286 matches
-
o stilistică de factură semiotică, raportarea la semiotică făcând din stilistică o disciplină integrativă, unificatoare, generală și poate fi considerată o metodă unificatoare de analiză a textului literar. Ileana Oancea propune o lectură stilistică a poeziei, înțeleasă ca meditație asupra poeticității, vizând o interpretare tipologică, integratoare, care să nu piardă totuși sentimentul unicității experienței estetice, ca experiență profund existențială. Totodată, "infuzia de creativitate" pe care o presupune critica stilistică, "dezvoltând subtextual un sens teoretic despre literatură, face din ea o ipostază
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Corabia Portugheză” socotește că și promisiunile trebuie Înțelese: Este greu de spus dacă suntem Îndreptățiți să vedem În cărțile de debut semne definitive ale unor destine literare. La prima lor carte, poeții caută formule originale, instituie lumi, Îmbină secvențe de poeticitate și ajung de multe ori să pună laolaltă poeme Între care există un pronunțat „écart” valoric. O excepție fericită o constituie volumul Alinei Tăcu, ,,Corabia portugheză” (Editură Moldova, 1996), În care unitatea de profunzime este susținută de o sensibilitate aparte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sunt o dovadă de măiestrie literară inegalabilă, dar și de adâncă cunoaștere a tuturor detaliilor din viața pământească a Starețului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794). Limba română în care este scris romanul este de o gingășie și de o poeticitate care face ca, lectura lui să fie o încântare prea curând sfârșită. Ediția revăzută și completată a acestui roman a apărut în 2006, la editura „Universul” din Chișinău, ceea ce-l face mai greu de găsit. Pe când o nouă ediție românească
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
important pentru furnica noastră e faptul că a umblat, a încercat, a căutat, ceea ce până la urmă „se cheamă că a trăit și ea, nu?”. Valoarea imensă a povestirii nu constă desigur în firul epic, aproape inexistent, de altfel, ci în poeticitatea fără egal a limbajului (specifică lui Ion Druță) și mai ales în puterea de simbolizare a întregii imagini, care nu este în fapt, decât o delicată metaforă a existenței omenești. Un rezumat al întregului nostru peregrinaj pământesc, scris cu delicatețe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
aria noastră literară. Am luat astfel în discuție, atât în capitolele teoretice, cât și în portrete, opera poeților care au contribuit la formarea paradigmei optzeciste care, unind spiritul critic cu cel sincronic, a impus, nu numai un nou model de poeticitate, clasicizat acum, ci un nou tip de discurs poetic și (de ce nu?) cultural. La întrebarea dacă mai cred în generații literare cred că am răspuns. Aș mai adăuga că aceste generații rămîn importante în timp doar prin cei 3 4
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Postpost-moderne. În secolul XX, criminal și post-criminal, Occidentul a creat postmodernitatea și postmodernismul, care să slujească ideea războiului de atunci. Azi, postmodernismul nu mai e suficient. Trăim un alt război. Mi se pare că post-hipnotismul corespunde noului om, noii sale poeticități, altoită pe globalism. Post-hipnotismulmeu e o întreagă filosofie, pe care eu o reduc la următoarele idei: Dacă în urmă cu mai bine de optzeci de ani postmodernismul, început în anii 1920 (trecând prin dezvoltările filosofice ale unor Derrida, Baudrillard, Foucault
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și viteza discursului, să instituie o atmosferă și, mai ales, să sugereze stări sufletești. Relatările lui despre întâmplări vechi ori recente, narațiuni adesea melodioase, își asociază magia amintirii și penumbrelor; vocația rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic, faptele, întâmplările și ecourile lor surse de posibile compoziții devin literatură după o relativă gestație, după ce s-au decantat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de a depăși formația călinesciană ș...ț Este evident că N. Manolescu divulgă aici o concepție naiv-romantică despre actul poetizant, neînțelegând imperativele moderne și avangardiste, implicate în noul discurs ce schimbă orizontul de așteptare, mutând accentul de pe lirism pe categoria poeticității”. Marin Mincu face în aceste patru articole din decembrie trecut o analiză necruțătoare, dar măsurată și fără derapaje polemice. Nu sunt multe lucruri de adăugat. Ar mai fi de comentat subtitlul „Lista lui Manolescu”. Pe mine nu mă trimite cu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
suntem într-un decalaj (provocat de comunism și prelungit de... postcomunism!) de tematică, de sensibilitate și, în special, de idei. Norman Manea e o excepție care întărește, cum se zice, regula. Cu poeții ar fi mai simplu. Și lirismul, și „poeticitatea” textului se transmit direct. Realitatea care a fost și a rămas atât de diferită - dar nu chiar ca în timpul lui Dinicu Golescu! - nu are priză asupra versului. Uitați-vă, de pildă, la Cărtărescu: poet și nuvelist fantastic, a fost acceptat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
1993, 7; Dan Cristea, „Cum să nu intri în rând”, LCF, 1994, 2; Poantă, Scriitori, 143-145; Ierunca, Semnul, 197-201; Horea Poenar, Ca un cuvânt în fața lumii, ST, 1997, 8; Grete Tartler, PRA, II, 582-590; Micu, Ist. lit., 417; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 308-310; Ștefan Nicolae, Meditând la Europa, RL, 2002, 10; Vasile, Poezia, 271-274; Dicț. analitic, IV, 449-450. R. D.
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
scrierea acestei piese ca fiind mai mult declarată decât reală. Lectura ei relevă însă două stiluri diferite de rezolvare poetică a acțiunii, Adrian Maniu fiind lesne detectabil în secvențele care apelează cu deosebire la plastica imaginilor și la adaosul de poeticitate concretizat în construcții lirice luminoase, definite prin eleganță și discreție. A doua componentă a piesei, de atribuit lui F., se distinge printr-o redactare spirituală, fluidă, în care cuvintele se adună în ritmuri de cadril galant, mai mult sugerând stările
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
două componente ale scrisului său nu se pot despărți. Dialectica limbajului poetic (1986) investighează raportul limbă-limbaj-poezie, constatând că textul poetic este ghidat semantic de un sens matricial, că poezia nu trebuie decodată niciodată în accepția matematică a termenului și că poeticitatea este element comun emițătorului și receptorului. Vocația de teoretician al limbajului poetic se confirmă și în Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc (1998) sau în Insurecția respectuoasă (2000), unde se realizează, pentru prima oară, un inventar de paradigme individuale
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
din ultima jumătate de secol, C. încearcă o apropiere de arta dramaturgului printr-un demers analitic meticulos, care ia în considerare primatul textului, înțeles ca loc geometric al tuturor semnelor ce funcționează, la modul virtual, sub specia poeticului și a poeticității limbajului dramatic. O perspectivă teoretică modernă ordonează Porunca Fiului (1997), studiu al scrierilor lui Sorin Titel, raportate mai puțin la contextul prozei unei generații, cât percepute sub incidența barocului, concept cu conotații, pentru C., în zonele ontologicului, antropologiei, psihologiei, esteticii
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
catalogarea și tipologizarea textelor de paparudă, care sunt receptate ca rituri verbale plurivalente și multifuncționale, având semnificații conexe celor ale ritualului. Autorii merg mai departe, coborând până la nivelul motivelor și al segmentelor de text, cărora le verifică variabilitatea, ponderea, stabilitatea, poeticitatea și inclusiv gradul de „consistență tipologică”. Probând un orizont teoretic remarcabil, cartea rămâne un instrument de lucru util pentru specialiștii în domeniu. Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare (1999) se remarcă prin atenția acordată aspectelor de
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
sângele / curge în interior și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva, definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe metafizic pe cotidian. Dar, spre deosebire de alți optzeciști, el include în modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști, C. face și critică literară, comentând în special cărți de poezie. Poetica temporalității. Eseu
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
negru orientează și selecția textelor traduse. Capacitatea de invenție lingvistică este cu totul remarcabilă. Inventatoare a unei limbi personale, visată de toți poeții, „limba spargă” C. scrie un sonet, o baladă, un bocet, o imprecație ce dovedesc că starea de poeticitate este esențialmente muzicală, independentă de sens ori de forma impusă a expresiei: „Au înmorit drametice miloave/ sub racul catinat de niturași/ Atâția venizei de bori mărgași.../ Atâtea aene strămătând, estrave.” Limba spargă se situează în imediata prelungire a letrismului avangardist
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
rol strategic. Lăsând domeniul poeziei neacoperit, creând o "casă goală" în sistemul literaturii, acesta va deschide un spațiu de afirmare literară pentru viitoarele "genii naționale". Toate literaturile reinventate în secolul al XIX-lea s-au sprijinit pe o mitologie a poeticității, tocmai pentru că geniul francez nu exploatase această disponibilitate a limbajului. Într-un fel, se poate spune că în construcția lor, acestea au recuperat materialele verbale și proprietățile lingvistice rămase nefolosite. Cu resturile de la piramida geniului francez al limbii s-a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
literar, dependentă de circumstanțele sociale și politice ale actului artistic, se transformă odată cu propozițiile târzii ale lui Roman Jakobson într-o "esență": legând poezia de structura limbii, de organizarea sistemică a semnelor în paradigme și în serii paralele, ele constituie poeticitatea ca nucleu dur, imuabil, al textului literar. Astfel, constelația de concepte din anii '60 convertește moștenirea formalistă, conferindu-i radicalismul dar și forța de circulație a unei teorii 40. Interesantă e arheologia acestei construcții conceptuale târzii. Jakobson avea să mărturisească
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu prin vorbe, ci prin fapte", notează Heliade Rădulescu într-un text din 1868. Și continuă: "Poeții în fapte sunt mai sublimi decât poeții în vorbe"98. Cum ajunge un om să fie, prin el însuși, poezie? În ce fel poeticitatea străbate existența, gesturile, acțiunile unei persoane? Trebuie să recunoaștem aici ideea romantică a "poeticității generalizate", care presupune o transfigurare a realității prin diverse "încarnări" ale poeziei. Concret, e vorba de transferul unor elemente poetice, care țin fie de tehnicile prozodice
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Și continuă: "Poeții în fapte sunt mai sublimi decât poeții în vorbe"98. Cum ajunge un om să fie, prin el însuși, poezie? În ce fel poeticitatea străbate existența, gesturile, acțiunile unei persoane? Trebuie să recunoaștem aici ideea romantică a "poeticității generalizate", care presupune o transfigurare a realității prin diverse "încarnări" ale poeziei. Concret, e vorba de transferul unor elemente poetice, care țin fie de tehnicile prozodice, fie de caracterul specific al figuralității, asupra formelor de viață sau asupra ipostazelor naturii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
adevărul lor întreg, real și definitiv 100. Această reprezentare ne ajută să înțelegem cum gândea Heliade Rădulescu și mai ales unde căuta "adevărata" poezie. Istoria antică și contemporană, evenimentele recente care au zguduit societatea, revoluțiile și acțiunile eroice mustesc de poeticitate. Totul poate deveni poezie printr-o procedură foarte simplă de dublare. E suficient ca un gest să se oglindească, să reverbereze, să lanseze o mișcare alegorică. Lectura poetică a unui fapt, a unei acțiuni sau a unui om trebuie să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fapte nedemne de poezie. Tot ce se întâmplă devine poezie în măsura în care poate fi re-figurat. Orice om capabil de acțiune își conține "opera" pentru că toate gesturile lui s-ar putea repercuta asupra altcuiva. Heliade Rădulescu realizează că deține o "mașină" de poeticitate care îi permite să transforme viața oricui în literatură. În acest sens, criticul poate cu ușurință să extindă sfera "încarnării" poeziei și să cuprindă, alături de personajele istorice cunoscute și de evenimentele publice, și pe anonimi: În câți însă și mai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
parțialității, a discontinuității fundamentale care se repercutează asupra textului literar, dar văzută de data aceasta din perspectiva originii, ca o inconsecvență a acțiunii poetice însăși. Nu mai e vorba de textul afectat de trecerea timpului, ci de o precarizare a poeticității în punctul de emergență, în chiar focarul ei. E o reprezentare a talentului, a "darului" poetic, însă privit ca facultate relativă, amenințată de variabilitate, de diminuare și în cele din urmă de pierdere. Bolliac descrie "doza de poezie" cu spectrul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
le-a întrevăzut, de la bun început, autoarea. Dopat cu "simonism", imaginație, venerație (bine temperată) și literaturitate, motorul "salvării..." turează la capacitate maximă. Primul care a "zburat" a fost titlul, înlocuit cu un singur cuvânt care exprimă însăși ideea naumiană de poeticitate. Clava arată acum, cu marca �critifiction" pe eleron și cu hazardul obiectiv pe pneuri, ca un bolid de formula unu. Și mai e încă loc pentru multe upgrade-uri! Ce s-a schimbat, de fapt? Au fost eliminate pasajele teoretice despre
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
plebee a actantului poetic Ťneîncercat de slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității. Refuzat de posibilitatea transcenderii, Arghezi vrea să instaureze atitudinea negatoare ca unică instanță discursivă Ťizbăvitoareť. Asistăm, de fapt, doar la o răsturnare a polilor poeticității, întrucît Ťmetafizicať înaltă, identificabilă discursului eminescian, va fi substituită mecanic de Ťmetafizicať joasă, a Ťbezneiť și a Ťnămoluluiť ancestral. Perspectiva demolatoare a "robului" răzvrătit conține germenii dialectici ai evoluției, dar nu depășește stadiul obscur al conștientizării colective junghiene". (Să ne
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]