532 matches
-
ele, începând cu secolul al XVIII-lea, vinul de la Chelința era la mare căutare în capitala imperială, Viena. Pârâurile, denumite de către localnici, văi, cu un curs perpendicular pe lungimea satului, au de asemenea, nume sugestive: Valea Hotarului; Valea Glodului; Valea Poieniței; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului; Valea Morii; Valea Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighiletiului; după cum se poate observa, majoritatea denumirilor văilor, sunt legate de acelea al dealurilor, dovada imediată vecinătate a acestora. Organizarea hotarnică a satului este legată de aceleași realități
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
Balșa (în , în ) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Almașu Mic de Munte, Ardeu, Balșa (reședința), Bunești, Galbina, Mada, Oprișești, Poiana, Poienița, Roșia, Stăuini, Techereu, Vălișoara și Voia. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Balșa se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,92%). Pentru 5,17% din
Comuna Balșa, Hunedoara () [Corola-website/Science/310552_a_311881]
-
și a măiestriei lucrului în lemn biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. În comuna Cerbăl, șase localități păstrează în patrimoniul lor lăcașuri de cult din bârne, de o valoare inestimabilă. Biserica "Sfântul Ierarh Nicolae" din satul Poienița Tomii a fost ridicată, potrivit însemnării de pe piciorul de piatră al prestolului, în anul 1805, în timpul păstoririi preotului Gheorghe Popovici. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, de formă pentagonală, prevăzut, deasupra pronaosului, cu un turn-clopotniță robust, cu
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]
-
COPILĂRIA Ana și cu Gelu, Roxana și cu Nelu, S-au dus la pădure Cu gând să culeagă mure. Mure n-au găsit, Dar o poieniță au întâlnit. Au cules panseluțe Să le pună pe mânuțe. Au cules margarete Să le împletească-n plete. Soarele se duce la culcare, Copiii pleacă-n graba mare. Luna le zâmbește de pe cer, Copilărie fericită! Nu e un mister! IOVIȚE
Alabala by IOVIȚE BOGDAN () [Corola-journal/Imaginative/573_a_718]
-
Livezeni (în maghiară: "Jedd") este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Ivănești, Livezeni (reședința), Poienița și Sânișor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Livezeni se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (50,21%). Principalele minorități sunt cele de români (30
Comuna Livezeni, Mureș () [Corola-website/Science/310658_a_311987]
-
Marină Almășan cu invitați hunedoreni Mihai Leu și Horia Moculescu, spectacolul Tezaur Folcloric realizator Marioara Murărescu, spectacolul "Muntele Dragostei” cu Leopoldina Bălănuța și formația hunedoreana "Canon” condusă de Mircea Goian, a fost organizatorul primei ediții a festivalului "Dragan Muntean" în Poienița Voinii, a inițiat și susținut spectacolele de muzică clasică "Toamnă Muzicală Hunedoreana”, numeroase concerte de chitară clasică, trei concerte de vioară cu Ștefan Ruha și Ecaterina Botar la orgă, concerte de rok "MetalUrgia” cu cele mai cunoscute formații din țară
Doru Gaita () [Corola-website/Science/305334_a_306663]
-
pereții îmbrăcați cu scoare în vărgi, chilimuri și zavestre în romburi, meșterit colorate, cu ștergare la ferestre, paturi largi acoperite cu poclade mițoase, refac un întreg tablou de viață. La etaj, obiecte de ceramică musceleană, lucrate la Costești, Băilești și Poienița, amintesc de arta olarilor câmpulungeni de altădată. Un splendid mobilier în lemn pirogravat, în culori, sculptat în preajma anilor 1920, arată o altă latură a meșterilor localnici, dealtminteri iscusiți tâmplari și cioplitori în lemn. În continuare, o încântătoare paradă a portului
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
Poienița este un sat în comuna Bălilești din județul Argeș, Muntenia, România. În 1864 era un sat ce făcea parte din comuna Golești, sediul primăriei fiind la Poienița. În septembrie 1908, la Poienița s-a construit prima școală care încă mai
Poienița, Argeș () [Corola-website/Science/300639_a_301968]
-
Poienița este un sat în comuna Bălilești din județul Argeș, Muntenia, România. În 1864 era un sat ce făcea parte din comuna Golești, sediul primăriei fiind la Poienița. În septembrie 1908, la Poienița s-a construit prima școală care încă mai există și astăzi. În urmă săpăturilor întreprinse pe teritoriul fostei comune Golești, s-au găsit fragmente de lemn carbonizat, ceramică Gumelnița (ce datează de pește 2500 de
Poienița, Argeș () [Corola-website/Science/300639_a_301968]
-
Poienița este un sat în comuna Bălilești din județul Argeș, Muntenia, România. În 1864 era un sat ce făcea parte din comuna Golești, sediul primăriei fiind la Poienița. În septembrie 1908, la Poienița s-a construit prima școală care încă mai există și astăzi. În urmă săpăturilor întreprinse pe teritoriul fostei comune Golești, s-au găsit fragmente de lemn carbonizat, ceramică Gumelnița (ce datează de pește 2500 de ani), precum și fragmente de sticlă
Poienița, Argeș () [Corola-website/Science/300639_a_301968]
-
Bălilești este o comună în județul Argeș, Muntenia, România, formată din satele Băjești, Bălilești (reședința), Golești, Poienița, Priboaia, Ulita și Valea Mare-Bratia. Comuna se află în zona de est a județului, pe malurile râului Bratia, aproape de vărsarea acestuia în râul Târgului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ732, care o leagă spre sud-est de Stâlpeni (unde se termină
Comuna Bălilești, Argeș () [Corola-website/Science/298738_a_300067]
-
o așezare numită Fagii Groși. Configurația așezării de la Fagii Groși nu a fost întotdeauna pe actuala vatră a satului, el se întindea în sus de Poiana Slatiorii, din punctul numit Dealul Balului până în valea pârâului larg, loc numit și acum «Poienița Olarului ». Fiind un sat destul de răsfirat : se zăreau case și în locul numit « Pomii Vămii », peste pârâu de actualul Canton și pe lângă actualul schit, în punctul numit Tofan. Din spusele lui Dron Vasile, Onofrei Gheorghe și Popa T., în actualul loc
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
numea Ilie Balu și a avut casa în deal „la Balu”, în sus de poiana Slatiorii. Părintii stră-străbunicului meu, Ștefan Olariu ar fi venit aici în jurul anului 1750 din zona Lespezi fiind olari de meserie și s-au așezat la « Poienița Olarului» întemeind acolo familii. Au fost și oameni care s-au stabilit aici, trecând munții din partea Ardealului din cauza asupririi austro-ungarilor, cum ar fi bunicul lui Apopi Gheorghe T., preot ortodox în Ardeal, izgonit din cauza credinței lui. Într-un manuscris care
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
domnăsc la ocolul Botășenilor și au curățat pădure și și-au făcut mănăstioară cu chilii și și-au pus pomeți pe lîngă chilii"" (după cum scrie domnitorul Grigore al II-lea Ghica într-un hrisov din 1 octombrie 1729). Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Biserica de
Biserica de lemn din Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/317185_a_318514]
-
Alt drum de acces este DJ 708E care vine din Hunedoara - Pestișu Mic - Nandru - Ciulpăz și apoi se uneste cu DJ 687, care se continuă până în Comuna Cerbăl. Drăgan Muntean, reprezentant de marcă al folclorului din Ținutul Pădurenilor din localitatea Poienița Voinii, în locuința rapsodului fiind amenajat un muzeu popular care îi poartă numele. Muzeul adună o serie de costume și porturi tradiționale din Ținutul Pădurenilor. În Ținutul Pădurenilor, în fiecare vară are loc un festival de folclor, Festivalul Pădurenilor "Drăgan
Ținutul Pădurenilor () [Corola-website/Science/308669_a_309998]
-
în fiecare vară are loc un festival de folclor, Festivalul Pădurenilor "Drăgan Muntean", ajuns în anul 2007 la ediția XXVI. Festivalul a preluat numele Drăgan Muntean după numele regretatului purtător al cântecului pădurenesc cu același nume, care se trage din Poienița Voinii, localitate în vecinătatea căreia se desfășoară în prezent festivalul după ce a fost mutat de la Ghelari, localitate unde a avut loc inițial în primii săi ani.
Ținutul Pădurenilor () [Corola-website/Science/308669_a_309998]
-
urmat o carieră în jurnalism, iar fratele său Costin este fotbalist. Fiind încurajată de familia sa cu ascendenți „machedoni”, Elena debutează la vârsta de trei ani pe scena muzicii populare, alături de mama sa, cântând compoziția tradițională „Sus în deal, în poieniță”. În clasa a cincea se înscrie la Palatul Național al Copiilor, unde urmează lecții de canto și ulterior devine solista Cercului Armonia, alături de care participă la diverse concursuri din țară. În școala gimnazială a practicat handbal și a cântat la
Elena Gheorghe () [Corola-website/Science/315188_a_316517]
-
bunicul și străbunicul ei și se oferă să îl conducă la cedrul descris de aceștia. Se dovedește a fi o pustnică ce trăiește retrasă în taiga, fără nicio facilitate (locuință și alimente depozitate) decât cele oferite de natură. Acasă, în poienița Anastasiei, el petrece 3 zile în care ea îi dezvăluie informații profunde despre creația Universului, relația originală a omului cu natura și stilul de trai complet denaturat al omului modern, educația copiilor, o serie de secrete ascunse de umanitate și
Cedrii sunători ai Rusiei () [Corola-website/Science/319141_a_320470]
-
începutul secolului al XIX-lea parte din fostul județ Săcuieni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se numea "Chiojdu din Bâsca", făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău, și era formată din satele Bâsca, Bogzeni, Cătiașu, Chiojdu, Plescioara, Poienițele de Jos și Poienițele de Sus, având în total 2980 de locuitori ce locuiau în 647 de case. În comună funcționau 7 mori de apă, o pivă, o cășerie, două stâne, 3 biserici și două școli, frecventate de 85 de
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
-lea parte din fostul județ Săcuieni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se numea "Chiojdu din Bâsca", făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău, și era formată din satele Bâsca, Bogzeni, Cătiașu, Chiojdu, Plescioara, Poienițele de Jos și Poienițele de Sus, având în total 2980 de locuitori ce locuiau în 647 de case. În comună funcționau 7 mori de apă, o pivă, o cășerie, două stâne, 3 biserici și două școli, frecventate de 85 de elevi (între care 20
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
și două școli, frecventate de 85 de elevi (între care 20 de fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă Buzău, având numele de "Chiojdu" și 4450 de locuitori în satele Bâsca, Bogzeni, Cătiașu, Chiojdu, Lera, Plescioara și Poienițele. În 1950, a fost inclusă în raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a redevenit parte din județul Buzău și a căpătat alcătuirea actuală, după ce satul Bogzeni a fost inclus în satul
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
de transport cu telescaunul asigurat de Teleschiul Parc. Acesta include și un "babyschi" pentru copii, iar lungimea traseului este de 230 de metri. Baza de plecare se află pe Strada Parcului. În continuarea pârtiei de schi „Parc” se află pârtia „Poienița” (numită și „Parc 2”), cu o lungime de 550 de metri și o diferență de nivel de 50 de metri. Pârtia beneficiază de o lărgime optimă pentru începători și copii, având un grad de dificultate redus. Pârtia de schi „Veverița
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
din familie, de acasă. Iminența adversității e cu totul crezută” Acestă credință este reflectată într-o colindă din Lăpuș (Maramureș): “Coborât-o de la munte / Florile dalbe (refren) / Trei păcurari cu oi multe / Florile dalbe de măr (refren). La o verde poieniță / La o rece fântânița, / La oi le dădură sare / Ii să prinsă de gustare. / Când gustară ei mai bine / Oaia ochișică vine. Cu piciorul lor le face, / Ce vede la ea nu-i place. / Vin tri hoți, di pa izvoară
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
El a construit o biserică din trunchiul acelui copac. Până la ridicarea schitului, pustnicul a dormit într-un bordei, sub pământ.<ref name="AS 691/2005">Sorin Preda - ""Mănăstirea copilăriei lui Eminescu"", în "Formula AS" nr. 691/2005.</ref> Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Schitul s-
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
Pillman, care consideră că nu există nicio explicație rațională pentru Vizita extratereștrilor sau proprietățile misterioase ale Zonei ori pentru scopul artefactelor găsite acolo. În roman el compară Vizita cu „"un picnic. Imaginează-ți o pădure, un drum de țară, o poieniță. Mașinile merg pe un drum de țară și ajung în poieniță, un grup de tineri ies afară cu sticle, coșuri cu mâncare, radiouri și aparate foto. Ei aprind focul, întind corturile, ascultă muzică. Dimineața, a doua zi, pleacă. Animalele, pasările
Picnic la marginea drumului () [Corola-website/Science/320466_a_321795]