1,541 matches
-
înseninează ziua! Minciună, intrigi, mituiri, hoții - jaful, doctore, toate astea se comit cu sânge rece. Câtă indiferență! Indiferență morală totală! Crimele comise nu-i tulbură mai mult decât o simplă indigestie! Iar eu, eu îndrăznesc să pun la cale o poantă un pic mai ușchită, și pe deasupra în vacanță - iar acum nu mi se mai scoală! Adică, vreau să spun, ferească Sfântu’ să rup eticheta de sub saltea, pe care scrie „Ruperea etichetei se pedepsește conform legii“ - ce-or să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mâinile sus, Turbatule, altfel intrăm noi după tine și te ciuruim. Unu. — Ciuruiește-mă, nemernicule, mă doare-n cur! Iete că mi-am rupt eticheta de pe saltea... — Doi. Dar, cel puțin, atât cât am trăit, am trăit a-ntâia! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhh!!!!! Poanta ASSA [spuse doctorul]. Si acum, cred că putem să-nțepem. Da? Postfața autorului la ediția aniversară Suc ori sos? Vârsta matură - înțelegând prin asta necunoscutul imprevizibil, irațional la care ajunge naivul proiect al afirmării propriei personalități, odată încheiate pregătirile de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
buletinul. A! se miră el Iulian Barbu, actor, îmi păreați mie cunoscut. Am și eu un of, ca să zic așa rîde, înapoind actul. Sîmbăta seara, numai ce-o aud pe nevastă-mea: Iar a apărut frumosul de Barbu și spune poante vechi". Ce să-i facem, dacă cele noi se scriu greu zice actorul rîzînd și-și duce degetul la frunte în semn de salut, apoi pleacă. Majoritatea călătorilor s-au împrăștiat deja. Maria Bujoreanu înțelege că nu o așteaptă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până peste cap de hohote, strâmbături, fluierături și poante fâsâite, din fericire n-am zărit ochii strabici prin jur, mulțumesc lui Dumnezeu, fiindcă, vă zic eu sigur, mare lucru n-aș fi făcut, dar tot aș fi strigat ce vrei, bă Sârmoaso?! SFÎRȘIT(ul serialului) N-ar strica acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au devenit diforme, s-au transformat într-o pastă colorată, zici că-i borâtură, chiar că zici, borâtură de zâne, borâtură de zâne, ne-am pus pe râs nenicule, cam așa se fac prieteniile, te mai râzi, mai faci o poantă, nu doar te joci și atât ca toți fraierii și ăștia care nu știu decât fotbal și fațea, damblagii, ne-a văzut Bebe, Bebe e a patra, să stăm că vine și el, sanchi că vine și el, Bebe chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noi era spulberată de vânt, patruzeci și opt de ani se duceau în hăuri ca polenul sau ca praful, cum eu nu reușeam să mă dau peste cap și să ajung bărbat, el redevenea copil, nu numai prin cântecelele și poantele din adevărata lui copilărie, ci prin sute de gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa: Mircea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o cauți cu lumînarea. Într-o zi, vorbeam cu un tip Într-un bar, și el m-a Întrebat cu ce mă ocup. I-am răspuns : „Infestez”. Mi s-a părut o replică destul de ironică, Însă individul n-a prins poanta. A crezut că am zis „investesc” și a Început să-mi ceară ponturi despre unde ar fi mai bine să investească. Așa că i-am sugerat să investească În construcții. Ce idiot. Și apoi s-a Închis și Rialto. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
simți fata căreia i-au aparținut dacă i-ar vedea? Ce spui cu asta despre ea? Că este o curvă, că poate fi redusă la un trofeu ridicol, o pereche de chiloți?!? - Dar nu asta e ideea, nu asta este poanta, am zis. I-am atârnat, știi, brăduții ăia... Anca zâmbi tristă. - Ce brăduți? zise cu o voce liniștită. Știi cum m-am simțit? Să fiu văzută în mașină de rudele mele, cu chiloții ăia atârnând de oglindă? Nu înțelegi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bune. A doua zi, la prima oră, se prezentă în biroul directorului de creație. Spuse pe nerăsuflate: Știu ce vrea Donald Veber. Andrei Robu o privi peste rama ochelarilor. Dormise doar două ore în timpul nopții și nu avea chef de poante. Ea îi citi gândul. Nu glumesc. Te rog să mă asculți. Bărbatul își coborî privirea peste planșa de lucru. Doamnă Noia, nu ai altceva de făcut? Luana se apropie de el. Andrei, cum îți încrucișezi tu brațele? O privi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i mai puternic supraviețuiește. Rita este o ființă expansivă, absolut exteriorizată, spune tot ce are de spus la momentul respectiv, și bine și rău, nu lasă clipa să treacă. Dacă se întâmplă să greșească, recunoaște totul și râde, plasează o poantă, aplanează încordarea. Are o mie și unul de prieteni, din blocul cu zece etaje, unde locuiește, îi cunoaște pe toți locatarii pe nume, știe pe unde lucrează fiecare dintre ei și câți copii are, cu majoritatea cunoștințelor se tutuiește, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi părea mai lat și mai lung, nu, tu... stai liniștit, de ce? și-apoi mi-am continuat tensiunea într-o discuție la o altă masă cu prieteni de-ai lui și am fost haioasă, și din cauza vârstei cu experiență, și poante multe am zis și ei au râs și ne vedem și mâine la cafea, toate mâinile mele îl țineau la distanță, din orice poziție, pe Păianjenul care plusa de sus, hotărât și stăpân și eu îl voi înțelege cumva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
te-a convins s-o accepți. — Ei bine, Geoffrey chiar s-ar bucura să-mi vadă din nou numele în ziare, dar... — Na, poftim de vezi! exclama entuziasmat Șam. Ai putea scrie un text minunat, Adrian! Strecoară în el toate poantele alea despre cultura colportării de zvonuri. O să-ți facă plăcere. — Există un singur dezavantaj în tot planul tău. — Care? întreba Șam. — După toată afacerea asta m-aș trezi și eu încondeiat de Fanny Tarrant. Șam rămase o clipă tăcut. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-i mai pese de el peste zece ani? — Deci un fel de drum al Damascului, comenta Adrian. — Întocmai, confirmă Șam. Simt c-am renăscut. — Și-ai și chelit din nou, din câte văd eu, îl taxa Adrian. Șam îi ignoră poanta. — Mi-am dat seama că există riscul să mă transform într-o mașină de scris scenarii. Adrian păru oarecum surprins de metaforă această. — Vrei să spui că, producând scenarii pe bandă rulantă, nu-ți acorzi suficient timp ca să și controlezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am întrebat cât timp petrecuse ea departe în tăcerea ne-spațiului. Ne-am spus glume, comportându-ne ca și când: a) glumele noastre ar fi fost mai comice decât erau de fapt; b) glumele celuilalt erau incredibil de proste. După una dintre poantele mele, Scout se opri brusc, rămânând nemișcată sub becurile pâlpâitoare. — Ce-i cu labele alea lungi? repetă ea. Se uită la mine fără să înțeleagă, așa cum se uită publicul la cei mai ciudați invitați ai lui Jerry Springer. Eric, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Gestul era prea rafinat ca să nu fie și puțin ridicol. N-am suferit din cauza ei. Am suferit cînd n-o știam, cînd n-o văzusem la față. Din cauza lui Iordan, da, am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele, cheful de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prin nimic amuzantă. De asemenea, nu ne vine deloc să râdem identificând coincidența dintre primele patru litere ale cuvântului „viziune“ și primele patru litere ale cuvântului „vizigoți“. Se mai putea apela la „vizir“, la „vizitator“, dar care ar fi fost poanta? Rareori descoperim câte un licăr de umor în cartea lui Laurențiu Orășan. Tot aducând în discuție cuvinte care încep cu „vizi“, autorul explică la un moment dat, cu o seriozitate de om de știință, că noi, geto-dacii, am fost superiori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
încăpățînata". Ce te plimbi, fătuco? N-ai ce face? Am nevoie de fașă și dezinfectant. Inutil. Tot dezinfectantul din spital nu-ți ajunge. Fata roșea și începea să plîngă. Bădărănia asta era spusă în fața tuturor și existau cîțiva care găseau poanta bună, inteligentă. Chiar fetele care l-au acceptat îl evitau pe director datorită performanțelor sale submediocre. Toată lumea din spital știa istoriile craiului și nu acordau o atenție deosebită acestui caz. Apoi a venit Margareta, o absolventă a liceului sanitar, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar... "ce știe copilul ăsta, săracu'?" Sună prelung și acultă. Se aud pași, ușa se deschide doar cît permite lanțul. Ai pus lanț? Nu se vede? Este bine că ești prevăzătoare. Exact. De acum "pa și pusi"! Nicoară rîde. Bună poanta. Nu-i poantă. Chiar ai crezut că...? Du-te dracului, crai bătrîn și prost! Bătrînul a plecat foc de supărat și cică de atunci s-a lăsat de femei. Unii spun că n-a fost chiar așa, adică moșul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
copilul ăsta, săracu'?" Sună prelung și acultă. Se aud pași, ușa se deschide doar cît permite lanțul. Ai pus lanț? Nu se vede? Este bine că ești prevăzătoare. Exact. De acum "pa și pusi"! Nicoară rîde. Bună poanta. Nu-i poantă. Chiar ai crezut că...? Du-te dracului, crai bătrîn și prost! Bătrînul a plecat foc de supărat și cică de atunci s-a lăsat de femei. Unii spun că n-a fost chiar așa, adică moșul s-a bucurat cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de zile, apoi le dizolvi în apă călduță. Bea prostul, îi intră pizda-n inimă și nu i-o mai scoate nici o doftorie. Fă, știi care e cea mai grea operație? Să scoți pula din capul unei curve. E veche poanta, dar tu știi care-i culmea răbdării? Să numeri firele de păr de la pizdă cu mănușile de box. Numai căcaturi auziți la fabrică, lucruri serioase, ioc... Eu nu-i mai las în cameră pe apeviști, să se descrăcească unde vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un copil mic și o săruta cu dragoste. Își amintea de ziua în care Matei o văzuse pe stradă cu colegul ei din barou mergând pe stradă și râzând, veselindu-se, fiindcă acesta, fiind un băiat glumeț, îi spunea unele poante, înveselind-o pe Cecilia și bineînțeles și pe el. Cât i-a urmărit Matei, i-a văzut în permanență în această stare de bună dispoziție și l-a pus pe gânduri. Când s-a întâlnit cu ea, a întrebat-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Când s-a întâlnit cu ea, a întrebat-o despre acest băiat. Cine era băiatul cu care mergeai azi, când ai ieșit de la serviciu? — Un coleg de barou, i-a răspuns simplu Cecilia. Erați foarte în vervă. —Îți spune niște poante de te prăpădești de râs. — M-am mirat că voi erați atât de veseli, chiar dacă erați după opt ore de muncă. —Cum să nu râzi la asemenea poante, oricât ai fi de obosit. Tu care ești medic ar trebui să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
i-a răspuns simplu Cecilia. Erați foarte în vervă. —Îți spune niște poante de te prăpădești de râs. — M-am mirat că voi erați atât de veseli, chiar dacă erați după opt ore de muncă. —Cum să nu râzi la asemenea poante, oricât ai fi de obosit. Tu care ești medic ar trebui să știi cât de binevenită este terapia râsului. Parcă erați doi prieteni, mai mult doi iubiți, îi spune el posomorându-se. — Am putea fi așa cum ne consideri tu, fiindcă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tine, de bucurie m-a învârtit în aer și mi-a căzut acadeaua, precum acum nasturele. —Hm! hm! doctorando, doctorando, prin câte mai treci și tu. Cred că nu te-am făcut gelos. Am să-ți mai povestesc și alte poante de-ale mele din primele zile de Germania, de-ai să râzi cu lacrimi. Spune-mi, că-mi place să te ascult. —Altădată. Se apropiau de Sinaia. Trebuiau să meargă prima dată la hotel să-și ia camere. Cecilia, deși
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât ca să și ceară de mâncare). În astfel de situații delicate și care nu te lasă să te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]