3,259 matches
-
fiecare opere literare de forma (piese de teatru, poezie, române, eseuri, lucrări istorice și științifice, pește 21.000 de scrisori și peste două mii de cărți și pamflete). Multe din lucrările sale de proza și idile I au fost scrise că polemici.Voltaire a respins filosofia pesimista și a încercat să orienteze un curs de mijloc în care omul a fost capabil să găsească virtute morală prin rațiune. Cea mai mare lucrare filosofica a lui Voltaire a fost "Dictionnaire philosophique" ( "filozofica dicționar
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
Discursul" lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner, făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. Iezuiții s-au simțit jigniți, iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie, "Echilibrul astronomic și filosofic", sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano, presupus a fi unul din elevii săi. "Il Saggiatore" a fost răspunsul devastator al lui Galileo la "Echilibrul astronomic". Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice, în care argumentele
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
cu o lucrare polemică proprie, "Echilibrul astronomic și filosofic", sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano, presupus a fi unul din elevii săi. "Il Saggiatore" a fost răspunsul devastator al lui Galileo la "Echilibrul astronomic". Lucrarea este considerată o capodoperă a literaturii polemice, în care argumentele lui „Sarsi” sunt supuse unei ironii ascuțite. Ea a fost primită cu multe laude, și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea, căruia i-a fost dedicată. Disputa lui Galileo cu Grassi i-a
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
sinesteziilor. Este un contemplativ, un visător, care aduce în poezie tema călătoriilor, a evaziunii, motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice. Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică. "„Fantezismul poetului este în bună parte o închinare către feerie, moștenită de la Eminescu, comună epocii și întărită prin anume urmări ale romantismului și parnasianismului din Occident. Puțină, impopulară, proza lui D. Anghel este excepțională și revoluționară. Fără ea nu s-
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
grăitor: cupletul a fost bisat de trei ori înainte ca piesa să continue. Dar nu cele trei strofe încântaseră în mod special publicul, căci acesta izbucnise în aplauze încă de la apariția lui Niculescu-Buzău pe scenă. Explicația se afla în substratul polemic al textului și în felul interpretării. Întrucât în Bucureștii de atunci trăia un personaj foarte popular și plin de ifose: colonelul Portocală, care purta pantaloni bufanți, mănuși albe și monoclu. Se afla peste tot: la hipodrom, la cafenea, pe Calea Victoriei
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
al Academiei, pentru a-l înlocui pe Odobescu care s-a sinucis, dar propunerea sa nu a fost susținută. Tot în 1899, Nicolae Iorga a contribuit pentru prima dată la ziarul bucureștean de limbă franceză "L’Indépendance Roumaine", publicând articole polemice despre activitatea colegilor săi și provocând în consecință un lung scandal. Țintele articolelor erau adesea savanți mai bătrâni care, fiind susținători sau activiști ai Partidului Național Liberal, se opuneau "Junimii" și Partidului Conservator al lui Titu Maiorescu; printre aceștia, mai
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Petrașcu și, din afara României, lingvistul german Gustav Weigand. Tânărul polemist s-a mutat de la "L'Indépendance Roumaine" la nou formata "România Jună", colaborare întreruptă un timp pentru călătorii în Italia, Olanda și Galiția și Lodomeriei. În 1900, a publicat articolele polemice în "Opinions sincères. La vie intellectuelle des roumains en 1899" („Opinii sincere. Viața intelectuală a românilor în 1899") și "Opinions pérnicieuses d'un mauvais patriote" („Opiniile pernicioase a unui rău patriot”). Activitățile de cercetare s-au concretizat într-o a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
soarta românilor din Uniunea Sovietică, colaborând cu refugiatul anti-comunist Nichita Smochină. O parte din acestea au fost difuzate la radio, în emisiunea "Sfaturi pe întuneric" (publicată și ca broșură). A mai terminat câteva volume: "Dovezi despre conștiința originii românilor", eseul polemic "Lupta mea contra prostiei", și primele două volume din "Istoria românilor". Nicolae Iorga a fost onorat de inaugurarea Muzeului Bucureștean de Istorie a Lumii de către Carol al II-lea, dat în grija ISSEE-ului. Amenințările cu moartea primite de la Garda
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
pe echilibrul dintre cerere și oferta, costurile sociale sau de mediu fiind marginalizate, după cum vom vedea și în cazul expus aici. Potrivit tipologiei lui Loïc Wacquant, Pată Rât este un spațiu ghetoizat, sintagma care se aplică cu grabă jurnalistică ori polemică în situații inadecvate, legate de infracționalitate ridicată, dezordini urbane, sărăcie ori segregare. În acest sens, ghetoul nu trebuie categorisit în analogie cu enclavele imigranților ori cu mahalalele urbane ale muncitorilor precari, ci cu tabăra de refugiați, cu închisoarea, cu rezervatia
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea I) () [Corola-website/Science/295677_a_297006]
-
Adrian Dinu Rachieru aduce în cercetarea literară o perspectivă sociologică proaspătă, dovedind cu mijloace superioare și îndeosebi prin efectele ei în plan interpretativ cât de utilă este o asemenea abordare, când domolită de un spirit erudit, când stimulată de cel polemic. În postură de romancier, Adrian Dinu Rachieru și-a propus să scrie trilogia Legea conservării scaunului, anunțată încă în 1987 (într-un interviu din „Tribuna“). Sociologul, mizând pe „argumentele“ prozatorului, avansează, în cheie postmodernă, o radiografie a patologiei puterii, așa cum
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
o adeziune la un program de cercetare”. „Făcându-și apariția în publicistică oarecum târziu față de colegii de generație, Adrian Dinu Rachieru a debutat în schimb fără impreciziile și stângăciile juventuței. Stilul său a fost clar și expresiv de la început, alert, polemic, semn limpede de maturitate.” • "SCRIITORUL ȘI UMBRA" (Editura "Timpul", Reșița, 1995) „Adrian Dinu Rachieru supune această operă unei priviri integratoare, trecând cu eleganță analitică și stilistică, dar fără pedantism belferesc, prin toate etapele ei. Ajunge, astfel, la împlinirea unei sinteze
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
Ion Creangă.” „Cartea lui Adrian Dinu Rachieru, cuprinzătoare, cu extinderi colaterale, face o sinteză însuflețită a interpretărilor, unificând sau elucidând opinii, propunând puncte de vedere noi, captivante.” • "DESPĂRȚIREA DE EMINESCU?" (Editura "Tibiscus", Uzdin, Serbia, 2012) „Eseurile lui Adrian Dinu Rachieru, polemice în esență, reprezintă de fapt o atentă examinare analitică a comentariilor contradictorii privind receptarea lui Eminescu azi, căutând o linie de mijloc între pozițiile atât de antagoniste (pasionante) ale combatanților. Eseurile îndeamnă la cumpătare și deopotrivă la rigoare, la cunoașterea
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
în revistele lui N. D. Cocea "Facla" și "Viața Socială", dar și în revista "Cronica" în colaborare cu Gala Galaction; s-a aflat într-o perioadă în care a avut o activitate literară prolifică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu care și-a câștigat notorietatea în cercurile teatrale, politice și literare ale vremii. Cocea a contribuit la succesul lui Arghezi, publicând unul din primele poeme ale poetului, "Rugă de seară". În această perioadă, Arghezi a devenit un critic de
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
fiecare volum având ca subtitlu o sintagmă sugestivă extrasă dintr-un semnificativ articol. Primul volum, intitulat Scăpare de condei, reia și întregește Publicistica de tinerețe. 1906-1916. Al doilea, între banchet și ciomăgeală, cuprinde articolele, interviurile, scrisorile cu caracter declarativ și polemic, confesiunile dintre anii 1919-1929. Cel de-al treilea, Scrisoare deschisă oricui, este destinat perioadei 1930-1935. Intervențiile publicistice ale lui Panait Istrati sunt reproduse în ordinea cronologică apariției lor, oferind cititorului posibilitatea să cunoască preocupările, convingerile și atitudinile scriitorului din anumite
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
din anul 70. Apion din Alexandria susține că evreii ar participa la ritualuri sângeroase soldate cu sacrificii umane. Juvenal scrie poezie antievreiască. Iosephus Flavius de asemenea plăsmuiește o serie de mituri antisemitice în lucrarea "Împotriva lui Apion. Tacitus scrie o polemică anti-iudaică în lucrarea sa "Historiæ". Aceasta are ca punct de plecare intoleranța lumii romane politeiste față de monoteismul promovat de iudaism. Dio Cassius în "Istoria Romei", precum și Eusebiu din Cezareea în "Historia Ecclesiastica", precum și o serie de papirusuri egiptene descriu cum
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
număr considerabil de lucrări autentice rămâne în listă, acoperind domenii precum "hadith"-ul, teologia, mistica. Cea mai faimoasă din opera prolifică a lui Al-Tirmidhi este "Khatm al-Awliya" (”Sigiliul protectorilor”, sau ”Calea protectorilor” - cum mai este cunoscută). Lucrarea are o nuanță polemică, având în vedere momentul când a fost scrisă, moment în care tradiția sufi era la început și existau mai multe abordări în regiune. Una din temele disputate a fost cea a ”prietenilor lui Dumnezeu”, ”protectorilor” (""). Conceptul de "wali" este complex
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]
-
sa, după care creștinismul este singura doctrină și religie adevărată., conștiința legitimă a tuturor doctrinelor care i-au premers sau conștiința devenită evidentă a ceea ce exista latent la filosofii greci. Lucrările lui Irineu, Hyppolitos, Tatianus, Tertullian au un net caracter polemic, îndreptat mai ales împotriva gnosticilor, și încât, pentru a-l înțelege pe cei dintâi, trebuie știut ce se datorează celor din urmă. Gnosticii au fost o sectă răspandită atât în Orient cât și în Occident caracterizată prin demersul de a
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
îndrăzneală, ca și o enormă dorință de afirmare. Similitudinile cu Hasdeu nu se opresc aici. Gherea dorește să se impună rapid într-o lume intelectuală prin forța lucrurilor provincială; își dă seama că drumul cel mai scurt îl reprezintă afirmarea polemică tăioasă, incisivă și, dacă e posibil, contrarierea autorității maxime existente atunci în România. Or, care era aceasta la începutul anilor '80? Titu Maiorescu, firește. Așa că Gherea se lansează într-o spectaculoasă polemică față de pontiful Junimii, dîndu-și seama că doar o
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
observator al vieții literare românești. Un biograf conștiincios va constata, după lectura acestei ample scrisori, că Nicolae Crevedia nu a avut studii superioare, așa cum se afirmă în unele dicționare 1 și istorii literare, că a provocat și întreținut o infamă polemică, în perioada interbelică, cu prozatoarea Marta D. Rădulescu, că este tatăl lui Eugen Barbu și altele extrem de interesante în rescrierea biografiei sale. * Légation Royale de Roumanie Sofia Sofia, 30 decembrie 1940 Dragă și stimate domnule Călinescu, Eu am fost numit
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
materiile sau obiectele care pot fi întâlnite în poezii, de la obiectele decorative la cele metafizice(îngeri, demoni) etc. Evident, acest eseu are drept aplicație poetică primul volum de versuri intitulat chiar "Laudă lucrurilor". Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul acestuia despre romanul românesc, "Arca lui Noe", începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. Primul său roman, "Enigma Otiliei", narează
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
scriitorului), Ion Minulescu, Caton Theodorian, Ion Agârbiceanu, Ion Luca, Dan Botta etc. Un loc aparte între scrierile comentatorului îl ocupă cartea "Elemente de caragialeologie", abordare modernă privind diagrama receptării, motivele operei (scrisoarea, semidoctismul, personajul care nu apare), dezbaterile nu o dată polemice pe marginea noilor montări ale pieselor (aparținând lui Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Lucian Giurchescu, Alexa Visarion), dar și cariera internațională a dramaturgului ori receptarea sinuoasă pe care a avut-o drama Năpasta etc.
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
a scris despre el. Modul în care sunt redactate și referințele este foarte important pentru aspectul general al licenței. Notele și trimiterile bibliografice reprezintă o recunoaștere a cercetărilor efectuate anterior, chiar dacă raportarea la rezultatele acestora poate avea, pe alocuri, nuanțe polemice. Importanța indicelui într-o lucrare științifică. Aidoma bibliografiei, indicele de nume proprii, de cuvinte sau expresii este un accesoriu deosebit de important al unei lucrări științifice. Redactarea indicelui este o operație extrem de migăloasă, care solicita răbdare și perseverență din partea cercetătorului, precum și
Lucrare de licență () [Corola-website/Science/321905_a_323234]
-
și șef de orchestră, director al Conservatorului din București. Între anii 1880 - 1886 Gheorghe Scheletti a fost profesor de muzică la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. De asemenea, a avut o activitate publicistică notabilă, semnând numeroase note și articole polemice (printre care și cele cu Gavriil Muzicescu) în revista "Arta" din Iași. Deși nu a fost înscris în societatea Junimea, a participat la activitatea acesteia. Gheorghe Scheletti a decedat la Iași în 1887 și a fost înmormântat în cavoul familial
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
de filosofie la Universitatea din Iași. În 1895, P.P. Negulescu, împreună cu ceilalți colegi de generație, preia conducerea celei mai importante reviste a țării, "Convorbiri literare". Tot în acest an adună în volum ultimele două studii de estetică antigheristă, cu titlul "Polemice". În 1896 publică, în "Convorbiri literare", studiul "Filosofia practică. Spiritul francez". Cu această bibliografie -și fără doctorat- devine profesor titular la Catedra de istoria filosofiei și logică, la Universitatea din Iași. În 1900, în volumul omagial "Titu Maiorescu" îi apare
Petre P. Negulescu () [Corola-website/Science/299620_a_300949]
-
de doamne și domnițe" (I-III, 1932-1939), "Domnița Alexandrina Ghica și contele D'Antraigues" (1937) și "Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane" (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui Gane vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea " Trecute vieți de doamne și domnițe" (vol. I a fost premiat de Academia Română). Subiectele, pe cât de inedite pe atât de captivante, se derulează în povestiri pline de nerv și de culoare
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]