793 matches
-
Și mâine este visul lui azi sub nostalgia culorii fiindcă uite, dragul meu: au înflorit meri, vișini și brândușe în toamna noastră românescă! Și arcuș de greier întârziat încă mai cântă nopții povestea noastră în care s-au copt toate poamele sub inspirate arome și regăsite nuanțe! Referință Bibliografică: Octombrie / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
OCTOMBRIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360197_a_361526]
-
la concluzia că omul nu-l mai iubește pe aproapele său așa cum ar trebui, ca pe sine însuși și pentru câteva efemere și deșarte avantaje lumești, cedează la multe compromisuri. Iar principiul sănătos al învățăturii spune că pomul care face poame bune este un pom bun iar omul după roadele lui se cunoaște și după acestea va fi judecat. Beția puterii (a puterii care corupe), îi face pe câte unii să se considere deasupra tuturor celorlalți, deasupra legilor, scoțând din sufletele
POLITICHIA NOASTRĂ DE FIECARE ZI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359123_a_360452]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > CASETA CU AMINTIRI III Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cine avea prune, le punea toamna la uscat pe gratii și ce bune erau poamele iarna! Adunam nucile pe care le puneam în pod, bune la colivă și plăcintă, la sarailii și baclavale sau pur și simplu cu pâine și sare, la cei mari, nelipsită fiind și ulcica de vin. Gospodarii își săpau câte o
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului 15 ANOTIMPUL POAMELOR Cam pe la jumătatea lunii august, cînd aerul încă se zvîrcolește fierbînd sub dogoarea nemiloasă a soarelui și merele încep să cadă de pe crengi, deși nu le-a venit încă timpul să fie culese, încă nu s-au îndulcit și mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Dumnezeu, încep să se înnegrească murele, care sînt mari și plesnesc de sevă. Copiii și femeile încep să urce la mal cu noaptea în cap, ca să nu-i prindă vipia amiezii pe drum și, cînd coboară, au gălețile pline cu poamele pădurii ... S-a copt fînul, oamenii îl cară pe înserat, pe răcoare, cu căruțele, și îl așează în căpițe, cămările încep să geamă de sacii de cartofi și de funiile de ceapă atîrnate pe grinzi la uscat, borcanele pîntecoase cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Dincolo de noi este lumea, cu freamătul ei tăcut, dar nouă nu ne mai pasă de nimic în acele clipe, noi sîntem, pentru o fracțiune de secundă, eterni. CrisLi respiră adînc. Ce miresme, zice ea. Miresmele florilor, ale fînului și ale poamelor de pădure. Vîntul adie lin prin frunzele salcîmilor. Toată ziua am muncit prin curte. Am tăiat toți puieții de salcîm, care ne înnebunesc în fiecare an, și uneori glumim pe ideea că, dacă un savant ar încrucișa merii ionatani cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
-i de pâine coapte, Să fiu la orice depărtare, zău, Revin acasă, chiar și după moarte. Visez pădurea cea bătrână, Cu floricelele ei toate, La melodia frunzelor ce-o-ngână, Revin acasă, chiar și după moarte. Frumoase-s tufele cu poamă, Livezile cu roadă încărcate, La acest farmec drag de toamnă, Revin acasă, chiar și după moarte . Mi-i scumpă apa dulce de izvor, Și stelele din satul meu în noapte, La vatra neamului de dragoste și dor, Revin acasă, chiar
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
cea mai mare apreciere când ies în scenă și lumea se ridică în picioare, când văd sala arhiplină, când mă cheamă să susțin concerte în multe spații. E aștept, dar statul se ocupă cu roșiile, au probleme cu vinul cu poama. Dar noi suntem cu mult mai bogați decât aceste prune peste care trec rușii cu buldozerele. Spiritele noastre n-o să le dea cu buldozerele. Să beneficieze de această ocazie cât noi avem această posibilitate de a sufla căldură în lume
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
au dat jos, punându-ne la săpat tuneluri pe sub munte. Erau acolo fel de fel de oameni: români, ruși, italieni, sârbi, francezi, englezi, indieni și chinezi. Mâncam pâine și o porție de pilaf îndulcit cu smochine. De prin munte, mâncam poame ca portocale, smochine, roșcove. Soldații se îmbolnăveau de căldură. Mulți mureau, dar cu toate că erau îngropați adânc, hienele îi scoteau și-i mâncau. Din Constantinopol am scris o carte poștală pe care am trimis-o acasă la mine, dar n-au
Mărturii* deosebite de pe vremea ocupației (Primul Război Mondial) () [Corola-blog/BlogPost/339370_a_340699]
-
spre ea, am ajuns într-o grădină așezată în pantă. Cu vie. Cu pomi, pe perimetru. Cu legume. Cu gard de mărăcini. Ne-am bucurat. . Asta e grădină noastră. Și ne-am pus pe treabă. Am lucrat acolo. Am mâncat poame. Și ne-am întors acasă. De unde o fi apărut grădină asta? Mă întrebam. Este a noastră. Parcă era altă. Nu. E și cea veche, e și asta. Nu am știut noi de ea. Apoi, am plecat singur. Departe. Într-un
Liviu-Florian Jianu: Solemna ebrietate () [Corola-blog/BlogPost/339460_a_340789]
-
republică. Când a intrat prima dată într-o clasă de elevi, a șaptea, a trântit catalogul pe catedră, s-a postat în fața clasei și, în loc să se recomande, a început: Sunt măr de lângă drum și fără gard/ La mine-n ramuri poame roșii ard./ Elevule, să iei fără sfială,/ Că n-ai să dai la nimeni socoteală! Mai întâi, elevii au râs, apoi au devenit foarte curioși, mai ales cu privire la ochelari. Una din fetele din ultima bancă, cea mai înaltă și, probabil
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
e și cunună,/ Mai e pe lume un alean:/ O vorbă bună” („O vorbă bună”). O altă valoare pe care se sprijină trăirea lirica o găsim în recunoștință, recunoștința față de mama, față de părinți: „În livadă cu meri, ceruite-n tăceri,/poame roșii, duceau dorul ierbii în ramuri,/odihnea sub un nuc umbră zilei de ieri,/chipul mamei sapă o icoană în geamuri./(...) Că un fulg de dorinți îi visăm pe părinți.” („Floare de recunoștință”, „În livadă cu meri”). Axa acestui univers
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
pe boltă, a unui simbol, steagul. Suspensia textilă indică mândrie. Atât de sus e starea începutului, încât tot ceea ce în mod normal e de neatins, devine inferior: „Vorbim din nou, supt vara deasă... / De steaguri cerul se anină. Prin ceața poamelor de gheață / Ascultă ceasuri de rășină”. Sub acoperământul caloric, poamele par de gheață, datorită miezului care concentrează sensibilitățile care au străbătut pomul în decurs de un an. Când totul e copleșitor de cald, senzația de contrast mărunt, de răcoare plăcută
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
Atât de sus e starea începutului, încât tot ceea ce în mod normal e de neatins, devine inferior: „Vorbim din nou, supt vara deasă... / De steaguri cerul se anină. Prin ceața poamelor de gheață / Ascultă ceasuri de rășină”. Sub acoperământul caloric, poamele par de gheață, datorită miezului care concentrează sensibilitățile care au străbătut pomul în decurs de un an. Când totul e copleșitor de cald, senzația de contrast mărunt, de răcoare plăcută, reconfortantă, o afli în miezul poamelor. Esențele rezistă agresiunii generale
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
rășină”. Sub acoperământul caloric, poamele par de gheață, datorită miezului care concentrează sensibilitățile care au străbătut pomul în decurs de un an. Când totul e copleșitor de cald, senzația de contrast mărunt, de răcoare plăcută, reconfortantă, o afli în miezul poamelor. Esențele rezistă agresiunii generale. În cazul omului, miezul înseamnă personalitatea lui. Poeții romanticii își chemau iubita în templul naturii. Crișu Dascălu schimbă tiparul. Iubita este invitată în mansardă. Pofta de cozerie e motivul. Un asemenea loc, deasupra lumii (în etaje
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
s-o vadă, Dar tu pășești prin ea în grabă, Iarbă ai și în ogradă. Pământul este plin de floare Ce crește-n soare fără vină, Dar tu pășești nepăsătoare, Căci flori ai multe în grădină. Pământul este plin de poame, Dar ochii tăi n-au timp să vadă; Ți-aduci aminte când ți-e foame, De mărul dulce din livadă. Pământu-ți este ca o casă, Cu toate apele albastre; Cum geme el, ție nu-ți pasă, Pământ nu ai și
PĂMÂNTUL ESTE PLIN DE IARBĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340854_a_342183]
-
va elibera de aripi înainte de a mă închide în mine? De la cenușiu la albastru este o cale lungă. Cerșetorii sunt bătrâni și cântă, le e foame. Poeții sunt tineri și cântă - tristețe adâncă. În fiecare cântec, amarul și dorul dau poame. Eu sunt prințul și lăutarul și stau la poarta casei voastre. În scripca mea doarme o împărăție care agonizează și care moare neîncoronată.Nu eu am spus-o. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Totodată / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
scene nu lipsite de umor sănătos, în grai moldovenesc, care provoacă amuzament și sporește interesul cititorului. Scenele sunt antologice, scrise alert, dezinvolt, cu aplomb și oarecare îngăduință înduioșătoare pentru familia de la țară, ieșită la muncă la vie, la vremea culesului poamei. Familia, unită, se bucura cu aceste prilejuri să fie cu toții și să retrăiască împreună trecutul. Arta naratorului, mai ales în notațiile de jurnal, referitoare la vacanțele la țară este desăvârșită. Scriitorul se apleacă atent asupra amănuntelor, dar și asupra dialogurilor
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
frumusețea anotimpului auriu în Târgul Ieșilor, cu ochiul larg deschis și pofticios, spre bogăția roadelor din livezi, dar neuitând că toate aceste roade, vin de la Dumnezeu: “Ce frumoasă-i toamna, Doamne, / când Te caut prin livezi / și prin lăzile cu poame! - / mort și viu Te etalezi / și privind mi-e și mai foame / Și privind mi-e și mai foame / de prezența Ta cea vie / Din dorința mea cea mare / totul parcă-n jur învie” (Ce frumoasă-i toamna-n Iași
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
mai foame / de prezența Ta cea vie / Din dorința mea cea mare / totul parcă-n jur învie” (Ce frumoasă-i toamna-n Iași). Este cu adevărat remarcabilă iscusința poetei de a muta planurile: de la meditația asupra miracolelor cerești, la materialitatea poamelor din livadă, prin aceasta făcând aluzie și la grădina cerească a Raiului, plină de roade coapte și parfumate. Și uneori, granițele dintre Cer și pământ parcă se șterg pentru că întâlnim colțuri de rai pământesc pretutindeni în preajma noastră. Numai să le
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
Copilul și Copilăria, indiferent de vârstă sau poziționarea „fizică” în vastul existențial cotidian. Fără nicio îndoială subscriem - cu toții - vârstei universale a zâmbetelor și a fericirii, hrănindu-ne cu vise ori amintindu-ne de persoane dragi, sosite din evul aromat de poame coapte. Poate, dintr-o nevoie firească de a redeveni, fie și pentru o clipă, copii - cu privirea curată și surâsul scăldat de lumina tangibilă a Raiului. Subscriem acelei vârste când, pelerini într-o lume plină de feerie, strângeam - în priviri
ARMONII CULTURALE: ANTOLOGIA UNIVERSALĂ „COMORI DE VISE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341142_a_342471]
-
adânc și începeau să facă boacăne, se pomeneau agățați de cârligul lui fermecat. În fiecare iarnă, în Ajun de Crăciun, bunicul îi răsplătea cu daruri pe copiii cuminți. Ajunul era vremea colindatului, a urărilor, a faptelor bune, a grânelor și poamelor dăruite. În Pițărăi, colindătorii „luau sămânță” de la gazde; acea sămânță (grăunțe, poame, colăcei) precum Soarele și sub oblăduirea lui, se întorcea, creștea, se împlinea dacă era primită cu gând bun și sinceră bucurie. Și nu e bucurie mai mare decât
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
fermecat. În fiecare iarnă, în Ajun de Crăciun, bunicul îi răsplătea cu daruri pe copiii cuminți. Ajunul era vremea colindatului, a urărilor, a faptelor bune, a grânelor și poamelor dăruite. În Pițărăi, colindătorii „luau sămânță” de la gazde; acea sămânță (grăunțe, poame, colăcei) precum Soarele și sub oblăduirea lui, se întorcea, creștea, se împlinea dacă era primită cu gând bun și sinceră bucurie. Și nu e bucurie mai mare decât în sufletul unui copil. Duhul lui Moș Crăciun e real. Nu e
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
de leagăn Dăduși rotundul Din surâs, Acelor ce s-au aplecat Să-ți stingă Al durerii plâns, Când pragul lumii L-ai călcat. Apoi, culoarea de pădure - Ce-ți inunda Privirea toată, O revărsai, În jocul tău, Peste livezi Cu poamă coaptă. Și toată bucuria lumii O risipeai Scânteietor, Adusă, din Adâncul mumii, Spre bucuria tuturor. Ochii tăi Mi-e inima ca stupul încărcat De rodul florilor, în plină vară, De dorul tău pe care l-am purtat, Tot mai aprins
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
cu must de cer, L-am deșertat în cerebel... Plutind sub mantie de vis, Adie iz de paradis, Păcate vechi, de jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat, Sufletul tău de poame dulci, Alungă clipe dragi și lungi... În toamnă cor de nibelungi Peste asfalt. Se-asează bruma peste vii Iar Eminescu nu-i... Să știi Vechi catedrale au apus, Covor de frunze nepătruns, Mit alegoric și confuz... Ani mii și mii. Știi
TOAMNĂ-N OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344395_a_345724]