4,267 matches
-
redutabil polemist. Tăia răni adînci în sufletul adversarului" spune Iorga. Contactul pasager cu Junimea unde citește în 1886 nuvela Trubadurul nu-l împiedică, un an mai tîrziu, să intre în redacția României noi, condusă de B.P. Hasdeu. De aici lansează polemici, nu întotdeauna fondate, de exemplu pe tema "străinismului" ce ar fi emanat de la junimiștii lui T. Maiorescu. Cu mentorul Junimii, Delavrancea mai avusese și alte încleștări de opinie, relativ dure. Însă astăzi, pusă sub lupa obiectivării detașate, relația lor rămîne
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
dintîi, intitulat Criza culturii românești, apare în ziarul "Liberalul" la 10 aprilie 1947 și este, fără îndoială, o luare de poziție în problema ridicată de Virgil Ierunca, mai întîi, apoi de Ion Caraion, dar una produsă tardiv, practic către sfîrșitul polemicii, prilejul declarat fiind o anchetă a "Rampei" (veche și ea de cîteva luni), în al cărei chestionar figura întrebarea: "- Regimurile politice pot suprima libertatea de exprimare și manifestare a culturii?". (Sorana Gurian se raliază, își asumă practic răspunsul lui Tudor
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Itinerare spirituale, Lecțiile istoriei, Starea de veghe, Lumină din lumină, Permanența clasicilor, Trecută prin foc și sabie etc. -, la care colaborează personalități din Republica Moldova, România, Franța, Germania, SUA, Canada ș.a.m.d., instruiesc, dar și emoționează, conving, dar și suscită polemici clarificatoare. Cel mai recent număr al revistei - 11-12/ 2002 - este conceput într-un mod insolit. Scriitorul și publicistul Leo Butnaru a valorificat prompt participarea sa la Festivalul Internațional Zile și nopți de literatură organizat de Uniunea Scriitorilor din România, în
ȘTIRI CULTURALE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/14311_a_15636]
-
au înțeles, cum se cuvine sensul modern, înnoitor al concepțiilor criticului, al militantismului său estetic maiorescian. "Haiducul" Sadoveanu și "cuconașul" Lovinescu păreau incompatibili în plan social, dar modurile lor de a vedea și a crea literatura se dovedeau complementare. În cadrul polemicilor din epocă, teoretic, se excludeau reciproc; la o evaluare obiectivă post-factum, în planul valorilor, Baltagul stă foarte bine alături de Istoria literaturii române contemporane și Hanu Ancuței, de Memoriile lui E. Lovinescu. În 1904, prietenul Șt. O. Iosif, rămas bun la
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
regula, în care fiecare cuvânt este atent ales, cântărit și motivat; 2) În lumea culturală occidentală, ideile unui savant pot fi atacate cu fermitate, fără ca savantul în chestiune să fie contestat ca atare sau să-și piardă respectul celorlalți. O polemică nu are prin urmare, în vest, binecunoscutul rost de a elimina pe ";cineva" împreună cu ";partida" lui în folosul ";altcuiva" și al ";partidei" lui, ci de a coagula și a impune o teorie nouă în dezavantajul teoriei care a precedat-o
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
aceeași linie, manifestările patologice ale modernității, prin religiile seculare și revoluționare contrarii ale socialismului și naționalismului, sunt din adîncul ființei sale respinse de narator: fără argumentări care nu și-ar avea rostul într-un discurs romanesc, fără filozofări, fără vorbe. Polemica are loc în dimensiunea tacită a romanului, în profunzimea lui, lăsînd să se desfășoare în libertate arta nuanțată a prozatorului. Exemplară în această privință e prezentarea conflictului tăcut dintre tată și fiu în chestiunea moștenirii, descris pe larg și cu
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
și resorturile în "contextul" ce a generat aceste pagini, circumstanțe în care absurdul se substituise normalității, era, cu alte vorbe, legitimat de un regim totalitar ce-și aruncase umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
dacă nu și din scrupul moral, cei mai mulți intelectuali s-au ținut departe de noua putere, printre altele, cum spuneam, și pentru că au considerat-o vremelnică. Dar nu a fost vorba numai de refuz pe tăcute, de rezistență pasivă. Au fost polemici, au fost confruntări dure de presă, precum aceea privitoare la criza culturii, declanșată de Virgil Ierunca prin faimosul articol din 1946 și susținută de Ion Caraion, Vladimir Streinu, T. T. Braniște, Călin Popovici, Mircea Alexandru Petrescu și de alții, au
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
scris o carte despre „aventura" sa în România). Printre aceștia erau și legionari - așa cum s-a scris nu o dată - dar această apartenență ideologică și politică - extremistă, deplorabilă, culpabilizantă - nu a fost, probabil, atunci, luată prea mult în seamă de organizatori (polemicile de acum pentru actele de curaj de atunci nu mai au sens, iar serviciile speciale occidentale - anglo-americane - știau prea bine ce făceau). Faptul principal era acela de a trimite, în spatele frontului comunist, luptători anticomuniști care își sacrificau viața: aproape toți
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
instituie o dinamică a ideilor, în înțelesul unei istorii literare interne a fenomenului. Este, mai degrabă, o critică a ideilor în eminescologie, din care extrage punctual inovațiile, tipul de critică, metodele și instrumentarul critic. Această perspectivă convoacă, prin distanțare și polemică, trei tipuri de atitudine și metode critice: față de biografismul istoricizat propune o biografie intelectuală, a formației și ideologiei epocii cu efectele ei asupra poetului; descripțiilor pe orizontala tematic-descriptivă le opune analiza structuralistă; în final, impresionismului descriptiv al criticii îi contrapune
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
și P. Constantinescu, Șerban Cioculescu își fixează dintru început piatra de hotar în eristică. De pe această poziție, ca "brav" al controversei, va agăța în harponul maliției juvenile nume ilustre, de la bunul său profesor M. Dragomirescu pînă la mult încercatul în polemici N. Iorga, care nu întîrzie să reacționeze printr-un scurt geamăt de iritare: Nu așa! Temperamental se apropie mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu îi admiră "gustul diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
filozofia și îi plac discuțiile lungi și interminabile, alea în care se simte el Wittgenstein, dar acasă nu are cu cine, pentru că ai lui sunt ultrasătui și îi dau flit de fiecare dată când încearcă să-i prindă într-o polemică. Așa că umblă bezmetic pe internet și caută topicuri unde să posteze comentarii de 40.000 de semne, care încep cu “Nu ai dreptate, să îți explic de ce:”. Comentatorul bun, blând, credincios, viitor sfânt. E cel mai bun om din lume
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
zbor. E o viziune deosebită de moșirea împreună, care are și ea frumusețea ei. Poate că nu concordia ne lipsește (nu întotdeauna posibilă), nici manierele de salon (adesea ipocrite, desi preferabile mojiciei răuvoitoare), ci bună-credință. Nimic mai reconfortant decât o polemică viguroasa atunci cand “războiul” se poartă intru gloria ideilor, iar nu a ego-urilor: o astfel de luptă are drept câștigător Adevărul - terenul comun acceptat de opozanții de bună-credință. pe partea cealaltă, îți pot spune că sunt și oameni care preferă să
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
oralitatea lui sclipitoare. Comparația cu Cioran mi s-a părut întotdeauna forțată. E puțin probabil că s-ar fi realizat ca scriitor la Paris. Șansă lui a fost România post-decembristă, orală prin excelență, fascinată de regasirea libertății cuvântului și de polemică pătimașa care-i fusese refuzată atâta vreme. Probabil că, dacă ar fi trăit cu 50 de ani mai tarziu, acest Socrate român ar fi cunoscut celebritatea în social media. Nu știu dacă “înzestrări similare” și textul tău pare să indice
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
afirmă autorul, "mi se pare interesant de urmărit cum o reacție în aparență de tip cultural a izbutit să se convertească într-un proiect politic cu consecințe drastice" (p. 11). Extrem de multe evenimente și conexiuni (lupta cu parlamentarismul și democrația, polemicile cu E. Lovinescu, antisemitismul, exaltarea curentelor iraționaliste, eterna condamnare a lui Descartes și a posterității sale în Occident, a pozitivismului, interferențele cu numeroși gânditori, ca Von Keyserling, Mach, Spengler, Boutroux, Nietzsche, Ardigň, Evelyn Underhill, Förster, Renan, Rathenau, Berdiaev, Iorga, Bergson
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
au mai existat două figuri sinistre de conducători în campaniile anti-Eliade din vremea comunismului: Ștefan Voicu și Gogu Rădulescu. Istoricul Florin Țurcanu trece sub deplină tăcere toate acestea. Legionarismul și antisemitismul lui Eliade rămân principalele probleme controversate. Ele au declanșat polemici și au împărțit exegeții în două tabere antagonice. Simpatia față de legionari, atitudinea antidemocratică și câteva "puseuri" împotriva maghiarilor, bulgarilor și evreilor (în anumite condiții istorice, în deceniul al patrulea) nu pot fi negate de nimeni, pentru că textele sunt fără echivoc
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
în pariuri riscante și în bătălii de uzură. Dimpotrivă, a mizat, mizează în continuare, pe valori sigure, pe temeiuri clare, puse în discuție tehnic și sobru, într-un joc echilibrat de rezerve și de nuanțe. Ceea ce pare să precumpănească, peste polemici și ,acute" ale multor altor voci, e stăruința în a-și defini punctul de vedere, pe un ton jos și calm, însă foarte greu de ,contrat". Așa-mi explic cum, într-o lume (literară) unde nici măcar prietenia nu-i totuna
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
-l într-un portret pe care doar inteligențele de calibru îl pot tăia în muchiile disprețului : "Familiar cu abstracțiile, intim cu ideile, puțin porc cu nuanțele, se tutuiește cu toate problemele din lume". Pe cît de vehement se angajează în polemici (unele complet hazardate în torentul înverșunării), pe cît de ferm știe să traseze contururi teoretice în eseuri și în cronici literare, teatrale ori muzicale (în Jurnal numele lui Beethoven și Bach apar de peste 30 de ori, iar al lui Mozart
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
o execuție în stil. Cum că o asemenea modalitate de a cerceta numai bucătăria unei case duce la necunoașterea unor interioare posibil fastuoase, aceasta e o altă chestiune, în care a ne pronunța ar însemna a fi, la rândul nostru, polemici, ceea ce nu intenționăm, dat fiind via simpatie ce purtăm criticului. Dacă însă cititorul va pofti să cunoască în substanță corespondența caragialiană, el va trebui să citească ediția - sau să "lectureze" o altă cronică.
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
aici nevoia de-a nu economisi nimic, de-a nu pune deoparte, în așa fel încît să lovești bine documentat, dar scurt. E interesant de văzut, în măsura în care rateurile criticii de întîmpinare pot conta la fel de mult ca bunele ei intuiții, printre polemici și răspunsuri tăios-elegante, cît de bune și de cu suflu peste jumătăți de veac sînt intuițile lui Aderca. Mai ales fiindcă spune, în finalul unui articol care oferă un amestec normal, cred că ăsta e cuvîntul, de pro și contra
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
ar venit să accept că aș avea parte de... "ura celor mai mulți". Nu mai puțin decât de... "ură"! Oare de ce? Deși de-atâtea ori imperfect, cum aș fi meritat-o? îmi dau seama că cele câteva personaje care au format obiectul polemicilor mele mai insitente nu se bucură de-o foarte amplă simpatie. Nu mi-e jenă a mărturisi c-am primit destule mesaje epistolare ori telefonice din diverse părți ale țării ca și de peste hotare, cu sens aprobativ pentru opiniile mele
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
Au dorit să mă omoare, este a treia tentativă de crimă, deschisă, prima tentativă În anul 1990, când aceeași bandă condusă de Nicolae Manolescu și Mircea Dinescu ca președinte al Uniunii Scriitorilor a Încercat primul linșaj mediatic când eram În polemică cu Uniunea Scriitorilor, a doua tentativă de crimă și de omor mineriada din 14 iunie, când am fost bătut cu bestialitate de 30 de mineri În mijlocul Bucureștiului, a treia tentativă de crimă, pe față, s-a petrecut acum sub ochii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu Mihail Gălățanu ori Marius Ianuș, Daniel Bănulescu a evoluat și el în sensul cumințirii sociale, devenind chiar, de câțiva ani, aproape invizibil în lumea noastră culturală. Mai mereu plecat din țară, fără să participe în vreun fel la discuțiile, polemicile, revizuirile și adăugirile canonice din câmpul literaturii autohtone, el dă acum impresia că își lasă opera să "dospească", să ocupe singură ecranul atenției critice. Comparându-l cu alți autori, deosebit de activi în a-și susține firava literatură printr-o publicistică
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
în mod constant, restul uitîndu-le cu o eficiență care îl face ca nici măcar să nu-și amintească că le-a învățat vreodată, tot așa memoria omenirii reține numai cunoștințele pe care selecția politică sau religioasă le-a considerat importante. Cîte polemici și cîte dezbateri teoretice nu au existat și s-au stins atît de complet încît de pe urma lor nu s-a mai păstrat nimic! Sau invers, patimi teoretice care altădată au degenerat în certuri, crime sau chiar schisme le privim astăzi
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
articolul prin care Liviu Rusu îl reabilita în 1963 este, desigur, nepotrivită. Titu Maiorescu, socialist? se întreba din titlu Călinescu. Dar unele exagerări ale lui Rusu, în sensul spălării imaginii lui Maiorescu, nu erau o invenție a lui Călinescu de dragul polemicii. Și, în fine, multe Cronici s-au dovedit cît se poate de utile în dezideologizarea criticii noastre literare. Venite din partea lui Călinescu, observații care astăzi pot să pară banale, au avut importanța lor în acea vreme. A afirma, de exemplu
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]