358 matches
-
Nici unul dintre teoreticienii avuți în vedere nu rezistă tentației legiferării, mai ales având ambiția de a-l atinge și chiar depăși pe maestrul Boileau. Gottsched nu face excepție. Și la el, sub masca sfatului se ascunde de fapt porunca, sub pojghița subțire a subiectivității, dincolo de mimarea exprimării oarecum modeste a unor opinii personale, se află imaginea legislatorului. De observat în acest sens, utilizarea verbului a trebui pentru impunerea regulii privitoare la timp și spațiu în comedii: "Subiectul unei comedii trebuie, în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
crește pe spectrul unei păduri cosmice, "imensă orgă de aramă verde"; o altă pădure (pădure abstractă) e "ca un panopticum albastru de himere"; marea e și ea "orgă cu pedale adânci"; cadența unui dans "preschimbă brusc în flăcări și gaz / pojghița dulce-a formelor, subțiri". În momente de "tăcere" activă, privirea unui Doinaș împovărat de neliniștile veacului, emană melancolie: "Eu și vechii greci / cu totul altfel ne trăim infernul" scria el în 1966. Un Epitaf (subliniat tragic) mai depresiv ca orice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toți ceilalți. Să începem prin a fi de o corectitudine ireproșabilă, disprețuind și extirpând tot ce poate corupe. Să fim serioși, renunțând la orice gest ce aduce a bășcălie și șmecherie. Să rupem crusta netransparenței atunci când ne învelește faptele. Sub pojghița opacității, se formează abuzul care eclozează inevitabil. Să fim profunzi, și nu formaliști, făcând cu lehamite ceea ce pretindem că ne definește, mai ales civic și spiritual. Să fim sobri, pentru ca direcția acțiunilor noastre să fie dictată de cumpătare. Pentru orice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Ca unelte se foloseau “tarpanele”, niște seceri cu un suport lemnos lung de circa un metru. Recoltarea stufului se făcea iarna când bălțile trebuiau să fie înghețate. Deși temperatura era negativă, datorită stratului protector al stufului, balta avea doar o pojghiță subțire de gheață care nu putea suporta greutatea omului. Vântul era foarte puternic și pătrundea prin pufoaicele subțiri și singurul mod de a lupta cu gerul era mișcarea. “Inaintam ca niște săgeți în împărăția stufului numai în șir indian ca să
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
aminte taberele vechi, de luptă iar paravanele de trestie pietrificate,/ care înseamnă tăinuirea..." Sunt create alte simboluri, sau, mai bine zis, sunt dezvoltate, cultivate, imaginile în sensul exprimării neliniștii în fața neînțelesului ce curge și-i îmbracă schelele/ ca-ntr-o pojghiță topită, de argint?/ recunoaște în scările de-acum/ treptele care lipsiseră-n legendă?" "Balada țăranului tânăr" începe voit naiv, într-o atmosferă de basm în care împăratul cel tânăr primise în dar pe tânăra împărăteasă, căprioară de argint, care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
anumitor puncte, de scăpări. Memoria e reactivată de cuvinte, imagini, expresii. Există, așadar, întotdeauna ceva adevărat și ceva trăit, ceva imaginat și ceva învățat în orice convorbire, însă toate aceste elemente sînt aduse la același nivel și acoperite cu aceeași pojghiță de verosimil." Limitele metodei, care constă în a scrie istoria contemporană prin convorbiri cu actorii săi, pot fi compensate prin multiplicarea actorilor consultați și prin compararea cu documentele de arhivă. Multiplicarea convorbirilor cu mai multe persoane care n-au păstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pași, odaia intra repede în vechiul ei aspect. Se pornea atunci între pereții ei o scădere pe loc, o diminuare extrem de mică a exaltării ei, aproape imperceptibilă; asta îmi dădea convingerea că certitudinea în care trăim era despărțită de o pojghiță foarte subțire de lumea incertitudinilor 414. Fragmentul certifică credința naratorului-personaj într-o ,,realitate multidimensională". Lumea lui Blecher este așa cum o vede, trăiește dar mai ales o simte personajul său, este o lume a ,,transfi gurării", a transformării. Pentru a ilustra
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
instinctul distrugerii. Contrar așteptărilor, ea reușește, proiectându-se pe acest fundal, să nu își dilueze, ci să își amplifice lamento-ul: "Mări, lovituri deschise orizontului,/ mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara mireasă) Observăm o imagine apocaliptică dominantă, care guvernează totul și care marchează prima etapă a ritualului salvării prin moarte. Demolarea oricărei valori, a oricărei certitudini, a oricărei speranțe este necesară unei ulterioare reconstrucții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cinzeacă, împăcată cu Sfântul Petru de-a binelea În Amfiteatrul Odobescu... ...ce moțăială fără pic de metafizica indigestul curs de slavă veche o scenă de-amor cu ambii învinși după gratii frânghia de salvare scara lui Iacov la cer o pojghiță de argint a-nghițit acel "aerian bulevard" și doar bastonul tău de orb, Zahei, mai ciopârțește soarele în asfințit pe buzele vreunui bătrânel în loden de m-aș ruga acum când ceara-i răbdătoare din urmă vine Domnul Amărăciune (capul plecat
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
Theodor Răpan, este un mirific labirint prin care transcendența metaforei scapă din gravitatea a ceea ce am fost Învățați să denumim „timp fizic”. Învrăjbirea vorbelor, domolirea lor, tot acel fastuos colorit al unui „A fost odată ca niciodată” basm dublat de pojghița tot mai subțire de realitate, cartea poartă colb de aur pe file. Povestea personalizată, mitul și ridicarea textului la rangul de Artă, toate sunt doar detalii ale unui Întreg prin care talentatul Poet umblă fără clintire, ca și cum cotidianul nici nu
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
Spaima eroinei se declanșează însă abia în urma unui accident de o aparență trivială: "numai când colțul plicului din buzunarul paltonului i-a înțepat degetul, atunci ochii i s-au zgâit deodată, căci au văzut, într-o urmă de ciuboată, o pojghiță mică de sânge închegat". Acesta din urmă devine o metonimie a frigului paralizant, a morții prin îngheț, a suspendării oricărui flux vital. Aceste rânduri încheie un prozopoem al lichidului rubiniu, convenabil suspendat chiar la nivelul punctuației,: "O, de-ar fi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
suspendării oricărui flux vital. Aceste rânduri încheie un prozopoem al lichidului rubiniu, convenabil suspendat chiar la nivelul punctuației,: "O, de-ar fi fost vorba de oricât sânge vărsat, de oricât sânge proaspăt și cald, puțin i-ar fi păsat... dar pojghița aceea... înghețul. Frigul". Incidentul declanșează un episod anamnetic, petrecut în tinerețe, înainte de căsătoria providențială cu Mircea. Consemnarea este laconică, sacadată, reflectând cu fidelitate, chiar dacă la persoana a III-a, zbuciumul conștiinței și explicând, într-o bună măsură, pagofobia de care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în centru tematica psihanalitică se axează pe problematica iubirii și a morții. Operele ,,fixează ținta" unui eveniment central, apoi își desfășoară experiența în cercuri concentrice în jurul fenomenului aflat în centru. Prin dialog și asociații libere se dau la o parte pojghițele memoriei pentru a demasca obsesia centrală: Eros sau Thanatos. În 1891, Hermann Bahr, un freudian, scria, trecând în revistă trăsăturile psihanalizei: "Noua psihologie va căuta elementele de bază [ale sentimentelor], lucrurile care se nasc în întunecimea sufletului, înainte să ajungă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
probabil aș fi avansat către șoseaua speranței mele, ce probabil, sigur aș fi mâncat pământul către asfalt, când am zărit luminile alea două de faruri. Am încercat să traversez noianul din fața mea, dar din cauza frigului de noapte se formase o pojghiță subțire de gheață, care se rupea la fiecare pas, și dacă până atunci nu avansam din cauza tocurilor de noroi, acum intram până peste genunchi în zăpada umedă. îmi venea să urlu de ciudă pentru că mașina care-și arăta luminile în dreapta
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Potaia se Întinde și Începe să mă lingă pe mână cu limba lui aspră ca glaspapirul. — Te place Bruce, remarcă Hector, ambalând motorul. Drumul o ia pe serpentine peste pământul Înghețat, trecând printr-o sumedenie de copaci acoperiți cu o pojghiță de gheață, pe urmă printr-o poiențiță și dup-aia coborând dealul spre hambar. Pe măsură ce coboară, poteca degenerează Într-o porțiune de mlaștină noroioasă pe care n-a curpins-o Înghețul. Mă Întorc către Claire. — Ar fi trebuit să fii obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fost confecționate pe lame și așchii scurte, de formă triunghiulară, cu marginile subțiate cu ajutorul retușelor bifaciale. În funcție de gradul de răspândire al retușelor, am stabilit două grupe de vârfuri de săgeți: cu retușe prezente doar pe margini și cu retușe „în pojghiță”, pe suprafețe. Din punct de vedere procentual, această categorie reprezintă 2,61% din totalul utilajului litic cioplit descoperit în așezarea de la Hoisești. Aceste piese au fost utilizate ca arme pentru vânătoare, sau arme de război, montate într-o tijă propulsoare
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
de-a lungul laturilor sunt abrupte și bifaciale. Din punct de vedere al dimensiunilor, toate piesele încadrate în această grupă sunt microlitice. Materia primă folosită este reprezentată în exclusivitate de silexul de Prut. Grupa: Vârfuri de săgeată cu retușe în pojghiță În această grupă (Pl. 27/4-6) am încadrat un număr de 4 piese, dintre care 3 prezintă secțiuni lenticulare, și o piesă prezintă secțiune triunghiulară. Baza acestor piese este dreaptă, într-un singur caz ușor concavă. Ambele suprafețe ale pieselor
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
încadrat un număr de 4 piese, dintre care 3 prezintă secțiuni lenticulare, și o piesă prezintă secțiune triunghiulară. Baza acestor piese este dreaptă, într-un singur caz ușor concavă. Ambele suprafețe ale pieselor încadrate în această grupă prezintă retușe „în pojghiță”, în timp ce laturile prezintă retușe bifaciale de acoperire. Din punct de vedere al dimensiunilor toate aceste piese se încadrează în categoria microlitelor. Materia primă utilizată o constituie silexul de Prut. Categoria: Așchii În această categorie am introdus acele piese a căror
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
tema dragostei și a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț abia perceptibil sub pojghița străvezie a admirației proprie veșnicului aspirant, grupul intelectualilor din celebra schiță caragialiană își păstrează peste decenii notele definitorii: desconsiderarea oricărei ocupații de utilitate imediată, încrederea nezdruncinată în prețiosul rol social, în slujba căruia își închină zestrea lor "divină: gândirea", existența
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Europei precreștine a supraviețuit, camuflată sau transformată, în sărbătorile calendarului și în cultul sfinților."50 Creștinismul popular prelungește gândirea mitică până în prezent, iar în Evul Mediu fiecare categorie socio-profesională vehiculează propriile mituri de origine: cavalerii prin ciclul arthurian, care sub "pojghița subțire de creștinism" ascunde un imens filon celtic, breslele, cărturarii, țăranii, trubadurii (cei care dau naștere mitului Femeii, care depășește cu mult cadrele acceptate de către Biserică). Abundă și frapează viziunile milenariste și miturile escatologice, atât de pregnante în Cruciade, în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mediu, ori observarea planetei Venus pe timp de zi. 168 Ibidem, pp. 24-25. 169 Ibid., p. 344. Mitul apare în teoria lui Cassirer ca cel mai mare pericol la adresa ordinii raționale. "Știința, poezia, arta și religia noastră nu constituie decât pojghița de suprafață a unui strat mult mai vechi, ce coboară până în adâncuri. Trebuie să fim întotdeauna pregătiți pentru cutremure violente, care ne-ar putea zgudui din temelii cultura și ordinea noastră socială." Ibid., p. 363. Marile cataclisme ale secolului XX
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai sălbătăcit ca-nainte. Criza s-a declanșat brusc, ca de fiecare dată. Mă aflam în Ghencea, pe lângă Muzeul Militar. Mă plimbam fără nici un gând pe stradelele cu arbori desfoiați, pe un ger limpede, care îmbrăcase fiecare crenguță cu o pojghiță de gheață. Priveam casele fărâmicioase, intram în piațete cu statui diforme în mijloc, încercam să-mi dau seama ce sau pe cine reprezintă statuile, dar privirea mi-era încețoșată de la scris... Nu știu cum m-am trezit în fața clădirii galbene și masive
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
putea să-i găsească fiul. Logan Încercă să-l mintă, dar nu reuși. Așa că-i promise să-l sune imediat ce avea vreo veste. N-avea ce altceva să mai facă. Noaptea se făcuse din răcoroasă mușcător de rece, iar o pojghiță subțire sclipea pe asfalt. Când Logan păși pe Union Street, răsuflarea Îi plutea În jur ca un nor. Era baltic. Străzile erau neobișnuit de liniștite pentru o sâmbătă seara. Logan nu prea avea chef să se-ntoarcă În apartamentul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
patină În jurul mașinii spre locul din dreapta, aducând cu el un vârtej de fulgi dezordonați și albi. Ai grijă la piele! Miller fu nevoit să strige ca să acopere aria de operă care se revărsa din casetofonul mașinii. Micșoră ușor volumul În timp ce pojghița subțire de gheață se topea pe paltonul greu al lui Logan. — Ce, azi n-ai plăcințele? Îl Întrebă Logan, ștergându-și gheața din păr Înainte să se transforme Într-un pârâiaș rece pe ceafă. — Ai impresia c-o să te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]