377 matches
-
muncă a neputinței științei, la fel precum concepe, în geologică metaforă, însuși Carrascal, scenariul tragic al luptei. "A intrat în joc Inconștientul", își zice la fiecare pas. Leonsia deductiva, planturoasa-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticioasă, pe de o parte, partea de sus în apele științei, pe de altă parte, Marina inductiva, prin misterioasa lege a contrastelor, brănuita-brunetă, vis făcut carne cu ceva dintr-un arbust viu în a sa încarnare de arbust reîmbrăcat cu flori
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
neregulat, pe care nu trec decât, din când în când, căruțele cu sticle goale ale țiganilor, așa că printre pietre a crescut o blăniță verde întinsă pe toată strada. Te târăști de-a lungul străzii, pe lângă garduri date cu gaz, privești pofticios și neputincios ultimele cireșe rămase pe vârful pomilor cu frunze grase și leneșe-n soare, și ajungi la întretăierea cu o altă străduță, pe colțul căreia e alimentara. Casa e masivă, obtuză, încrustată cu licheni ca o stâncă bătrână. Oarbă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nouă fervoare, cea a iscodirii contradicțiilor revelatoare, a preciziei expresive În numirea și aprofundarea lor. Dacă poemele puteau fi văzute și ca „lecții de vivisecție În oglindă”, nu o dată și anunțate ca „teze”, „dicționare” etc., de data asta „creierul tânăr, pofticios” află apetituri de mai lungă combustie și, după stăruitoare vânători cărturărești, se desfată În festinuri prelungite, hrănind lent, fără a satisface vreodată, „bruta lucidă, flămândă” a cunoașterii. După Teze neterminate (1991) și Jocurile manierismului logic (1995), au urmat Un trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cuțit lung la beregată. Năclăiți de viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea va pârli porcul, În timp ce nevasta vecinului, cu destulă greutate, dar și cu mare grijă, pune pe o masă, ținându-l de urechi, cazanul cu apă clocotită. Flacăra albastră va pârli porcul cu linsul ei fierbinte lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e bine că mă-ntrebi... Cum adică ce să faci? Și iarăși c-o vede fată deșteaptă, destupată, cât să-i mai repete chestia asta până să vadă că într-adevăr, îi merge mintea? Lua aminte curioasă și mai degrabă pofticioasă, iar el că să facă totuși ceva folositor vieții ei, cum ar fi, bunăoară, să se mărite. Dintr-odată i se tăie pofta, tresări și se schimbă la față, ca și cum ar fi pălmuit-o. Se răsti: cu cine dracu’ să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta pătimașă, în timp ce ochii lui Rafael fugeau de pe pagina de revistă cu articolul semnat de Emilian Teodorescu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
paie și măsuțele rotunde de marmură. Două fete agreabile se mișcă silențios, servind diverse siropuri sau citronade în pahare înalte. Găsește un loc mai retras, departe de ușă. Comandă ceai și două felii de cozonac. Chiar când contemplă cu ochi pofticioși o prăjitură cu frișcă sunetul sinistru al unei sirene rupe în mii de bucăți tihna localului. Apoi alta și alta își împrăștie mugetele care anunță lugubru forța implacabilă care se apropia să lovească. Interiorul se animă, ospătărițele și clienții grăbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lasă capul la pieptul lui și rămân strâns îmbrățișați, până când Marius începe să inspire zgomotos aer pe nări, cu expresia unui ogar la vânătoare. Mmmm .... măi pui, dar ce arome! Ce ai adus bun? Smaranda râde amuzată de ochii lui pofticioși. Cu glas prefăcut exasperat și lovindu-și palmele una de alta, întreabă: Cum faci de reușești? Ești teribil! Adevărul e că am o foame! Aș mânca un cal întreg. Cine știe? Dacă nu se termină curând războiul sigur o să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urechea lipită de tăblia subțire de lemn, străduindu-se să prindă cel mai mic sunet din interior. Renunță. E imposibil să distingă ceva cu tot zgomotul din jur. Din celelalte camere răzbat voci gălăgioase și râsetele groase ale unor masculi pofticioși. Un patefon răgușit dat la maximum deapănă o romanță melancolică prin vocea catifelată, dar viril convingătoare a lui Cristian Vasile. Undeva, zgomotul ritmic al arcurilor unui pat interferează cu gâfâitul excitat al unei femei: "Nu te opri! Așaaa! Daaaa!" Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se văd atârnând fâșii de carne roșie și piele sfâșiată, neagră de sânge. La nici câțiva pași, mai mulți șobolani cenușii, mari și grași, își împart frenetic o bucată de os. Imaginea dinților mici, ascuțiți ca niște pumnale și chițcăitul pofticios îl tulbură peste măsură. Întoarce oripilat privirea în altă parte. Tocmai când pune piciorul pe prima treaptă aude undeva, la etaj, pași furișați apropiindu-se de scară. Dă înapoi precaut, ghemuindu-se după zidul coșcovit al bucătăriei, aflată chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Numai marele Stalin a reușit să termine cu ei și iată-l azi, aici, cu grade pe umăr și putere de a pune în practică viziunea lui. Și o va face. Duce către buze ceașca de cafea. Soarbe zgomotos și pofticios. Mmmm, un adevărat deliciu! Nu pierdea niciodată ocazia să-și satisfacă această plăcere, alături de multe altele. Îi plăcea la București. Pentru un tânăr de douăzeci și șase de ani, sănătos și cu chef de viață orașul oferea un excelent confort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar observăm și lascivități ascunse, bănuite senzualități, de care nu face caz. Gustul umorului și al ironiei, al expresiei echivoce, sensibilitatea față de natură - însușiri ale personajelor - le regăsim la nivelul discursului epic. Aridității intelectualului îi corespund formulările eliptice, timidității lui pofticioase, punctele de suspensie, insinuările, lucidității și experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iar friptura făcută la focul aprins adhoc a fost minunată. Ce să-i faci, am zis și noi cu părere de rău că așa-i viața, soarta l-a adus în calea Zambilicăi și astfel a căzut jertfă stomacurilor noastre pofticioase. Plecam pentru prima dată în Deltă, adică eu, cu Gabi și cu vărul său, Cristi, pe care, de cum l-am cunoscut, l-am și botezat „Tarzan”, căci semăna cu personajul din carte. Cristi era înalt, bine făcut, cu părul lăsat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
De-l poți duce, îți mai dau. Dar să nu te culci în șanț când ieși !...” Și, iaca, vii dumneta peste două zile și zici : „Măi, da cel fel de vin mi-ai dat, dumneta ? Tare, de-ți crăpa capul”. Pofticios, celălalt asculta aprobând. Deodată, mulțimea începu să fugă către sat. Vestea se răspândise ca fulgerul și tot mai mulți părăseau târgul, luând-o după ceilalți. Un om fusese omorât în fața bodegii. Unul din martori povestea emoționat : - Ș-o intrat la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se oprea, s-o ajungă și celelalte. Așa hălăduia la toate hramurile și o lume o știa că nu prea era întreagă la minte. Fura. Mințea. Plângea fără alegere toți morții la parastase și, dacă intra în casă străină, băga pofticioasă mâna în oala de pe foc. Dar se pocăia repede și juruia părintelui să se facă prescurăreasă. Apoi iar mințea și fura. Chiar dacă n-o asculta nimeni, povestea la nesfârșit mici întâmplări : „Toată noaptea un pohonț de șoarec nu m-a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dacă îmi dădeai un țârâit din depărtări albastre, te opreai brusc, mă alarmai... Hei, ai murit, ai leșinat, ai fugit iar de acasă cu rockerii ăia ai tăi jegoși, unde ești, ți-o dau la muie? Izbucneai într-un râs pofticios, nestăvilit, de papanaș tăvălit prin smântână... Chiar n-ai simțit, chiaaar n-ai simțit? Te-am strâns de fir, băi! Câte dulci jocuri risipite-ntr-o fragedă dragoste carnală... floribundă... Pe urmă nici nu mai credeam că exiști... decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ațintite asupra lor nu le va împiedica să clipească inocent, poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară de către un Rahan nebun, înarmat cu o pilă de unghii pe care numai orbirea lui pofticioasă îl îndeamnă s-o ia drept cuțit), să le apuce nemilos de părul lor scurt și creț, lung și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în practică în zilele de după moartea patriarhului Teoctist. Toate televiziunile de știri s-au înghesuit să tragă ediții speciale după ediții speciale. Restul informațiilor despre România și lume au fost lăsate stinghere în colțul ecranului. O nouă tagmă de analiști pofticioși în rating - nu știu cum să le spun, analiști „religioși“?! - s-au cățărat în platourile și pe sub reflectoarele posturilor de nișă. După câteva zile în care am aflat despre Biserica Ortodoxă Română cam tot atâtea informații cât îmi intră în creier după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
uluitor de flexibile, negre ca antracitul, aduse anume pentru plăcerile noastre brutale, corăbii abia sosite în docuri, ancorate tăcut, în zori de zi, pe furiș), mi-am dat ultimii bani pe călimări cu cerneală albastră, fluidă, într-însa cu limbi pofticioase să lingă hârtiile dalbe. Tocul cu rezervor de cauciuc mi l-am umplut cu osârdie. Foaia de dictando, ruptă bezmetic dintr-un vechi registru comercial, întinsă-i, pe masa mea bucșită de hărți, și globuri terestre, și sextane, și busole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
faimoasele și delicioasele tarte portugheze cu ou (egg tartes), produse de panificație marca renumitului Lord Stow Andrew, mort prea de timpuriu. Patiseria originală, situată într-o clădire minionă, era deservită de două doamne, care cu răbdare, înmânau șirului de clienți pofticioși aceste produse devenite celebre. Un loc interesant de vizitat este și plaja cu nisip negru Hac Sa din Sud Estul insulei, lungă de 4 km. Alături de plajă și pe ea există baruri, chioșcuri cu suveniruri, locuri de picnic, schiuri trase
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
întreținute, o spovedanie a lui și o bănuiesc devastatoare. M-am întrebat de nenumărate ori dacă, dincolo de experiența unică pe care am trăit-o laolaltă (cea cu Noica), de reperele împărtășite ale unei moralități sociale și de un anumit mod pofticios de a trăi viața, mai există ceva care, stilistic, ne-ar putea uni. Pentru că tipologic nu se poate imagina ceva mai nepotrivit decât el și cu mine. Adevărul este că, diferiți fiind, ne-am trăit unul pe altul ca spectacol
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la fiul lui Pollio. Să-l vadă în ce ape se scaldă. Poate e și el vârât în cabala asta, că de vrăjitorii se ocupă mai dihai decât celălalt. Scribonius a dat în patima astrologiei din slăbiciune. Gallus este însă pofticios. Se consideră îndrituit la o parte din succesiunea imperială. Din păcate, nu are de partea lui decât ambiția. Sunt alții mai breji decât el. Aemilius Lepidus, de exemplu. ăsta da, ar putea, dar uite-l că nu vrea. I-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase încep să-i lucească în ochi. — Și valoarea cu care le vindem este de zece ori mai mare... — Adică 150 de milioane? îngaimă tovarășul său. I-a dispărut până și glasul. — Da! declară cu seninătate Scribonius Libo. Începe imediat să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pupă! Cred că mîna mea-i un peștoi. Cred că le-a surîs norocul! — Cred că ești prînzul lor, Îi strigă Viv. O să-ți termine un deget, dacă nu ești atent. — Așa fac fetele, zise el, și aruncă o privire pofticioasă. — Genul de fete pe care le cunoști tu, poate. El se sculă și stropi cu apă. Viv rîse și o luă la fugă. Îi rămăseseră stropi de apă pe lentilele ochelarilor de soare, și cînd le șterse, se mînjiră. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
veți duce la cinema, domnișoară Langrish, ar trebui să Încercați ceva. Întoarceți-vă capul și uitați-vă peste umăr. Ce o să aflați? Multe figuri, toate luminate de lumina neliniștită, schimbătoare a lucrurilor care pier. Ochi ficși, larg deschiși, Îngroziți, terorizați, pofticioși. Așa este, vedeți dumneavoastră, spiritul neevoluat, subjugat de simțurile materiale, de ficțiuni și visuri... Vorbea pe un ton scăzut, egal, captivant. CÎnd ea nu Îi răspunse, el se apropie și-i luă mîna cu delicatețe. Cred că dumneavoastră, domnișoară Langrish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]