521 matches
-
de după 1990 ale lui N. Breban. "Eroii" în carne și oase au fost doar pretexte la îndemână pentru țesătura socio-ficțională și galeria portretistică a romanului. Romancierul serios este un colecționar care clasifică. Nepărtinitor, în spiritul vieții autentice. Octavian Paler Un polemist cordial Octavian Paler (satul Lisa, Făgăraș, 1926 2007, București) a avut puterea să-și ispășească toate păcatele morale, cele cu voie sau fără de voie, devenind în anii nouăzeci și două mii o conștiință civică incontestabilă, un polemist redutabil, un editorialist de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
autentice. Octavian Paler Un polemist cordial Octavian Paler (satul Lisa, Făgăraș, 1926 2007, București) a avut puterea să-și ispășească toate păcatele morale, cele cu voie sau fără de voie, devenind în anii nouăzeci și două mii o conștiință civică incontestabilă, un polemist redutabil, un editorialist de prim rang. Spre deosebire de alți confrați, a avut însă un cult al cuvântului scris și rostit, vădit în formulările memorabile, de cele mai multe ori provocatoare, vitriolante, în ultimii ani de-a dreptul testamentare. Lăsa impresia unei sinteze unice
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din cauza că "agăța femei pe stradă, la Iași", apoi la stabilimentul doctorului Șuțu din București), de chete publice făcute cu sila, de ediția maioresciană ce-l cobora "în infern", totul făcând "imposibilă reintrarea lui Eminescu în presă, ca ziarist angajat, polemist, teoretician". N. Georgescu nu insistă asupra motivelor medicale ce au dus la decesul poetului, ci asupra crizei publice din viața acestuia, ce s-a declanșat la 28 iunie 1883. Eminescu a suferit de boala propriei lumi, implicându-se total, ieșindu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se spulbere. Exactă și fosforescentă este frazarea lui Octavian Soviany din prefața la A fi mereu în miezul realului. Atent să nu cadă în apologie, criticul vorbește despre o profuziune de măști ale omului baroc ce-ar fi Marin Mincu. Polemistul și creatorul aspiră la generalitatea ideilor formative. Fără a fi un resentimentar, autorul e un anxios heraclitian și totodată un cioranian ce veștejește cu predilecție provincialismul ca simptom devastator al unei posibile patologii culturale. De la înălțimea unei perspective "monarhice, inventariază
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
limbajului. Din această orientare decurg și criteriile de judecată critică la acest om al principiilor. Aceste principii au fost aplicate în justificarea valorii, a recunoașterii condițiunii materiale și ideale a artei, iar când voia să evidențieze impostura, cita abundent. Fin polemist, mentorul Junimii delimitează bine obiectul, elimină chestiunile discutabile și-și ridiculizează adversarul prin citate de mare efect (Eugen Simion). Într-o epocă de tranziție ("a formelor fără fond") critica era necesasră. Atunci când valorile adevărate triumfă (Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici) dispare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
observă în aceste cuvinte chiar tristețea sufletului scriitorului de a fi rămas singur o viață, singurătate acceptată de el. Pentru ideile exprimate în această dramă, Ovid Densusianu este demn de amintit în istoria literaturii române ca dramaturg. 2.5. Publicist, polemist si gânditor social Publicist, deoarece a fost membru în redacția revistei „Semănătorul”, deoarece a condus revista „Vieața nouă” „Buletinul Societății Filologice", revista „Înălțarea”, „Grai și suflet” și a colaborat cu articole la „Les Analles des nationnalies”, „Farul”, „Noua revistă română
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
acestea pot folosi și unuia și altuia, filologul, va studia forma textului, iar folcloristul fondul acestui text”.1 Poet și dramaturg între anii 1913-1925, istoric literar până în l905-1914, filolog în primii săi ani de activitate, mai ales critic literar și polemist la „Vieața nouă", gânditor social la „Inălțarea", cea mai importantă și îndelungată activitate a sa va fi ca dialectolog, etnolog și folclorist. Activitatea de etnolog și folclorist este atât de însemnată încât este considerat astăzi după B.P. Hasdeu a doua
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
într-un cuvânt al adevărului". În secolul al II-lea, Origen vedea în hermeneutica de acest tip însăși activitatea Antihristului, a anti-Logos-ulului forma sa de manifestare era subminarea cuvântului adevărat prin proliferarea de interpretări eretice în jurul său124. În fine, pentru polemistul Augustin, oponentul care folosea astfel cuvântul sacru era taxat drept antilogos și pseudo-exeget ambele formule desemnând vrăjmașul și acuzatorul biblic. Călugării lui Stănoiu, măcar că nu refuză ispita teologhisirii, nu au asemenea ambiții. Ei nu fac sofistică decât de dragul taifasului în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Mauriac debutează la 13 ani, în 1898, și se opresc în iulie 1970, puțin înainte de moartea sa. Îl descoperim astfel pe cel care a fost privit nu doar ca un mare poet, dramaturg și romancier catolic, sau ca un redutabil polemist, ci și ca o conștiință națională vie, mereu trează, a vremii sale. Îl urmăm deci de la primele volute ale unei inteligențe luminoase pînă în cele mai ascunse cotloane ale sufletului, trecînd prin varii emoții mînie, pasiune, ironie șfichiuitoare, îndoieli sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu e neglijată în misivele lui Mauriac; în soțindu-l, tragem cu ochiul în culisele în care se pregătește lansarea unei NRF catolice, care să o contracareze pe cea de la Gallimard, prea laică, asistăm la conflictele, decepțiile, bucuriile, cruzimile sale de polemist lucid, îl vedem refuzînd să-i dea articole lui Drieu la Rochelle pentru a sa NRF de Ocupație, fără însă a-i condamna atitu dinea, îl auzim propunîndu-i lui Claudel un fotoliu la Academie, ba chiar cu o unanimitate care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Printemps, un Studiu de cap, "desemn original în conté" de Gh.D. Mirea și o litografie originală de Constantin Artachino a lui Anton Bacalbașa, căruia îi este dedicat și un eseu de către George Ranetti. Inventatorul lui Moș Teacă era un fin polemist al vremii, astfel că apropierea de I.L. Caragiale, cu care colaborează la Moftul român, nu era întâmplătoare, iar gazetarul înființează propria sa gazetă, Adevărul literar. Sunt reproduse un portret al lui Etienne Azambre, autoportretul în profil al lui C. Artachino
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dat. Numai prin forma în care va fi turnat i se va aduga și o valoare artistic. Numai forma, adic stilul tehnic, contribuția artificial alung valorile de conținut, care pot fi sociale, morale, religioase sau pur psihologice, dar nu estetice Polemistul care, în tinerețe, acuzase poziția estetic a lui Zarifopol nici mai mult nici mai puțin decât de crim, devine astfel mai intransigent decât preopinentul su de altdat. Este, la urma urmelor, o evoluție care-l include decisiv pe Ralea în
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
orașele așa ceva... Ba și-n parlamentul alor noștri... mai știi, minunea?! O, dar pe bieții Esop și Fedru, umiliți de „hulpea” lui Andrei Cornea?! Să fie posibil?! De ce nu! Invidia poate fi vindecată prin cultură?!? Orice îi este permis acestui polemist erudit care este Andrei Cornea. Ați aflat de când „prostia este indoloră”?! rn umor tipic sadovenian. Recitiți Baltagulși... Legenda sociogonică din incipit... ades „rostită” de Nechifor Lipan... Tot așa și cu „povestea” firelor de praf și... iluzia frumuseții... spre praful nimicniciei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
bine și e asemănător cu al lui Rosetti, pe care Eminescu nu-l iartă nici în poeziile sale ("bulbucații ochi de broască" aparțin, vai!, lui Rosetti, în viziunea eminescului), cel al lui V.A Urechia, în disputa cu un alt polemist de clasă, apropiat de Eminescu. Vezi, Istoria face uneori (din păcate, doar uneori!, să nu ne facem prea mari iluzii) dreptate chiar și articlerilor de ziar. S-ar putea, totuși, să nu fi greșit, atunci când m-am oprit să mai
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Stilul neutru despre care a fost vorba, numit de Vera Călin prezentare flegmatică, este pînă la urmă o respingere premeditată a vreunui cod retoric sau este exteriorizarea unei atitudini temperamentale față de lume? „A vorbi despre candoarea retorică a lui Defoe - polemistul - ar echivala cu o inițială ignorare a condiției ironistului, condiție ce obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este vorba de o concizie, de o exprimare eliptică, de lipsa modulațiilor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Dintr-un unghi vădit antropologic, sunt deconstruite, mai întâi, sintaxa și morfologia, mecanismele semantice pe care le antrenează funcționarea turbionară a discursului polemic; după cum sunt urmărite, aproape detectivistic, comportamentul, strategiile și tacticile personale de care face uz și abuz un polemist și cum acesta din urmă generează ceea ce se poate numi cu un termen ușor rebarbativ polemicitatea (un fel de furtună magnetică prin care spiritul polemic e împrăștiat, ca un polen, într-un Triunghi al Bermudelor ce formează dispozitivul polemic tripartit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spiritul polemic, esențialmente conflictual, e văzut ca un loc geometric al violenței, esteticului și eticului, trăsături topite într-un discurs care, în spațiul social al cetății, poate deveni autonom (de aici structura triadică a mecanismului sau dispozitivului polemic, și anume: polemistul, partenerul sau adversarul său și martorul, instanță, cu un rol mult mai mare decât bănuim). Tot acest dens și sintetic excurs teoretic, dezvoltat pe aproape un sfert din eseu și care pune la lucru cultură filologică și filosofică bine asimilate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fost aleasă nu doar pentru posibila empatie trăită în marginile unei gazetării de excepție, ci și pentru ca încercarea hermeneutică să fie validată nu pe un autor "minor", nici pe un amator, ci pe opera unui creator de răscruce. Comentariile asupra polemistului Arghezi sunt făcute cu o plăcere nedisimulată, printr-o lectură preponderent temperamentală. Dispoziția fecundă a spiritului este evidentă, iar rezultatul acestei dezinvolturi este un discurs îndrăgostit care, din când în când, lasă locul unui exercițiu de admirație. Situându-și raționamentele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ne amintim ce spune însuși Arghezi: limba e a noastră doar în piață; de acolo înainte, fiecare cu limba lui; de aici începe stilul). Cum tot la concluzii esențiale ajung analizele când decupează din discursul moralistului Arghezi o estetică a polemistului (expresia "estetică" este a Monicăi Lovinescu) sau când glosează inteligent în marginile estetizării violenței la Arghezi, pentru a nu mai vorbi de subtila poetică a violenței în pamfletul arghezian sau de strategiile retorice descoperite în articolul de tip "manifest" ori
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
frumos fără învingători sau învinși), polemicii i se recunoaște valoarea constructivă și nobilă. Cu toate acestea, istoria polemicilor ne arată că celebritatea lor nu echivalează cu un triumf al principiului dialectic (prezent totuși, odată, prin intenția declarată sau nu a polemistului de a restabili un adevăr compromis, dar, uneori, și prin prin recursul la demonstrație nudă și la raționament logic). B) Fără a fi gândită în opoziție cu filosofia, ci în complementaritatea ei, retorica, "tehne a vorbirii elegante și persuasive"20
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de respingere, într-un anumit context situațional, a unui dat (obiectul polemicii, animat sau inanimat, individual sau colectiv, concret sau abstract etc.), disputabil, asupra căruia se proiectează propriile temeri, convingeri, valorizări etc. Aici ar trebui încadrată imaginea generică a omului polemist a lui Fr. Paulhan: Din diversitate se naște conflictul. Eu sunt alții, dar eu sunt eu. Fiecare este în același timp alții și dușmanul altora. Fiecare este în același timp altul și non-altul, un om care nu poate trăi decât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dintre polemică și pamflet. Prima, avatar al discursului oratoric, este reglementată prin norme de conduită care îi asigură gradul de urbanitate, fair-play-ul fiind moralmente necesar pentru ca mobilul spectacolului teoretic, impunerea adevărului deținut; practic, impunerea publică a punctului de vedere al polemistului și deci o victorie a imaginii sale de "duelist"să-și aibă o deplină justificare. În fapt, scopul preopinenților unei polemici, care ocupă în discurs, alternativ, pozițiile de agent și pacient (aceeași termeni invocați de Claude Bremond), este să convingă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prevalat asupra celei estetice, apoi raportul de forțe s-a inversat, grație întâlnirii dintre literatură și presă, înclinând balanța în favoarea celei din urmă. Pamfletul rămâne, astăzi, din perspectivă jurnalistică, un act justițiabil care se organizează artistic în jurul unei intenții punitive. Polemistul declanșează atacul, gândind o strategie coerentă și vizând o finalitate concretă și pragmatică: impunerea propriului punct de vedere. Pamfletarul (ca și satiristul) urmărește să dezvăluie, să descalifice, să flageleze sau să aseptizeze un teritoriu pe care senzorii săi îl percep
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletului, certifică absența unei finalități imediat pragmatice, în favoarea jocului gratuit și a inventivității artistice. Ambele forme iau ca pretext actualitatea sau, mai precis, o dimensiune obiectivă, evenimențială, care să poată constitui premiza actului polemic. Însă raportarea la real este diferită. Polemistul își asumă realitatea într-un discurs hermeneutic ce tinde spre echilibru, sobrietate, lipsa divagațiilor și atac sau apărare punctuale, în timp ce, pentru pamfletar, realitatea e spațiul care stimulează fantezia, disipându-se ulterior în imaginarul fertil al artistului. Demersul analitic al Marianei Ionescu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parte, afirmațiile), tocmai specificul artei poetului, care condiționează finalitatea estetică de glisare dinspre real spre imaginar și de modul în care improvizația, ficțiunea transcend cotidianul pentru a se elibera de sub hegemonia restrictivă a unui timp și spațiu date. Pamfletarul este polemistul ale cărui percepții senzoriale s-au "pervertit" (simte enorm și vede monstruos). Abandonarea argumentelor de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam în favoarea evadării în imaginar fac din pamfletar un estet al polemicii. Și pamfletul, și polemica se adresează unui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]