una cu ceață care-și continuă mersul purtându-l în plutire până când n-a mai simțit când și unde se află. Bătrână urca anevoie prin fâneața după ce cumpărase pâine de la mașina care venea miercurea și duminică, afară de zilele ploioase când nu putea urca pe drumul desfundat. Adusă de spate, sprijinindu-se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe care și-l oferă sieși, încercînd o opțiune. El se distanțează treptat de imagistica concretului printr-o dezolare ce îmbracă forme complicate, o dezolare a condiției noastre existențiale. însă nu are loc o despărțire tranșantă, irevocabilă, ci o continuă plutire în ambivalențe care sugerează mai mult decît ar afirma fățiș divorțul moral al bardului de lume. Astfel, atracțiile mundane se văd puse sub semnul unei grele îndoieli, relativizate cu sîrguință, ba chiar compromise printr-o rea învălmășire de cronologii și
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
în acest weekend. Filmul urmărește experiențele lui Malony (Rod Paradot), un delincvent juvenil, de la vârsta de la 6 până la 18 ani. Catherine Deneuve joacă rolul unui judecător de minori care face tot posibilul să-l păstreze pe băiat pe linia de plutire. Anul trecut, „La Tête haute” a fost proiectat în deschiderea celei de-a 68-a ediții a Festivalului de la Cannes. Anul acesta, filmul are opt nominalizări la Premiile César 2016 (eveniment care va avea loc pe 26 februarie). „Am vrut
Weekend cu dragoste și zâmbete la cinema [Corola-blog/BlogPost/96747_a_98039]
-
Bercot. La Tête haute | Trailer RO | 12.02.16 La Tête haute / Capul sus | R: Emmanuelle Bercot | Cu Catherine Deneuve | Experiențele unui delincvent juvenil între 6-18 ani pe care un judecător face tot posibilul să-l păstreze pe linia de plutire | Deschiderea #Cannes 2015 | 8 nominalizări #Cesar 2016 | Din 12 februarie, în cinema! Posted by INDEPENDENȚA FILM on Wednesday, February 3, 2016 Weekend-ul acesta ești invitat și la Love Story Festival Brașov, ca să vezi cele mai frumoase filme de dragoste
Weekend cu dragoste și zâmbete la cinema [Corola-blog/BlogPost/96747_a_98039]
-
literaturii române, menținîndu-se ca un implacabil ideolog pînă-n imediata apropiere a detendei din jurul anului 1965, cînd se străduia, la spartul tîrgului, să stingă primele luminițe de liberalizare ce mijeau în publicistica autohtonă. Firește că pentru a rămîne pe linia de plutire (care nu se mai identifica cu faimoasa ,linie" a partidului) nu-i rămînea acestui veritabil picaro ideologic decît soluția unei ,năpîrliri" (a cîta?), a unei ,normalizări". De facto, nu era decît proba unui oportunism în desfășurare, rimînd cu comportarea analoagă
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Preot Deceneu a făcut să se amplifice calitățile deja existente în acele suflete. Această le-a proiectat pe beneficiare pe culmi spirituale pe care nu bănuiau că le vor atinge vreodată. Precum mi-ai spus, ele simt încă starea de plutire într-o beatitudine spirituală fără limite. Cât timp ar putea dura această stare înălțătoare? Percepțiile sufletești omenești sunt tranzitorii! Depinde de cum înțelege fiecare dintre zâne rolul pe care îl are de jucat de acum încolo în viață. Ele au primit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
nu s-a numărat printre cele 30 de victime care au murit în urma chinurilor și, în al doilea rînd, fiindcă nu a rămas cu sechele fizice. În plus, a reușit ca în cîțiva ani să revină psihic pe linia de plutire. Pentru Buracu, tortura a început printr-un scenariu clasic: după plimbarea de 10 minute din curtea penitenciarului, cei 22 de tineri aleși drept victime s-au reîntors în celula lor. Acolo s-au pomenit în prezența a 44 de deținuți
Fiziologia supliciului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3878_a_5203]
-
ascensiune solitară, simți în mod constant abisul împingându-te din urmă. Ca să reziști, ai nevoie de un extraordinar efort conștient; nu-ți permiți să lași garda jos nici măcar o secundă. Cântecul de sirenă al vidului te ține pe linia de plutire; îți face miș- cările nesigure, stângace, neprevăzute. Dar, pe măsură ce ascensiunea continuă, devii conștient de expunere, te obișnuiești cu ideea că stai umăr la umăr cu sfârșitul, începi să ai încredere în siguranța mâinilor, a picioarelor și a minții tale. Înveți
Transcendentalism în Alaska by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4177_a_5502]
-
Carroll. Intrările și ieșirile dintr-o lume în alta (printr-un tunel, chepeng, cameră, oglindă etc.), schimbările de perspectivă spațială, schimbarea raportului dintre corp și spațiu, relativitatea percepției spațiale și concentrarea pe spațiul închis (camera, casa Luizei) provin din Alice. Plutirea, orașul scufundat (Clusium) al celor doi miri onirici, zborul din vis - un zbor ce pare a fi și o scufundare-înecare în apele amniotice ale visului și subconștientului sunt elemente care provin din fantasticul bulgakovian. În orice caz, trama romanului este
Un loc „plăcut” și numai al lor by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4031_a_5356]
-
înarmată pînă în dinți cu armele frumuseții sale. confruntarea poezia nu e măgarul care cacă aur. poezia e o locomotivă. cum stau sub pămînt în zilele cu soț sau fără, cu mîinile reci pe lîngă trup, dar la limita de plutire, "la dreapta! la stînga! pas alergător! acum tîîîîîîîîî-rîș, răcan!", strigă din toți bojogii cineva necunoscut, și mai adînc îngropat în piept decît mine. și eu fac la stînga, la dreapta, mă tîrăsc în patru labe, dau ocol universului cuprins între
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
o clipă pe d-l Lefter. (...) Ucenicul din Norocul culegătorului se roagă Maicii Preciste de ‘vreun ‘noroc mai bun’. Copilului de teslar din Cronică, Dumnezeu îi dăduse pe lângă mari calități și ‘mare nenoroc’». Și mai încolo: «Caragiale trăiește cu sentimentul plutirii, când în bătaia norocului, când împins de noroc. Incidentul unei îmbolnăviri este ‘piaza rea’ (1912); ‘Adevărat nenoroc’ (către Vlahuță, p. 386). Marele noroc i-ar fi la un moment dat prezența unui prieten: ‘În starea asta, mare noroc aș avea
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
sau mai puțin scurte și conținând esența religiei, nu se distinge ușor direcția sau zarea înspre care se îndreaptă acea religie. Așa cum o navă puternică are un catarg viguros și o cârmă tare, gata să o mențină pe direcția de plutire și în lupta cu valurile, tot așa Biserica Mântuitorului Iisus Hristos este definită de imnologii răsăriteni drept „corabia mântuirii“, iar, în planul practic, bisericile s-au și construit mai întâi în formă de corabie, turlele servind de catarg sau catarge
TEZA SI SINTEZA MARTURISIRII NOASTRE ORTODOXE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349151_a_350480]
-
PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă Vântul hoinar la răspântii! Să te surprindă cu flori de crizantemă și să-l însoțești în codrii ruginii! Din harpă veche să îți cânte balade! Să te adoarmă cu vals în plutire! Să-ți aducă vise din verile calde! Să te îmbrace în flori de iubire! În vis de primăvară să vezi câmp cu fragi și din cireșe să îți pună cercei! Tandru să îți sărute vârfuri de copaci! Cu privirea-n
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
a scufundat Lăsând pe luciul apei Urma unei speranțe uitate. Cerul era mai tulbure, Frunzele mai portocalii, Cântecul toamnei cam trist, Însă cu nostalgii arămii, Crâmpeie de dor se simțeau, Arzând prin văzduhul mai rece, Toate-mpreună dansau În valsul plutirii orbece, Pașii-n sincron cadențat Se-amestecau cu ropotul ploii, Acustică la un volum difuz, Într-un octombrie confuz... 29.10.2016 Referință Bibliografică: Octombrie confuz / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2129, Anul VI, 29 octombrie 2016
OCTOMBRIE CONFUZ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382348_a_383677]
-
Meditatie > SĂ ZBURĂM Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să zburăm, așadar, Pe raze de iubire Adulmecând doar norii, Printr-un văzduh hoinar. Să zburăm, zic iar, Că doară, dulce e plutirea, Și-aripile ni-s frânte De lupte în zadar. Să zburăm? Hilar! E un picaj necontrolat! La care noi ne-am condamnat Prin prea umanul arbitrar. Să zburăm... elementar! Ar fi o scuză unanimă Privind la Eva și al său
SĂ ZBURĂM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382344_a_383673]
-
cu starea de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor făpturi. Simțea că, în trecut, coapsele ei strânseseră astfel de trup și simțiseră căldura sufletului lor minunat, în galopul sălbatic pe cărări de munte. Sentimentul plutirii, fuga nebună cu fața scăldată de palmele ploii, contopindu-se cu lacrimile unei iubiri neîmpărtășite... O clipă suspendată în timp și spațiu, rămasă în munți, retrăită la secole distanță... Acum, după experiența unei vacanțe binefăcătoare, se puteau reîntoarce la cotidian
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
da cu zâmbetul ei tonul culorilor toată prilej de desfătare a simțurilor purtând mesajul unei chemări nedescifrat încă de fire victima a ipostazelor diferite când prea statornică în iubire și imprevizibilă în sentimente când melancolic înveșmântată într-un soi de plutire undeva pierdută într-o lume a posibilului numai de ea închipuită înzestrată cu darul cântecului însoțea foșnetul cu farmecul unei muzici fără cuvinte amintind prin memoria pașilor ei că istoria dansului a început o dată cu primul pas de femeie mândră precum
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
fără mijloc, fără hotare în care totul e scris cu semnele vremii dintâi acolo, voi fi,acea care n-a murit fără chip, fără nume, fără suflare ce n-am trăit mă va hrăni ca să fiu mereu ceva, ca o plutire cumva, ca o visare Referință Bibliografica: Epitaf / Marius Horvath : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marius Horvath : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
EPITAF de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382562_a_383891]
-
Articolele Autorului Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă Vântul hoinar la răspântii! Să te surprindă cu flori de crizantemă și să-l însoțești în codrii ruginii! Din harpă veche să îți cânte balade! Să te adoarmă cu vals în plutire! Să-ți aducă vise din verile calde! Să te îmbrace în flori de iubire! În vis de primăvară să vezi câmp cu fragi și din cireșe să îți pună cercei! Tandru să îti sărute vârfuri de copaci! Cu privirea-n
PRINȚESA TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384121_a_385450]
-
apa setei de cineva, din fântânița duhului. Unul împreună cu aceștia este Florin Bogardo. Secunda de iubire din portativele sale e înflorită; sărutul incitat de cântecele sale e taina lipită de oglinzile din spatele pleoapelor; extazul propulsat de fiorii melodiilor sale e plutire în gloria vieții complete; patima din cântecele sale e fructul oprit din floare, ori ecoul vagoanelor trenului pierdut în tunel. Toate compozițiile lui Florin Bogardo sunt un râu ce se iubește cu o livadă! El e fugar, ducându-și șarpele
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
armonie și împăcare cu sine, date a fi trăite. Printre vise și emoții, bizar de contrastante în profunzimi, ce desăvârșesc ființa răscolind-o, șlefuindu-i fiecare muchie cu care atinge tăișurile ascuțite ale realității lumii permanent vigilente și "înarmate", printre plutiri ale acesteia în neantul propriilor simțiri, printre gânduri desprinse din propria întrupare a spiritului, printre epuizări lente și ucigătoare de părți din sine, prin răbufniri și, aproape mereu de final, însă niciodată deplin înfăptuite, "implozii" ale sufletului, aflate într-o
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]