374 matches
-
caraghios, bănuiesc, în mândria mea și probabil asta l-a decis pe Profet să-mi azvârle disprețuitor halatul Laurei și să-mi întoarcă spatele. Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă spre Laura care plângea, ghemuită, de spaimă și a luat-o și el pe urmele Profetului, dispărând în bălării. ― Dacă mă violau? se văicări Laura după ce-am rămas singuri. ― Ia lasă prostiile, i-am zis destul de brutal, furios că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nepot venea atât de des la San Francisco nu era doar obligația de a participa la aceste evenimente sociale, ci și atracția Încă nemărturisită pentru o fată pe care o Întâlnise În acel grup. Dikran Stamboulian a privit cu ochi pofticioși mâncarea așezată pe masă și s-a Întins după un borcan cu ayran. Era o rețetă americanizată, cu prea multe cuburi de gheață. În castroanele de lut de nuanțe diferite se aflau multe din felurile sale de mâncare preferate: fassoulye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de argint. Își dădea seama că nu putea obține mai mult din partea baiatului doar în schimbul unei ruble. ă Ai făcut o treabă bună. Țarul va fi încântat. Îi înmână premiul. Dmitri se uită cu mândrie în jur, însă văzând privirea pofticioasă a portarului, deveni precaut și ascunse repede rubla în buzunar. ă Îl cunoști pe Țar? îl întrebă pe Porfiri. ă Nu personal. Dar îi voi transmite cooperarea ta superiorului meu și el i-o va comunica superiorului său și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
caraghios, bănuiesc, în mândria mea și probabil asta l-a decis pe Profet să-mi azvârle disprețuitor halatul Laurei și să-mi întoarcă spatele. Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă spre Laura care plângea, ghemuită, de spaimă și a luat-o și el pe urmele Profetului, dispărând în bălării. Dacă mă violau? se văicări Laura după ce-am rămas singuri. Ia lasă prostiile, i-am zis destul de brutal, furios că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Râde-un ciocârlan zglobiu, Soarele la joc ne cheamă Printre flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și șoricelul Martinică în pădure murmură încetinel Căci în tufa lui cu mure a găsit un șoricel. Șoricelul pofticios Nu se lasă de urs scos Și văzându-l mititel Ursul se-nvoi cu el: Hai să împărțim, măi frate, Mura asta-n jumătate. Cerul Adesea atât de-albastru e ceru-n primăvară Că pot citi într-însul ca într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mele, degetele mele urmăreau iazul pe care Benia îl făcuse pe capacul cutiei. Înainte să pot să mi-o retrag, mi-a acoperit mâna cu mâna lui. Mi-era prea frică să mă uit la el. Poate că se uita pofticios. Poate că se gândea că făcând această afacere absurdă - dând o operă de artă pe un fleac - eu îi devin îndatorată cu o parte a corpului meu. Dar când Meryt m-a înghiontit să răspund, am văzut doar blândețe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Vinas. Am Început să merg cu pași din ce În ce mai mari, obligându-l pe scundacul de Enkim să țopăie ca să mă prindă din urmă. - Nu te mai bosumfla! Îmi strigă el. Runa era ca o iepșoară În călduri, pricepe! Femeie tânără și pofticioasă, ce vrei... Nu mai văzuse om de mai bine de un an. Nu scăpam de ea și pace, măi Krog, măi. I-am spus că nu era legat să vină cu mine. Pricepeam eu ce e cu femeile astea. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
destin gândești, și când colo iepșunica salivează și gângurește cu pofta doar la debrținul din dotarea ta. Întinse mâna și rupse o bucată de plăcintă, din tava pe care femeia o lăsase pe soba de tuci de lângă capul patului. Mușcă pofticios. Îl privi lung pe Băcănel. Mai să izbucnească în râs, închipuindu-l pe „istoric“ cum încerca și el s-o tăvălească pe țigăncușă. Icni, abia stăpânindu-și hohotele: - Și mata, coane, nu... Renunță la întrebarea porcoasă. Deveni dintr-o dată grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sacoșa, parcă ar fi vrut s-o azvârle spre el. Silică repetă semnul că o va suna. Un taxiu, văzând agitația fetei opri. Șoferul deschise portiera și îi arătă fetei să se așeze lângă el, în față. O studia zâmbind pofticios, bătând insistent în plușul scaunului. Silică îi făcu semn să intre în mașină, dar în spate. Cu mâna dreaptă mai jos de burtă, cu degetul mijlociu parcă ciocănind în aer la o nevăzută fereastră, îi transmise și partea a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cumpărat-o mai pe urmă italianul adus de generalul Goncea de a scos-o de la fier vechi, și când a văzut că revoluția chiar fusese de-adevăratelea, atunci a deschis porțile și a dat bairamul de primul milion. Macatist era pofticios, îl știam, când ducea cocoșul la gură după aia puteai să faci scheletul găinii ca la anatomie, fir de carne nu rămânea, oasele albe și curate de puteai să le asamblezi, specialist, mai era și popa Băncilă de la Șoptireanca specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ai făcut-o în șapte zile de inspirație și în o mie de milioane de ani de evoluție.“? O însoțitoare de bord trecu oferind bomboane și anunțând că vor ateriza peste zece minute. Preotul scoase bomboana din hârtie, o privi pofticios și o vârî în gură cu o plăcere neasemuită. O plimbă de câteva ori înainte de a o împinge în falcă și răspunse cu o voce puțin sufocată: — Poate că ai dreptate, admise el. Poate că e momentul să acceptăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
registratură la nivel celest... Râse în barbă. - Dezavantajul zilelor ploioase este acela că îți umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Ajungi, inevitabil, să te tâmpești. Ca ăla din romanul încă nescris, care se uită la grămada foșnitoare cu priviri pofticioase și nu are curaj să se atingă de bani pentru a-și îndeplini dorințele perverse. Așa își propusese, să-l prezinte pe ăla drept un individ cu dorințe perverse, pe cale de a se îndeplini datorită geamantanului cu bani găsit (absolut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care se tot întindeau, se intersectau, se căutau, dădeau senzația că s-au găsit și sunt fericite, apoi o luau de la capăt. Lăsă paharul pe măsuță și se apropie de birou. Vocea Magicianului se încolăci în jurul său precum un șarpe pofticios: - Shut down? De ce nu? Un buton atât de comun. Și totul dispare ca prin farmec. Dar dacă nu dispare? La asta nu te-ai gândit, niciodată nu iei în calcul toate posibilitățile, ceea ce este o greșeală imensă. De ce? Fiindcă geamantanul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și râse satisfăcut: - Tu nici n-ar trebui să ieși pe stradă. Locul tău e-n pat. Femeia chicoti, încântată, și își prinse sânii în mâinile cu degete lungi. Avea unghiile vopsite cu ojă neagră, iar contrastul acela aprinse sclipiri pofticioase în ochii bărbatului. Îi plăcea să o vadă mângâindu-se, trebuia să recunoască în sinea sa. O făcea încet, cu ochii pe jumătate închiși, lăsând să-i răzbată pasiunea prin toți porii, lingându-și buzele cărnoase cu limba. O limbă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Strigătul îi provocă o plăcere aproape orgastică. Se repezi către bucătărie, mângâie fiecare bilețel galben lăsat acolo de o Lucie care știa că oricum nu vor fi luate niciodată în seamă - Doamne, iubesc mesajele astea! -, apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Se făcuse, parcă, o, de când lumea, sudură, Între gură și gură. El Își Îndoi, puțin, lin și fin, mâinile, de la coate. Căutându-i, pe sub bluză, sânii. I-i găsi. I-i Încorporă În căușul palmelor. I-i masă, lent, Îndelung, pofticios. Piepturile li se lipiră, apăsat, unul de altul. Mâinle lui lunecară spre spate, tot pe sub fina bluză, cuprizându-i umerii. Apăsându-i, mângâindu-i. Apăsându-i, ca și cum ar fi vrut să dispară absolut orice distanță dintre trup și trup. De acolo
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nici cu Închipuirea nu s-ar fi dus la așa ceva În urmă cu o zi; privea pe fereastră, prins Într-un mic vîrtej de raționamente moralizatoare; găsea justificări. Nu fusese chiar un incest, Ann poate nu era fiica lui; Helga, pofticioasă cum se dovedea, poate se mai Însoțise cu vreun bărbat În vremea În care... CÎnd am intrat aici, am intrat În casa fiicei mele!... Intrase și nu ținuse deloc seama, asta Îl rodea. Și, mai ales, pînă unde s-ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Thomas mai aștepta; femeia din mintea lui poate nici nu născuse; peste douăzeci de ani Încă-nevenita-pe-lume ar fi fost În floare, ar fi putut lesne să doboare trei Thomași tineri, darmite pe unul bătrînel! Un impact devastator pentru andropauzatul mai pofticios ca În tinerețe, pentru că tot flămînzise În anii din urmă; carnea tînără l-ar fi scos din minți, Ingrid Îl simțea; Thomas era un pericol permanent, dar ce bărbat nu era? - orice cuplu trăia Într-o anume nesiguranță; oricînd se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ei se petrecuse sau avea să se petreacă Întocmai! Așa stînd lucrurile, Thomas și Ingrid aveau să ardă ca un rug, chiar În patul În care se tăvăleau, nici nu mai erau doi; un animal cu două coloane vertebrale, nesătul, pofticios, mînjit de secreții potrivite păcatului dintîi și de pe urmă: asta În nopțile lor cele mai bune. Din sex, curat sau murdar, se ivise și Antonia, uita asta, dar Thomas Îi trecea cu vederea amnezia atunci cînd o auzea invocînd, tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tonic cei doi, dădeau Încredere celor aflați În preajmă, trecătorilor. Dacă unora dintre aceștia le-ar fi mers rău pe urmă, asta, desigur, s-ar fi datorat unei fufe care tot străbătea aleile, pentru a fi acostată de vreun babalîc pofticios. Ann poftise la Thomas, se Întîmpla și astfel. Dar străinul pe care, mai Înainte, chiar mamele ei Îl folosiseră Împreună o noapte era Încă tînăr, arătos, puternic, un bărbat adevărat, nu ca pisoiul ei, coleg de clasă, care o mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Cu Ann, poate, s-ar fi dovedit un altul, dacă l-ar mai fi ispitit, dar nu era sigur. În vreme ce se afla acolo, pe bancă, aproape ca la judecată, Thomas rede venea cel care fusese, de fapt, totdeauna, muritorul mereu pofticios; În el deja fierbea dorința; Helga era și ea tot om, și-n ea se aprinsese ceva, Își amintise, poate, de cele petrecute la Amsterdam, ce bărbat, Doamne, se dovedise Thomas! Dar asta fusese cîndva: Thomas ar fi fost același
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
țineau în buletine, în loc de pozele iubitelor, pozele batozelor pe care treieraseră. Progenitura, scuturîndu-se de rudimentele muncilor țărănești, scria cu infinit mai mare talent despre pompițe, șurubele, calculatoare, benzinării, parfumerii și orașe. Toate obiecte strălucitoare, înaintea cărora băiatul ăsta se arăta pofticios ca un struț. Versurile sale stârneau scurte incendii, iar într-un loc sunau cam așa: "În lumina farurilor fiecare fereastră e-o Elveție de ceasornice bătând jumătăți și sferturi de timp. În lumina farurilor, orașul acesta pare un imens schior
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv și insinuant de șpicheriță de aeroport. Ce-ai fi băgat mâna în foc că își freacă, pe sub pupitru, pulpele pofticioase. Glas ce li se adresă aluziv celor patru bagaje, chiar în clipa când ajunse deasupra capetelor lor și înainte ca trăsură, armăsari, vizitiu, să se spargă într-o ploaie colorată de clăbuci de săpun, pulverizîndu-le pieile obrajilor și ale gîtlejelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să adauge nici cât de mult le necăjise sămânța de gheață a Ispititorului. Care aproape că le congelase uretrele. Sau cât de însîngerate sau de ferfelițite, pe dinăuntru, se întorseseră de la Sabat. Erau toate dulci și fără Stăpân, lătrătoare și pofticioase ca niște cățele. Adevărate abisuri de spermă, cățărate pe două picioare. Mai fierbinți decât fierbătoarele electrice pe sub cârpele lor. Și când, dintr-o solidaritate petrecăreață de bucureștean, has-Satan sări plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
covor, cu curul în sus și o luă la măciuci. Geaba încercă fermecătoarea să-i explice lui Papașa cum trebuie să-și potrivească polaritățile electromagnetice ale trupurilor și cum să-și optimizeze schimbul energiilor subtile. Că ordinarul știa. Spre noapte, pofticios ca un motan și gelos ca un maur, apare Genel. Genel îl trăzni, la-nceput, cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul noptierei, pe Genel. Împăcați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]