740 matches
-
Nenițescu o traducere din ebraică, Psalmii lui David. I. C. Vissarion și V. Demetrius sunt autorii unor scurte povestiri. În ultimul număr A. L. Zissu adresează o Scrisoare deschisă d-lui Tudor Arghezi, cu supratitlul În chestiunea evreiască, unde încearcă să polemizeze pe tema iudaismului ca directivă spirituală. Este anunțat și răspunsul lui Arghezi, dar revista își încetează apariția. M. Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
Eminescu. Potrivit teoriei lui C., stilul eminescian nu e produsul abaterii de la normele interne ale limbii române, al „siluirii” acesteia; este, din contra, suprema valorificare a potențialului expresiv specific graiului nostru. Situată principial în diametrală opoziție cu întreaga critică impresionistă, polemizând pe tot cuprinsul, direct sau subtextual, cu monografia călinesciană, Opera lui M. Eminescu, criticând și Poezia lui Eminescu de T. Vianu, Arta cuvântului..., fără a fi izbutit să îndrepte istoria literară pe alt făgaș, a deschis, fără îndoială, atât prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
iar în timpul postului mare, în fiecare zi; a predicat în toate bisericile orașului și în cele din jurul orașului. Temele predicii sale erau foarte variate: făcea teologie, explicând și demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creștinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câștigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetățenilor frumoasei
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
statelor naționale se dezvoltă o Europă a negustorilor, a ordinelor religioase, a intelectualilor. Artiștii Renașterii, savanții din secolul al XVII-lea, filosofii din secolul al XVIII-lea formează comunități cosmopolite, care, dincolo de frontiere, își pun probleme, găsesc soluții asemănătoare, comunică, polemizează. De altfel, tentativele hegemonice s-au bazat pe dorința de a transforma aria civilizației europene într-o entitate politică, realizînd fără voia lor, într-un mod confuz, țelul urmărit de multă vreme de apărătorii visului imperial. Nimic nu ilustrează mai
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
inteligent și colorat. Portretele critice sunt sumare și se bazează, invariabil, pe diagnosticul ideologic completat de un diagnostic moral. „Tăietura directă” - pe care eseistul o observă în stilul de lucru al lui Brâncuși - va fi și stilul său de a polemiza. Numai H. Sanielevici, dintre criticii români, a mai pus o notă atât de colorată în articolele sale de polemică pe teme de antropologie. Locul savanților „cu ardeiul în dos” de acolo este luat aici de „teoreticienii moftangii”, ilfovenii strecurați în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
acest mod, este acceptat numai ceea ce poate fi explicat prin intervenția vonței divine, ca semn al intențiilor lui Dumnezeu. Bazându-se pe astfel de premise, Jacques Le Goff respinge cu totul pertinența existenței unei categorii a "fantasticului" în gândirea medievală. Polemizând en passant cu Jorge Baltrušaitis, Jacques Le Goff susține că nu este pertinent conceptul de fantastic pentru Evul Mediu. "Pentru clerici există numai miraculos, mirabil nu există. Există însă imaginile... Ceea ce mă împiedică îndeosebi să utilizez pentru evul mediu reușita
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cunoașterea sistematică. Acesta este domeniul teoriei. Adesea, cercetătorii sunt în dezacord cu privire la anumite interpretări fundamentale. Ei se deosebesc în evaluările privind motivațiile actorilor implicați, influențele cauzale și consecințele sociale. Există, în anumite domenii ale științelor sociale, școli teoretice diferite care polemizează asupra cercetării de zeci de ani. Rezultatele empirice obținute pot deveni foarte controversate atunci când sunt plasate într-un anumit context teoretic. Un studiu oarecare dobândește valoare în măsura în care face comentarii inteligente cu privire la acele idei care ne atrag atenția și care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fulgi etc., în care nici măcar doi dintre dintre membri vreunui grup nu sunt perfect identici. În mod similar, trăim într-o lume politică în care sunt revoluții, răscoale, războaie, alianțe, state naționale est-europene, regimuri democratice și partide politice liberale. Filozofii polemizează de mult pe tema sursei unității care dă sens unui concept. Numai rareori putem identifica o trăsătură centrală care trebuie să fie prezentă pentru toți membrii unui grup. Mai degrabă, după cum a susținut Wittgenstein, un concept se constituie asemenea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și aspectele lui (ibidem, p. 198). Ca retor ce se dorește a fi și inspirat, Guțan ține o pledoarie pentru discernământ și impetuozitate. Citatul care urmează este lung, dar ilustrează perfect tânjirea securiștilor de a discuta ori chiar de a polemiza cordial, de parcă organul care îi patrona ar fi fost o instituție spirituală: Țin să reamintesc tovarășilor, a intra în Securitate, a purta epoleți albaștri, a fi investit cu puteri de a urmări, a cerceta, de a trimite în judecată oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
fost bătuți acei oameni, cum trebuiau să se umilească pentru un vârf de țigară, cum erau batjocoriți etc.”. În discuțiile pe marginea cărților menționate anterior am avut adeseori polemici - mi-aduc aminte de o generație de prin 2003, când am polemizat acut pe mărturia discutabilă a lui Constantin Noica - Rugați-vă pentru fratele Alexandru; seminarul se terminase de mult, era târziu, dar studenții nu voiau să plece - stăteau acolo și polemizau, deși depășisem timpul alocat cursului și seminarului. Nu voiau să
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
aduc aminte de o generație de prin 2003, când am polemizat acut pe mărturia discutabilă a lui Constantin Noica - Rugați-vă pentru fratele Alexandru; seminarul se terminase de mult, era târziu, dar studenții nu voiau să plece - stăteau acolo și polemizau, deși depășisem timpul alocat cursului și seminarului. Nu voiau să plece, trebuiau să rezolve cumva problema și dilema, să se încheie polemica, ceea ce era un semn foarte bun pentru mine ca dascăl. Însemna că reacționau extraordinar la ideea de memorie
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
la condițiile României, Programul s-a dovedit utopic, lipsit de un spirit practic. În cadrul Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România au activat elemente bine pregătite din punct de vedere ideologic, intelectuali de marcă, precum Constantin Dobrogeanu Gherea, care a polemizat cu Titu Maiorescu, susținând problema artei cu tendință și negând arta pentru artă, I.C. Frimu, Anton Bacalbașa, Raicu Ionescu - Rion, Iosif Nădejde, Al .Ionescu, ștefan Stâncă. Ideile socialiste, difuzate prin intermediul unor organe de presa, sau unor conferințe, au prins rădăcini
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
traitement, apprentissage... 2.1.4. În ciuda acestei reticențe de principiu, cercetarea frazeologică franceză actuală înregistrează și câteva abordări din unghi semantic ale "discursului repetat". Astfel, un studiu foarte util este acela realizat de către Jacqueline Picoche și Marie- Luce Honeste, care, polemizând implicit cu teoria "metaforei moarte", se concentrează asupra unui fenomen pe care cele două autoare îl numesc "trezirea metaforelor adormite": Există, desigur, un continuum cu praguri mobile nu doar între mișcările de gândire fără figură și mișcările de gândire purtătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
avangardist, fie pe cel experimentalist [...]. Prin fervoarea lansării de programe și reviste, Voronca este promotorul principal al manifestărilor avangardiste de la „75 HP”, unde inventează împreună cu Victor Brauner „pictopoezia”, de la „Punct”, unde inventează termenul „sintetism” și mai ales de la „Integral”, unde polemizează cu toate „ismele”, trasând direcția „integralistă” în acord cu orientarea modernistă sintetizatoare. După Urmuz, Tristan Tzara și Ion Vinea, ca factori reformatori incipienți, Ilarie Voronca schimbă în mod esențial modul de a gândi și a face poezia, schimbare definitivă ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
și acum interesat de o teorie generală a disciplinelor pe care le îmbrățișează. De pildă, schițează (în „Arhiva pentru știința și reforma socială”, 1932) o „teorie și [o] sociologie a vieții economice; prolegomene la studiul monografiei economice a unui sat”. Polemizează cu Mihail Polihroniade în „Azi” (ianuarie 1933) pe tema generației tinere și își prezintă ideile la Criterion, în conferința Istorismul prin resemnare în spiritualitatea tinerei generații (februarie 1933). Ține, sub pseudonimul Ivy, o cronică a modei („Moda și noi”) în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
artistic “, prevenea autorul, mărturisind că ,,și-a înțeles misiunea pe o scară colosală’’. Într-adevăr, fragmentul de istorie reconstituind cu minuție și grandoare de Hasdeu constituie o dovadă elocventă a puterii sale de creație și totodată un mod de a polemiza, tacit și convingător, cu adversarii. Dincolo de accentele polemice, modelul structural este de căutat în Antichitățile slave ale lui Paul V. Šafarik (cunoscute lui Hasdeu în versiunea germană din 1843), cu care prezintă mai multe afinități în privința travaliului analitic, al
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
există nici o autoritate în istorie și cu atât mai puțin nici o nefailibilitate”. Dimpotrivă, principiile formulate de Hasdeu recomandă un spirit critic activ și fecund, fără de care nu s-ar putea înțelege școala ce se revendică tocmai de la acest spirit, deși polemiza tocmai cu autorul Istoriei critice. Hasdeu s-a lovit de lipsa informației și a încercat să rezolve prin cercetări proprii de arhivă și prin editarea de documente aceste neajunsuri. A inițiat restituiri parțiale și a realizat în parte o sinteză
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
la bază convingerea că (...) romanul e de fapt ideologie convertită în ficțiune; or, este impropriu a gândi așa, pentru că literatura este un "domeniu prin excelență al individualizării și specificității"64. Mai mulți autori, Jean-Paul Sartre, Lucien Goldmann, structuraliștii - susține P.C. - "polemizând cu tendințele rutiniere și dogmatice pretinse uneori, din păcate, a reprezenta o așa-zisă ortodoxie marxistă, au militat, deși de pe poziții diferite, pentru luarea în calcul a specificității literaturii". Paul Cornea îl apreciază pe Sartre pentru "critica insuficiențelor și vulgarizărilor
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lectorii fuseseră avertizați asupra caracterului cărții în "Avertismentul" acesteia. Tot în final, făcând referire la bagajul cultural aflat în posesia lui Fănuș Neagu, cel care declanșase scandalul literar, Eugen Barbu lăsa să se înțeleagă că nu avea de gând să polemizeze cu un scriitor care nu și-ar fi însușit nici măcar noțiunile de bază ale geografiei: Dar pentru un scriitor care nu știe încă faptul de nimic că Estul înseamnă Răsărit și Miazăzi este egal Sud, e prea mult ca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
orice ignorare era resimțită ca sabotaj ori ca atac contra sa. Nu se ferea de război (termenii militari sînt aci de rigoare), ci mai degrabă îl căuta. Riposta energic, cu sentimentul că dreptatea și adevărul sînt de partea sa, că, polemizînd, apără echitatea, ordinea și ierarhiile bazate pe merite reale. Ilustra un tip și un rol: acela de justițiar. Era convins că are toate datele și motivele pentru a și-l asuma. Lecturile din Maiorescu, Hasdeu, Ibrăileanu, Eminescu - scriitori cărora li
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
atât de importantă, personală, specială fiecărui artist” și partea socială. Numai ultima s-ar afla într-o legătură cauzală cu structura economică a societății. Va reveni, pe larg, asupra principiilor criticii moderne în D. Panu asupra criticei și literaturii (1896), polemizând cu G. Panu pe marginea suitei de articole apărute în „Epoca literară” sub titlul Critica și literatura (1896). Păstrând liniile principale de orientare, concepția sa asupra criticii apare, în această ultimă fază a activității, sensibil îmbogățită. Orizontul s-a lărgit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
endnote id="(7, p. 8)"/>. Ulterior, Rădulescu-Motru propovăduiește o ideologie originală de spiritualitate națională (Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, 1936), pe care o definește În opoziție cu „demagogia naționalistă”, „xenofobia”, „rasismul”, „antisemitismul” și „fascis- mul” <endnote id="(485, pp. 507-512)"/>. Polemizând cu C. Rădulescu-Motru, Nichifor Crainic susține că nu poate fi conceput „românism” fără „xenofobie și antisemitism”. „Aceasta e esența și mizeria cărții [lui Rădulescu-Motru] : o naivă și confuză mistificare a românismului”, conchide Crainic În 1938 <endnote id="(602, p. 111
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
corp, chit că s-ar folosi toți detergenții din lume” (România Mare, nr. 443, 8 ianuarie 1999 ; <endnote id="cf. 608, p. 129"/>). De exact același tip de bășcălie cazonă se folosește politi cianul austriac de extremă dreapta Jörg Haider. Polemizând În 2001 cu Ariel Muzikant, liderul comunității evreiești din Viena, Haider a declarat că nu Înțelege cum poate pe cineva să-l cheme „Ariel” (numele unui celebru detergent) „și să fie atât de jegos” <endnote id=" (683, p. 10)"/>. Genul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un secol, În 1990, discursul lui Petre Carp la care m-am referit mai sus : „P.P. Carp, șeful partidului [conservator] din care Eminescu făcea parte, era fără Îndoială unul dintre românii cei mai lucizi ai tuturor timpurilor. (De asta Eminescu polemiza cu el constant.) La protes tele liberalilor că evreii trebuie frânați În libera Întreprindere fiindcă altfel vor lua cu totul locul românilor, P.P. Carp răspundea : Pretindeți că evreii sunt bogați (unii erau Într-adevăr). Vreți să fiți ca ei ? Faceți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În lături, jidoviți păgâni ! În lături, șerpi, nu scoateți capul, Căci apucăm securea-n mâini ! <endnote id="(255, p. 25)"/>. În legătură cu cartea lui Mihail Sebastian De două mii de ani... și cu controversata prefață a lui Nae Ionescu, Mircea Eliade a polemizat cu teologul (și publicistul) G. Racoveanu. Într-un articol publicat În ziarul Credința (nr. 195, 1934), acesta din urmă a susținut că toți evreii ar fi damnați pe vecie și condamnați la Infern pentru că nu au crezut În Isus. El
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]