531 matches
-
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE Autor: Viorica Gusbeth Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să plecăm de aici, să nu apară vreun moș Martin! — Da, unul cu două picioare, zise Dana. Au părăsit farmecul poieniței de munte, au coborât la hotel. — Iar la masă? O să punem niște kilograme aici! Și eu care lupt cu păstrarea siluetei, nu crezi că ar fi bine să trec peste masa de prânz? — Hai, Dana, las-o baltă. Mâncară cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374898_a_376227]
-
are drepturi de paternitate limitate temporal și spațial asupra creației sale” (Ispas, 2003:24). Într-o zi, a unui început de iunie, urcam pe un drum de munte, al Cibinului, când tăinuit de conifere, când binecuvântat de razele soarelui, unde poienițele erau pline cu mici plante cu floarea albăstrie înecate în firele de iarbă verde și mlădioase. O natură de basm care a dăruit din totul ei tainic inspirație românului de la munte, oferindu-i izvor nesecat de imagini împletite spre dăinuire
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
stafiile de nisip nu mai erau. În jur, pomi cu fructe aromate, straturi cu flori, grădini de zarzavat, să tot stai și să te miri. Iar mai încolo, alei cu palmieri, fântâni arteziene cu statui de marmură și, într-o poieniță, un palat de marmură albă, înconjurat de chiparoși. Mărțișor rămase cu gura căscată, uitându-se în dreapta și-n stânga. Din palat ieșiră niște oameni arămii, înveșmântați în alb,cu turbane pe cap. Se apropiară de el, iar cel mai arătos
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
niște mierle, iar mai sus întru-un vârf de fag uscat un cuc se striga pe nume. Pe creste, către satul Păsărei, apăreau primele raze de soare. Ocolesc pe o potecă, pe la Fântâna lui Bobu, urc și ies într-o poieniță în Valea cu Viile. Mă opresc și ascult dacă pe drumul forestier se aude vreo mașină. Nici un sunet. La câțiva pași, sub o leasă de măceși, mișcă ceva. Un fior îmi trece prin corpul inert din călcâie până în creș- tetul
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
vărgați și pătați din loc în loc cu petale de măr văratec, parcă, erau bot în bot, se ligeau unul pe altul și aveau piciorușele împreunate, ca de îmbrățișare. I-am învelit în pulovăr și i-am dus lângă căprioară în poieniță. Cred că le-au mirosit laptele matern, că încercau să iasă din înveliș. Cu părere de rău, am luat-o de lângă ei și am târât-o de picioarele din urmă până la un ududoi aproape. Să n-o devoreze ciorile, coțofenele
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
din insula, ca artizani, negustori. Cu ocazia sărbătorilor pe care le respectau cu strictețe, treceau cu bărcile peste Dunăre până la satul Vârciorova ( satul meu natal, azi dispărut că și insula ) și mergeau pe valea Bahnei , dincolo de caraula , unde , într-o poienița se așezau la iarbă verde în zona dintre Fântână inginerului ( Pitulescu ) - moară lui Vrăcneanu - Fabrică de perii. . Am asistat la câteva din aceste ieșiri pe care le descriu astfel : se așezau pe jos paturi, pentru cei mai în vârstă se
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
genunchi, ca o micuță chinezoaică din filmele lui Caneto Șhindo, cocoțată pe vârful unui gorgan, de unde gărgărițele traversau în grabă podul palmei, ridicându-se pe degetul arătător, luându-și zborul pe deasupra munților Podul Calului. Lăsase în urmă pentru totdeauna edenicele poienițe, cu fluturii săi și iarba verde de acasă, pe care, vara, stătea întinsă pe spate, privind metamorfoza norilor, aflați într-o perpetuă mișcare, luând forma unui adevărat bestiar. Deși absolvise liceul, la care fusese dată, fiind lăsată în grija unei
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
și păsări ce ciripesc pe crenguțe într-o nuntire celestă; o veselie și-o exuberanță peste tot; prin toate cafenelele Vienei, se scoseseră mesele-n stradă și tinerii benchetuiau și se bucurau de acele zile frumoase; flori, multe flori prin poienițele bătrânelor păduri care făceau farmecul orașului și pe care, zilnic, Mihai cu Veronica le culegeau cu brațul, seară de seară, le miroseau, le sărutau și-apoi le aruncau în Dunăre, pe valuri, să alunece spre dulcea lor Românie... Acum dispăruse
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
ei fantastice și acoperise pădurea , orașul și tot pământul... -Să mergem! - hotărî Veronica. Adicăsă mergem acasă la noi - i se păruse lui Eminescu că zisese. Și ce bine era să fi avut casa lor! Undeva la margine de lume, în poienița unei păduri lângă iezișori și căprioare și ei doi să culeagă și să sărute albăstrelele crescute-n iarbă... Să fie singuri-singuri pe un lac într-o barcă, să plutească, duși de valuri line pe un tărâm de basm. -Să mergem
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați ca niște alpiniști. Peste puțin timp decorul se schimbă și valea se deschide tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiază frunțile de piatră ale masivului. Odată cu căderea amurgului, vânătorii poposesc într-o poieniță pe marginea râului. Este dimineață. Razele soarelui inundă regatul munților. Vânătorii de vampiri în frunte cu cei doi căpitani încalecă și pornesc la drum. Se strecoară printre trunchiurile brazilor pe piatra dură a muntelui din care ies scântei la contactul
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
să facem? CĂPITANUL ARNĂUTU: Nu cedați tentației că sunteți pierduți! Cei patru călăreți se strecoară tiptil printre fantasmele care dansează în jurul lor și care le șoptesc: FANTASMELE:Vino iubitule!... Sărută-mă!... Te invit să facem dragoste!... Drumeagul pătrunde într-o poieniță. Călăreții, continuă să înainteze. CĂPITANUL ARNĂUTU:După indicațiile din hartă cam pe aici trebuie să fie comoara. În mijlocul poieniței se află un stejar secular cu coroana bogată. Dintr-o dată o flacără galben-roșiatică se ridică de la rădăcinile sale. CĂPITANUL ARNĂUTU:(într-
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
dansează în jurul lor și care le șoptesc: FANTASMELE:Vino iubitule!... Sărută-mă!... Te invit să facem dragoste!... Drumeagul pătrunde într-o poieniță. Călăreții, continuă să înainteze. CĂPITANUL ARNĂUTU:După indicațiile din hartă cam pe aici trebuie să fie comoara. În mijlocul poieniței se află un stejar secular cu coroana bogată. Dintr-o dată o flacără galben-roșiatică se ridică de la rădăcinile sale. CĂPITANUL ARNĂUTU:(într-o explozie de bucurie) Iată comoara! Călăreții se apropie, descalecă și lasă caii în grija boierilor care îi țin
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
de bucurie) Iată comoara! Călăreții se apropie, descalecă și lasă caii în grija boierilor care îi țin de frâie. Sasu scoate de la șa două unelte de săpat, un fel de hârlețe. Căpitanii încep să sape în jurul acelei flăcări. De la marginea poieniței se apropie aceleași fantasme îmbietoare care dansează în jurul lor ademenitor. Caii se sperie și nechează ridicându-se în două picioare. Cei doi boieri abia reușesc să-i strunească. Căpitanii continuă să sape, în timp ce boierii privesc cu ochii holbați, dornici de
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
POIANĂ / NOAPTE Peste muchia dealului își face apariția luna. „Vânătorii de vampiri” înaintează la pasul cailor pe o potecă, printr-o vale cu un torent străjuit de arbori. În scurt timp valea se deschide și călăreții se opresc într-o poieniță. La lumina rece a astrului nopții se observă că pajiștea este presărată cu movilițe de pământ. CĂPITANUL SASU: Căpitane Arnăutu, movilițele astea sunt mormintele vampirilor? CĂPITANUL ARNĂUTU: Așa-i căpitane Sasu. CĂPITANUL SASU: Cu jumătate dintre oșteni încep scormonirea mormintelor
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
ceilalți în capătul opus al cimitirului. CĂPITANUL SASU:(către oșteni) Treceți la acțiune! CĂPITANUL ARNĂUTU: Să nu scape nici un vampir! La un semn oștenii se împart în două grupuri și o parte îl însoțesc pe Arnăutu în partea cealaltă a poieniței. Oștenii încep să sape pământul. Cam la o palmă dau de coșciuge, cărora le forțează capacele. În coșciuge găsesc făpturi umane care par că dorm cu fața în sus. Cu sânge rece vânătorii înfig în cadavre câte o țepușe în locul
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
dosul cărora îl priveau cercetători doi ochi de lup înfometat. Hăuli de câteva ori și sălbăticiunea se depărtă, probabil urmărea vreo căprioară la fel de înfometată pe aceste meleaguri în care uscăciunea pusese stăpânire. Cu chiu, cu vai, se strecură într-o poieniță cu solul arid. - Cred că am greșit adresa, - se consolă de pustietatea ce trona în deplinătatea sa. - Iată ce-a mai rămas din plaiul tău natal! - tună o voce din Cer. Însetat, înfometat, amărât, dezamăgit și însângerat de la țepii mărăcinilor
A ÎNVIAT CEAUŞESCU! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347451_a_348780]
-
O ciupercă să prăjească, tocmai una răsărea Dar când omul flămânzește nu mai are nici noroc N-avea cum s-aprindă focul dacă n-avea foc la ea Și-a pornit amar să plângă lângă brațul de surcele Din mijlocul poieniței unde vrea s-aprindă focul; Printre lacrimile sale calde, ultime și grele Un lăstar cu patru frunze căuta să-și afle locul - Bine te-am găsit Regină fericită doar în vis! I-ar fi spus în șoaptă puiul de stejar
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
unul negru, ca pana corbului, cum se spunea în poveștile cu prinți și prințese. Citise într-o carte cum doi îndrăgostiți obișnuiau să se întâlnească și să se întreacă în galop pe cărări de pădure, apoi se opreau într-o poieniță plină cu flori, să facă dragoste la umbra unui stejar secular. Era într-adevăr și aici pădure, dar nu erau posibile plimbările sau întrecerile ecvestre. Nici pe nisipul plajei nu aveai unde să alergi, distanțele dintre stațiuni fiind relativ mici
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
unul negru, ca pana corbului, cum se spunea în poveștile cu prinți și prințese. Citise într-o carte cum doi îndrăgostiți obișnuiau să se întâlnească și să se întreacă în galop pe cărări de pădure, apoi se opreau într-o poieniță plină cu flori, să facă dragoste la umbra unui stejar secular. Era într-adevăr și aici pădure, dar nu erau posibile plimbările sau întrecerile ecvestre. Nici pe nisipul plajei nu aveai unde să alergi, distanțele dintre stațiuni fiind relativ mici
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit și căutat de toți românii până și peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus, de se pot dirigui toate aceste destine spre o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
Acasa > Literatura > Copii > CONCERT ÎN POENIȚĂ Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului CONCERT ÎN POIENIȚĂ Când răsare mândra lună O surpriză-am pentru voi! Să veniți, îi lume bună Pregătirile-s în toi! Înțolit la patru ace Graurele-i... dirijor! Contrabas, oare vă place? Bărzăun, într-un picior! Se chinuie-n vocaliză Un broscoi bubos
CONCERT ÎN POENIȚĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375807_a_377136]
-
Chitarist, cu mare priză Greierele, n-are trac! Solistă-i... privighetoarea! Soprană... o frunză lată! Libelula-i... spectatoarea Străvezie, decoltată! Șef-decor e... Licurici! Luminează-ntreaga scenă. De-l înțeapă, vreun arici Tot zăvoiul e în... beznă. - De-i concert în poieniță Să fie vreo sărbătoare? Întrebă o garofiță Pe-o salcie plângătoare. Pajiștea înmiresmând Toporașii-n cor, cântară Cu glas dulce, murmurând: -Bine-ai venit... Primăvară! Referință Bibliografică: Concert în poeniță / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2306, Anul VII
CONCERT ÎN POENIȚĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375807_a_377136]
-
Pare-a fi un desen naiv, Cu culorile-asezate, În formă de ROGVAIV! Flori de câmp Nalba, nalba, floare dalba, Eu te-aș prinde într-o salba, S-o poarte fetițele, Cînd le cresc cositele Romanița, romanița, Te-am cules din poienița, Si te-am prins în cununița, Să te poarte-a mea fetiță! Păpădie, păpădie, Te-oi pune la pălărie, Si-oi purta-o pe sprânceană, Toată ziua prin poiana! Să știi, Să știi ce vrei când ești mai mic, Să
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
munților în întuneric. Glasul vântului trona deasupra înălțimilor, iar vocea munților răsuna în ecouri. Pe ici, pe colo, câte o pasăre rătăcită țipa disperată, iar din depărtări îi răspundea urletul înfiorător al unui lup înfometat. Vânătorii se opriră într-o poieniță aflată la marginea râului. Vraja nopții, mireasma pădurii de brad și aerul rece și proaspăt îi ademeni în lumea plăcută a viselor. Abia spre zori răcoarea din munți le pătrunse în mădulare și-i trezi din somn. Își înviorară chipurile
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]