1,760 matches
-
creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca prin minune. Cu cât se leagănă și se împiedică mai tare, cu atât e mai aproape de personaj. Ema întruchipează un Charlot rotofei și nostim care-și învârte cu sârg bastonul, gata să-i pocnească pe ceilalți. Toți cântă fals dar asta nu mai are nici o importanță, atât sunt de frumoși, de reali, de fermecători. Pantalonii negri sunt prinși cu bretele. Hainele de la costum au mânecile întoarse de câteva ori. În picioare, câte o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uitând să bage de seamă că ceea ce oferea nu era, nici pe departe, detașarea, dăruirea totală și emoția interioară determinate de o iubire adevărată. La mulți ani, nevastă! Glasul lui avu efectul unui tunet. Se dezechilibră și simți că-i pocnesc timpanele. Vocea groasă, de bărbat viril, sună ca o amenințare din ceruri. Întoarse capul și-l văzu căzut într-un fotoliu, privind-o cu ochi de gheață. Ștefan întinse mâna spre valizele deschise. Astea ce trebuie să-mi arate, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pantof de pânză murdar. Înainte să se fi instalat pe botul mașinii, a alunecat pe parbriz În fața lui Margaret. Mick acționa ambreiajul Înaintând centimetru cu centimetru printre cei care dădeau cu pumnul În mașină, loveau ferestrele cu palma, iar clanțele pocneau zgomotos când vreunul Încerca să deschidă. Mick accelera din când În când, puțin câte puțin; mașina țâșnea În staccato și curăța terenul În fața lor o clipă, dar trupurile se strângeau iarăși. Margaret se uita drept Înainte ca să evite privirea fețelor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dacă vreți să le vedeți. — Iute, iute, grabă acum! — Gura, Bill! Soldatul s-a Întors să se uite la ei mai atent. Cine v-a spus că puteți să mergeți la Palat În ziua discursu lui președintelui? Bill și-a pocnit ambele mâini de volan și a scos un oftat sonor. — Avem autorizație primită. Ministru important. Imediat, ministrul Hartono. Telefonați imediat biroul lui confirmare. Soldatul a râs și dinții i-au strălucit În soare. — Hartono, Hartono! a strigat el la ceilalți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de el, îl studie cu deosebită atenție și frecându-și unul de altul degetele ridicate la nivelul ochilor, rosti: privirea asta inteligentă, de om care este cu mult mai superior decât pare, am mai întâlnit-o pe undeva. Nu cumva... Pocni din degete. Unde, domnule, unde, eu trebuie să știu neapărat, să-mi amintesc. Ție nu ți se pare cunoscut, Nik? Alexe lăsă cafeaua pe scăunel și se apropie de zugrav, îl cercetă pe îndelete ca pe un obiect. Parcă. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și degajeze faringele de flora depusă peste noapte. Carmina pleca prima cu pachețelul în plasă. Avea mult de mers. După ce ieșea din oraș intra în lanul de porumb, nemișcat din care, ici-acolo se înălța fum negricios ori de câte ori vreun tăciune pocnea la soare. De peste tot un vuiet egal și străin, glasul uscat al porumbului. Din când în când pe fată o depășea câte o mașină, șoferii îi plasau o vorbă, două, o invitau în cabină. Praful stârnit de mașină plutea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către acei ani pe care n-avea să-i mai regăsească nicicând. Era o zi de toamnă însorită. Umbra frunzelor rărite le păta genunchii. Știi, spuse dintr-odată, Alexe nu mi-o iartă, nu mi-o iartă, continuă el și pocni din degete. Am fost mai demult pe la ei în vizită, știi, era acasă doar Nina, am prins-o într-o dispoziție excelentă. Mi-a citit dintr-o piesă de teatru la care lucra, m-a asigurat că nu obișnuiește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privindu-se îndelung în adâncul ochilor și scoțând la urmă, către propria sa imagine, limba, după care se apropia de pat, făcea un salt peste trupul Carminei, poalele albe ale cămășii de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care el nu a răspuns încă sau CUM, o imagine de înger așa cum este seducător de o frumusețe care te îneacă, te învârte te face să te pierzi să-l dorești și să te uiți pe tine, nenorocito. Ușa a pocnit tare din stânga și m-am speriat așa cum m-am speriat ieri, refuzându-l în mine dureros, party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și tu nu însemni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
am încălecat pe idee și am pornit în trecut. Grijulie, am luat cu mine cartea ,,Amintiri din copilărie”, să-mi țină de urât. În câteva secunde am ajuns. Dar totul în fața mea se prezenta foarte nou, neașteptat. Deodată, Ideea se pocni cu palma peste frunte și exclamă cu glas jalnic: Am uitat! Vai de mine, ce uitucă sunt! Am plecat fără să iau instalația de care vom avea atâta nevoie! Și ideea, umilită de această întâmplare, dispăru. Am rămas singură. Ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la surorile mele, care cred că acum sunt mari. Când am părăsit căscioara de pe malul apei, unde se-împletesc cărări ce duc la moară, totul era la fel, dar acum mi te închipui stând lângă vatra veche în care, ard pocnind din vreme-n vreme trei vreascuri rupte dintr-un gard și torcând împreună cu cele două fecioare. La plecarea mea, tu erai tristă, iar în ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
4. Mai luase el câte o sticlă În cap: de bere, mai ales, dar și de șliboviță, chiar și de coniac, de vreo două ori, dar niciodată una de whisky. Niciunul dintre pretenașii lui nu-și putea permite luxul să pocnească pe cineva cu o băutură atât de scumpă. Partea proastă În cazul de față era că, din pricina loviturii primite, și-a pierdut echilibrul și a căzut peste domnul cu ochelari și a fost obligat să-l Împungă un pic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mare, foșnitoare, care, la rândul ei, scânteia atingându-se de fusta sa ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de mestecat biscuiții, eu mi-am ferit privirea. Nu mă puteam hotărî să încep discuția asta și ea părea aproape la fel de stânjenită de tăcere ca și mine. — Ei bine. Ar trebui să clarificăm mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pîine cu unt... De aceea este bine cé tarul a fost dat jos de pe tron și puterea a fost daté În mînă proletaré, céci tarul Îi exploata pe copii! În liniștea solemné care ne Însoțea, din cînd În cînd, măi pocnea cîte un balon, fécînd pe toți sé ne uitém În sus. Era prilej de chicotealé și de libertate, si noi ne Întrebăm oare cine l-o fi spart? Mergeam Înainte, rînduiți pe clase, pe Înélțime și pe Îmbrécéminte, ținîndu-ne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și pun ciobul În vîrf, si balonul nu trebuie sé fie tare umflat, și-l apasé-néuntru, și-l prind cu mîna, pe urmé, cînd vor ei, Îi dau drumul și ciobul zboaré că din praștie, si se aud baloanele cum pocnesc. Dar pentru asta el trebuie sé mai creascé. Oricum, se géseau pietricele și cioburi și pe jos, și cînd se opreau că sé asculte ce se vorbește În megafon, puteai sé ridici un ciob sau o pietricicé, chiar dacé strézile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cartofi muiate cu apé și cu féiné i le turné pe urechi și pe boț și se uită cum cleféie grohéind de plécere și scuturîndu-și urechile de féina udé și lipicioasé care-i stropea pantalonii. Lué un béț și o pocni de cîteva ori peste cap și aștepté sé aparé vîrcile, mai Întîi roșii, pe urmé vinete-albéstrii, așa cum știa cé apéreau la porc. Scroafa guița pentru fiecare lovituré dar nu se oprea din mîncat, grohéind lacom și fécînd bulbuci În treucé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
strigat toate deodaté, o parte „boilor” și-o parte „vacilor unde vé bégați!” Cineva chiar Îndrézni sé saré peste o grémadé de cérbune din fața cazangeriei și un praf negru se ridicé pîné sus la baloane. S-au auzit doué baloane pocnind, pe urmé Stela, care tocmai Încerca sé-și tragé pancarda În crengile unui copac care creștea din cimitir și trecea pe jumétate În drum chiar acolo, lîngé grémada de fier uzat, pe unde trebuia sé treacé parada și dupé ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ședința de constituire a Uniunii Scriitorilor, din martie '49, Dej le trasa deja sarcini. Să scrie: "contra servilismului cosmopolit"; "contra culturii capitaliste intrate în putrefacție"; "contra imitării slugarnice a diverselor curente burgheze"; "contra izolării scriitorului de popor". Sadoveanu și-a pocnit pălmile. S-a jurat că va aplica linia, c-o să-i dea în vileag pe imperialiștii care-i "tumănesc" de cap pe unii. De ce, bădie Mihai? oftează Șichy. "De e rău sau de e bine/ Tu te-ntreabă și socoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deschid caseta cu amintiri ("caseta cu șerpi", cum îi spune vocea vitregă) mă văd urcînd scara cu balustradă murdară de tuș, strecurîndu-mă printre baloturile de hîrtie și printre muncitorii palizi, ca drogați. Ușa cu arc, dintre "cămara" corectorilor și zețărie, pocnește, făcîndu-mă să tresar. Mă așez la masa mîzgălită. Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
brînzet, nu'ș ce ruladă. Mă simțeam trasă pe roata mare a farfuriei, între bolul cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
n-avea vreun imbold spre martiraj: "Am azuns (așa ieșea j din botucul umed, asezonat cu ochișorii apropiați, de maimuțică) în cercetare cu azutorul lui. O mie de mulțumescuri nu-s de-azuns". La mijloc erau curbele ei ispititoare, de-i pocneau lui Mistrie siguranțele ca la aerotermă. Cu bubuială mare cînd soțul Violetei l-a prins "cu nădragii în rovine". Scundacul director își iubea cadînele alternativ. Mereu în vînă, în ciuda crizelor de lombosciatică. Era organul și organonul. Cercetarea intra în orgasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nociv decît tendința de a-i dezgropa, de a-i "restitui" pe toți osîndiții pe drept la anonimat. Tot comentînd autori mici și mulți, se duce la fund barca istoriei literaturii, cu cei mari cu tot. "Noi mî citim exhaustiv", pocnea din bici Milucă, fără să se întrebe din ce materie e făcut biciul. El însuși strînsese o colecție de "necunoscuți", pînă a pus de-o cărticică: Ignorații Și-n a doua cărticică tot despre "ignorați" era vorba. Și într-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urmă calcă prin spate, cel din direcția de mers calcă prin față, doi pași dreapta și unul stânga, capul este orientat lateral, în direcția de deplasare. Din când în când, se ridică mâinile de la mijloc, din mânecile duble, și se pocnește din degete pentru menținerea ritmului. Sinele Mare conduce șirul, ceilalți îl urmează fără convingere.) (Judecătorul își aruncă căștile și aplaudă, pocnind și el din degete.) Judecătorul: Genial! Genial! Iată o soluție constructivă! (Către doamna Cleopatra) Presupun că doamna Cleopatra e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lateral, în direcția de deplasare. Din când în când, se ridică mâinile de la mijloc, din mânecile duble, și se pocnește din degete pentru menținerea ritmului. Sinele Mare conduce șirul, ceilalți îl urmează fără convingere.) (Judecătorul își aruncă căștile și aplaudă, pocnind și el din degete.) Judecătorul: Genial! Genial! Iată o soluție constructivă! (Către doamna Cleopatra) Presupun că doamna Cleopatra e satisfăcută de soluție. Vă puteți retrage, doamnă! Cleopatra: Ba nu-s de-acord. Florile ca florile, dar ce facem cu trigamia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în caz că fata se sperie, se apără și atunci va trebui să-și înfigă acul?! (Mai bâzâie o vreme și tocmai când fata își apleacă capul și respiră adânc în floare, se așază voluptos pe umărul ei. Ea se sperie, se pocnește cu mâna liberă peste umăr și țipă. Se aude un răcnet ascuțit strident și în același timp nevralgic. Lumina pălește pentru îndepărtarea albinei moarte. Din nou vocea rezonerului din fundal...) În fiecare reprezentație albina își propune să se așeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]