983 matches
-
de o proză de atmosferă, cu accente proustiene. În centru se află o poveste polițistă, o crimă ambiguă și un fascinant personaj feminin, decadent, dostoievskian și bovaric, doamna Rujinski. Protagonista este plasată într-o „casă a morților”, vizitată de un poștaș, Petran, care înlesnește împlinirea unei justiții imanente, dar departe de a coincide cu justiția umană sau socială. Petran provoacă adevărul, face ca doamna Rujinski să destăinuie o crimă, dar nu împiedică alta și sinuciderea vinovatei, astfel încât el urmează să ispășească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
agită excesiv din dorința de a face ceva: ea pune perdeluțe la orice, la fereastră, ca și la solniță, la cărțile din bibliotecă și la râșnița de piper, în timp ce el fabrică obiecte „în formă de ...”: o lampă în formă de poștaș, o solniță în formă de pește. În fine, un administrator de bloc moare, cu vena jugulată de basca înfiptă prea adânc pe cap ș.a.m.d. În prozele lui T. alienarea are cauze cu precădere absurde: doi gemeni se căsătoresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
film documentar, 1990; Premiul pentru film documentar Costinești, 1990; Premiul pentru film documentar Costinești, 1992; Premiul UCIN pentru film reportaj, 1992; Premiul Spicul de aur, Valladolid, Spania, 1991; Marele Premiu pentru documentar, Potsdam, Germania, 1992 • Cautătorii de aur (1986) • Marșul poștașilor (1987) • Școala mea iubită (1988) • Intrarea unui tren în gară (1989) • Am ales libertatea (2001) • Botezul (coautor Roxana Trestioreanu) (2005) A obținut peste 25 de premii naționale și internaționale. Cărți publicate • Filmul și epoca digitală, Ed. U.N.A.T.C. Press, București
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Strindberg, de „ochiul rău al necunoscuților”. În această stare euforică m-am pus să fac ordine în casă, mi-am pus mănușile galbene de cauciuc și am luat aspiratorul... S-a sunat la ușă și am deschis, crezând că e poștașul. Era Rune (Gomer), cu un buchet mare de lăcrămioare! Altădată obișnuia să mi le pună într-un săculeț, atârnate de clanța ușii, dar acum a venit personal să mi le dea. M-am mirat, e un domn foarte serios, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
largi găseai acolo praștia capacele de bere bancnota de cinci lei mototolită cu ea îmi cumpăram dreptul la vise în cinematograful de lângă piața chibrit 3 noiembrie 2011 Scenă ultimul reflector clipește obosit într-un colț al decorului a împietrit un poștaș cu mustață stufoasă odată aducea pensia de două ori pe zi (la matineu și seara) fluiera romanțe în fața porților de carton poate că acest personaj ambiguu rămâne doar o iluzie definitivă așa cum e viața însăși atunci când numeri vise ca pe
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Prin încăpățânare și seriozitate, credea el. A pus punct vechilor sale proiecte; „Sechestratul“ n-a mai fost publicat, iar pachetele cu oferte promoționale n-au mai fost deschise - le căram în depozit împreună cu pamfletele și cu restul bunătăților aduse de poștaș; și s-a îngropat în muncă, încheind și pornind afacerile pe care Comisarul și le programase în agendă, începând și dizolvând parteneriate pe terenuri sau băcănii din suburbie, și , de unul singur - genul de lucru pe care îl adora - cumpărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
largi ne sugera să jucăm „poșta cu sărutări“ și pot atesta că, de-a lungul întregii copilării, cei doi băieți Glass au fost destinatarii veterani ai unor saci întregi de scrisori fără adresă (ilogic, dar satisfăcător), cu excepția, desigur, partidelor când poștașul era o fetiță numită Charlotte Șarlatana, care, oricum, era puțin țicnită. Ne supăra această urâțenie? Ne făcea să suferim? Scriitorule, gândește-te bine! Iată răspunsul meu venit cu greutate, după o îndelungă chibzuință: Aproape niciodată. În cazul meu, din trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Mihai, continuînd să se plimbe. Acum, Săteanu nu poate fi chiar așa de ușor bătut, iar peste ani, cînd tînărul va fi un bărbat în toată puterea, Săteanu va fi o umbră ce-și va aștepta, lunar, pe-o bancă, poștașul cu pensia. Nu cred că de bătaie e vorba precizează Ion. Ăla de venea pe la noi a terminat înaintea noastră, așa au aflat cei din sat, Științele Juridice. Și-a dat și doctoratul. Lucrează destul de sus, pe la București. Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Târgul Frumos" , iar acolo ei nu au fost subordonați comisarului Poliției locale, ci lui Triandaf, XE "Triandaf (locotenent)" care Îi era subordonat direct. După afirmațiile, sale nu a avut nici un amestec În chestiunea „trenului morții”, fiind doar un fel de poștaș, care pur și simplu a transmis mai departe Înștiințările: „Îmi aduc aminte că am primit rapoarte la Inspectorat trimise de la Legiunea șde jandarmiț Roman XE "Roman" , că s’ar fi descărcat morți din vagoane. Eu am raportat mai departe Ministerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
n-o observă. Ea nu vorbi. Începu amurgul. Vântul trecu șuierător prin coroanele copacilor desfrunziți -, “în curând vom intra în iarnă”. - „Vei veni atunci lângă mine, Keti! Vom fi iar împreună lângă șemineul acesta aprins.” 29. Eram acum în decembrie. Poștașul a sunat, mi-a întins o scrisoare de la învățător, scrisă „din partea întregii familii”, cu vechea lor căldură de prieteni. Nu pot să nu mărturisesc o emoție abia reținută, în care erau amestecate sumedenie de obișnuințe uitate, voci, gesturi, pomi înfloriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca și dânșii. Și zilele se duc și nu se mai întorc. Și ultima parte a acestei cărți începe din dimineața aceea când doamna Pavel picotea în bucătărie, obosită de vârstă și somn, un fel de somn permanent și când poștașul cel nou din cartier, un bărbat tânăr, chiar chipeș, a bătut la poartă și mi-a înmânat telegrama Anei, prin care îmi anunța moartea tatălui ei și faptul că peste două zile avea să aibă loc înmormântarea. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mi-o dădea pe furiș (căci tata Îmi promisese bătaie strașnică dacă mă prindea Înghițind ceva făcut de Tatapopii) și de care eram Îndrăgostit atunci s-a măritat cu Icu - omul cu suflet de zburător În ceruri și de meserie poștaș. Aseară cu Icu m-am Întâlnit la Bufet. N-am putut lega multe vorbe cu el. Deși stăteam cu fața spre biserică și spre clădirea dărăpănată a vechii grădinițe, el nu arăta tragere de inimă să depănăm amintiri. Își sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
firesc să mă ducă gândul că ăla Îi dă voie să-mi dezlipească plicurile. Ce te holbezi așa? N-ar fi nici prima și nu va fi nici ultima oară. Când eram copil, aveam un vecin, Mișu; tată-său era poștaș și bețiv. I se Întâmpla de multe ori să vină acasă cu tolba. Mișu, ca să se dea mare și ca să ne arate cât de important era el, fura scrisori, ne strângea de pe șosea și ne băga În curte la Titel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
binele matale și al țării lucrează și, dacă nu primești ceva rele prin scrisori, n-ai de ce să-ți fie frică, doar te știi cu sufletul curat.” Omul care lucrase pentru liniștea populației fusese boul de Mișu, care făcuse Încurcătura. Poștașul chiar crezuse, pesemne, ce-i spusese nedumeritului, căci nu s-a obosit să caute și alți vinovați. Și rău a făcut, căci ar fi scăpat, poate, de pușcărie. Era prin august, când muncile agricole intrau Într-un soi de pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țuică și ăla-și vedea de drum. După zece-cinsprezece case era beat clampă și se târa către odaia lui, dormea două-trei ceasuri și pe Înserat pornea iarăși, ca să-și asigure și beția de noapte. Mișu Îi cotrobăia prin tolbă când poștașul Își făcea somnul aghesmuirii de zi. Titel Îl luase cu frumosul: „Pleacă, În pizda mă-tii, și du-le Înapoi!”. „Ba În pizda mă-tii să te duci tu!” - se opărise Mișu. Am crezut cu toții că se potolise și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
citiseră În ochi nu-l Îndemnaseră la tâmpenii. Peste două zile - balamucul pe pământ: maiorul descoperise că Îi lipseau bani dintr-o scrisoare și făcuse tărăboi, chipurile În numele soldatului păgubit, chemase Miliția și Procuratura. I-au luat la frecat ridichea poștașului de nu știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știa, amărâtul, pe unde să scoată cămașa și dincotro Îi venea nenorocirea. Până la urmă, Mișu a mărturisit că furase o singură sută, după ce mâncase bătaie de-a zăcut o săptămână, cu febră mare, cu spinarea și coastele pline de vânătăi. Poștașul se Încurcase În declarații, pomenise și ceva despre vigilența de care el, ca un cetățean cinstit, dăduse dovadă față de dușmanii poporului. Așa că a venit și unul de la Securitate ca să vadă ce făcea și cum acționa vigilentul Împotriva elementelor dușmănoase, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un animaluț la un loc. Și a mai spus unchiul tutore că gaura curului trebuie să fie cercetată, pentru că toți oamenii roșcați au niște găuri minunate la fund, ca și Cururile de doi bani roș-alb-roș1. Dar tocmai atunci a sosit poștașul și a stricat toată poezia, așa cum a spus unchiul-tutore. Și pentru că unchiul-tutore s-a gândit mereu la siguranță, l-a închis pe preaspermuitul Herrmann trei zile în cocina porcilor, ca nu cumva să iasă vreo falsă porcărie din gura lui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sau faptul concret al unui echilibru care luminează prietenos propriul Obraz pe un anume ales Pântece. Orice formă de echilibru este prin claritatea existenței sale o catastrofă a simțurilor care-i lovește pe Oameni care sunt Aproapele tău. Știți că poștașul meu resimte adresa mea ca pe un parfum de marcă, ca pe o Văgăună asigurată, de invidiat, de plâns și de fermecătoare: cu nasul ar fi încercat el să ajungă la scrisoarea mie adresată, la veritabilul meu Miros ca să-l
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lalea" prin "o floare", adică printr-un hiperonim, se exploatează o relație semantică codată din limbă; b) cel în care relația anaforică dintre doi termeni din text nu este garanție a competenței lexicale: de exemplu, între "un bărbat blond" și "poștașul". Între aceste două cazuri extreme, găsim relații stereotipe, care nu sunt neapărat strict lexicale, dar nici pur contingente. De exemplu, anafora infidelă un student ... tânărul se bazează pe un stereotip: chiar dacă, prin definiție, un student nu este neapărat tânăr, totuși
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acele persoane care au lucrat (în industrie, de exemplu) - și la momentul studiului nu aveau loc de muncă, chiar dacă beneficiau sau nu de ajutoare de șomaj - nu am putut obține un răspuns clar la întrebarea: „Există șomeri în Traian Vuia?”. Poștașul afirma că există un singur șomer, știind că este o persoană căreia îi duce ajutorul de șomaj, în timp ce viceprimarul știe de existența a patru, cinci șomeri numai în satul Traian Vuia. Dincolo de răspunsul la această întrebare, am aflat de trecuta
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
fiecare cu fântânile lor... Era vorba de apă” (pensionar armată, 45 de ani). Inițiativa a iscat dispute printre localnici, și între localnici și primărie, motivul invocat în refuzul implementării proiectului fiind „că au fiecare fântână și nu-i trebe apă” (poștaș, 45 de ani). Contribuția sătenilor la acel proiect ar fi fost săparea șanțului din fața casei și plata contorului personal. Datorită numărului mare de săteni care s-au opus, proiectul a fost sistat. Învățătorul vorbește despre „un proiect de școală nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
curând a unei asociații neguvernamentale (Organizația Cultural-științifică Europeană „Traian Vuia”) care să promoveze numele lui Traian Vuia, dar aceasta este privită cu reticență de către săteni: „Ei acu’ s-o trezit că-s moștenitorii lui Traian Vuia... Mai mult pentru bani” (poștaș, 45 de ani). Asociația a fost înființată de către o familie din sat care afirmă că sunt urmași pe linie genealogică directă a lui Traian Vuia. Ea este constituită din douăsprezece persoane: președintele, secretarul, casierul și restul membrilor asociației având ca
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
lemnele!», tătă lumea s-o dus, fiecare pentru copiii lui” (agricultoare, 36 de ani). Pe de altă parte, există și oameni care nu mai cred în spiritul comunitar: „Dacă n-ar fi amenințați de primărie să-i deie amendă, nu” (poștaș, 45 de ani) sau: „Nu se mai duce nimeni, nu lucră nimeni de pomană. Vecinii au întins piatra... Dacă-i obligă primăria” (pensionară, 57 de ani). Strategii de consum media Toți cei intervievați declară că citesc ziare. Astfel, ziarul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
consum media Toți cei intervievați declară că citesc ziare. Astfel, ziarul cel mai citit în sat este Renașterea Bănățeană, dar: „Mai există aproximativ zece abonați la ziare centrale precum: Libertatea (abonații tineri), România liberă și Evenimentul zilei (abonații în vârstă)” (poștaș, 45 de ani). Ziarele sunt aduse zilnic, mai puțin cele centrale, care, în special iarna, întârzie o zi, maxim două, din cauza traficului feroviar îngreunat. Nu există chioșc de ziare în sat, dar sătenii nu invocă acest aspect ca o necesitate
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]