738 matches
-
apare, poate pentru prima oară în limbajul criticii, sintagma „geniu verbal”, sintagmă ce va fi reluată de Vladimir Streinu și de alți critici, nu totdeauna în favoarea autorului Cuvintelor potrivite. C. o folosește însă fără o conotație minimalizantă. În același an polemizează cu Vladimir Streinu pe tema Arghezi, apărând, în chip just, calitățile estetice ale pamfletului: „Artist fără genealogie al imaterialului, rotind universul și sistemele de sori [...], delicat orfevru de pulbere de stele, orchestrant al muzicii sferelor [...], artist suveran și de o
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
premiate de Academia Română. Surmenajul a grăbit, fără îndoială, evoluția unui diabet mai vechi, sfârșitul neașteptat al lui B. consternând pe toată lumea. Era pe punctul de a lua Premiul Național pentru proză. Aflat încă pe băncile școlii, B. se încumetă să polemizeze, în „Munca” (1894), și încă pe un ton arțăgos, cu Al. Vlahuță. Semnează Gh. Rot..., lucrător-croitoriu, apoi Un muncitor. Tot aici folosește iscălitura Tr., prescurtare a pseudonimului Trotuș, ce însoțește primele sale scrieri, publicate în „Lumea nouă literară și științifică
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
studiul capital Un poet al nedeterminării, o ediție a poeziilor lui Mihai Eminescu, ilustrată de G. Tomaziu. Studiile consacrate poetului în 1989, cu ocazia centenarului morții acestuia, precum cel intitulat Gândirea politică a lui Mihai Eminescu, în care C. a polemizat cu afirmațiile emise de Ion Negoițescu, și nu numai, la postul de radio BBC, au meritul de a restitui o perspectivă critică și istorico-literară în conformitate cu realitatea momentului de manifestare creativă a geniului eminescian, înlăturând confuziile conjuncturale până la care decăzuse, în
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
Khana și localizat la Fatehpur, lângă Agra, capitala imperiului. Palatul era menit anume să găzduiască astfel de controverse religioase. În centrul palatului, în vârful unui stâlp gros, se afla tronul hanului. Pe margine, de jur împrejur, erau așezați teologii care polemizau între ei (41). Profund nemulțumit de multitudinea confesiunilor împăr tășite în lumea întreagă și de dușmăniile pe care acestea le generau, Akbar Han avea ambiția să instaureze principiul „păcii între toate religiile” (sulh-i-kul) (15). Suntem cu o sută douăzeci de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fie înlăturat. Va să zică nu nouă ni se poate face imputarea de-a nu fi voit din toată inima îmbunătățirea stării lui. Deci nu în contra straniilor acuzări ridicate în această privire de d. C. A. Rosetti ne vom ridica, nici vom polemiza cu d-sa în privirea manierei ce are sau afectează a avea în tratarea istoriei de la 1848 încoace. Necunoscător cauzelor economice și sociale cari determină fenomenele publice ale unei societăți omenești, d-sa face ca istoric ceea ce face și ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să crează că e bun ceea ce altul crede că ar fi rău. Dar oare tot astfel e cu realitatea? Tot astfel e când ochii cari văd atribuie realității relele pe cari ea le cuprinde în adevăr? Zilnic vedem foile guvernamentale polemizând cu noi în privirea aceasta, lăudând starea actuală, batjocorind pe cea din trecut. Suntem departe a fi laudatores temporis acti în mod absolut; ceea ce afirmăm însă în puterea cuvântului este că, cu acele trebuințe puține ale societății din trecut și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o asemenea problemă de mare relevanță, după părerea noastră -, sociologul englez rămâne tot pe teren democratic în identificarea unei soluții durabile la această temă, care va ocupa din ce în ce mai vizibil prim-planul dezbaterilor și acțiunii politice în următoarele decenii. Giddens chiar polemizează cu autorii lucrării The Climate Change Challenge and the Failure of Democracy David Shearman și Joseph Wayne Smith. Aceștia, la întrebarea dacă democrația este în măsură să facă față noii sfidări, răspund limpede: "nu". Statele democratice sunt prea dominate de
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
York, 1965. Este mai modest, dar, fiind alcătuit de un singur autor, e mai unitar. Toate numele divine sunt tratate la lema GOD (pp. 315-318). Nu dă bibliografii, ci doar citează autori cu care e de acord sau cu care polemizează. Deși conține multe informații de tip enciclopedic, abundă și cele de teologie biblică. Dar punctul de plecare, în privința numelor divine, este analiza lexicografica și, uneori, gramaticala. • Vocabulaire de Théologie biblique publié sous la direction de Xavier Léon-Dufour, Cerf, Paris, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5, 73/77; 6, 19; 14, 52; 16, 22/23.52/54; 18, 110; 21, 108; 22, 34/35; 41, 6/5). Afirmarea unicității lui Dumnezeu constituie elementul central al credinței islamice. Este prezent mai ales in textele coranice care polemizează cu creștinismul și cu dualismul. Aš‘ar, ca și lubb"’ , distingea trei sensuri ale lui w"≤id aplicat lui Dumnezeu: indivizibil că esența, incomparabil în însușiri, fără nici un asociat în cârmuirea lumii. Orice analogie cu ceva creat este suspectă. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
trăsătura, desigur, dar pune în scenă un personaj conceptual: chintesența Epicurianului - în același timp ca pe o figură istorică, dar și contemporană, cunoscută pentru libertinajul său și pentru năzbâtiile sale poetice licențioase. Temperamentul lui Valla exclude jumătățile de măsură: omul polemizează, luptă, militează. Pe scena filosofică, Antonio poartă straiele unui soldat al epicurismului, o uniformă croită pentru el de Valla dintr-o altă stofă decât a hainelor sale. De unde un elogiu adus jubilărilor celor mai așteptate, firește, dar și altora... A
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai mare sau mai mică, după capacitatea de „refacere” a învinsului. Polemica nu presupune neapărat respectarea adversarului, dar implică anumită considerație față de el în măsura în care e socotit destul de nociv pentru a se întreprinde o acțiune contra lui. De aceea, se poate polemiza și cu adversari respectați, dar și cu adversari disprețuiți (cu care există riscul ca normele onorabile ale ostilităților să fie transgresate). Dar chiar în cazul polemicii onorabile, în care există sentimentul egalității de „rang”, măcar moral, civilitatea se limitează în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu se poate înlocui prin simulacre și substituiri. Lipsa ei pentru un timp nu e nefirească dacă nu se datorează unor inhibiții sau lașități. Dar o polemică serioasă nu se naște din dorința de a avea faliții noștri. „Hai să polemizăm” (din când în când) nu înseamnă nimic. 3. Știu eu? Nu cred că polemica e un mod de „abordare” și nici că o asemenea „abordare” ar putea fi pe alese, dintre diferite „aspecte”. 4. Nu știu ce poate fi „polemica-spectacol”. Orice mare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
atât de necesar entuziasm filologic - de altfel, tipul de entuziasm cel mai puțin răspândit la momentul actual. Desigur, cititorul poate face trimitere și la altceva decât la „seria” de scrieri conținute în volum. De exemplu, la textele interlocutorilor cu care polemizez sau cărora le răspund cu atâta încăpățânare. De altfel, din opera pe care cititorul trebuie s-o reconstruiască lipsesc complet materialele care, în fond, sunt fundamentale. Mă refer în primul rând la un grup de poezii italo-friulane. Aproximativ în perioada
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să mai discutăm: în mascarada jucată pe scenă de vechea, falsa putere în plină falsă reacțiune, autoritățile școlare și elevii se înțeleg perfect, într-o odioasă frenezie mercantilă a integrării. Dar cu siguranță au existat cazuri în care elevii au polemizat cu enunțurile „apodictice” cuprinse de subiecte (fraze șantazist extrase din context); însă, chiar și așa, scena pe care se produce opoziția dintre autoritățile școlare și elevi este aceeași: cea pe care noua putere, în reacțiunea sa revoluționară, o îngăduie vechilor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de conștiință. Toate acestea sunt oare utopice? Este oare o nebunie să ne gândim că o „autoritate” ar putea să apară pe ecrane făcând reclamă la tehnicile „alternative” de a iubi? Ei bine, cu siguranță că nu bărbații cu care polemizez aici ar trebui să se sperie de această dificultate. Din câte știu eu, ceea ce contează pentru ei este rigoarea principiului democratic, nu faptul în sine (cum se întâmplă, în schimb, brutal în cazul oricărui partid politic). În sfârșit, mulți - lipsiți
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din punct de vedere cronologic”, între fascismul fascist și fascismul democrat-creștin, ci între fascismul fascist și fascismul nou într-un mod radical, total și imprevizibil, născut din acel „ceva” care s-a întâmplat acum zece ani. Deoarece sunt scriitor și polemizez sau măcar discut cu alți scriitori, fie-mi îngăduit să dau o definiție cu caracter poetico-literar fenomenului care a avut loc în Italia acum zece ani. Aceasta va servi la simplificarea și scurtarea discuției noastre (și, probabil, la o mai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascism și fascism în perioada următoare războiului: deosebirea dintre fascismul fascist și fascismul acestei a doua faze a puterii democrat-creștine nu are echivalent în istoria noastră și, probabil, în întreaga istorie. Totuși, eu nu scriu prezentul articol doar pentru a polemiza cu privire la acest subiect, deși el îmi este foarte drag. În realitate, scriu prezentul articol dintr-un motiv foarte diferit. Iată care ar fi acesta. Toți cititorii mei își vor fi dat cu siguranță seama de schimbarea suferită de conducătorii democrat-creștini
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și trage originile din copilărie, are ceva sincer. Totuși, în ceea ce ne privește, o asemenea înșiruire a meritelor democrației creștine ni se prezintă, în esență, dar și fatal drept un pomelnic de Realizări ale Regimului. Nu o spun atât ca să polemizez (există și această intenție, se înțelege, dat fiind că am vrut sincer să accept sinceritatea răspunsului lui Andreotti), cât mai ales pentru a evidenția un fenomen care le este comun, în mod obiectiv, tuturor Realizărilor Regimului, iar acesta este următorul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mă ierte cititorul dacă, odată ce discuția a luat-o pe această cale, nu mai intru critic în miezul cărții, analizând-o literar. Ea se află în afara literaturii, fiind altceva, repet, decât o carte (sau o carte unică). Nu că aș polemiza împotriva literaturii. Dimpotrivă, o consider o mare invenție și o mare îndeletnicire a omului. Iar Penna, la rândul său, este un mare literat. Dar prefer să-mi las în suspans analiza privitoare la emoția pe care această carte mi-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
perfect ontologică. Probabil este dificil de definit, mai ales în privința „comportamentului” (deoarece aici intervine, conștient sau inconștient, o judecată morală). Poate Cancrini și echipa sa nu au îndrăznit niciodată să-și pună o problemă atât de mare. Însă ei au polemizat - extremismul, fie el și non-verbal, fiind la modă - împotriva „terapiilor sistemului”: aici ei trebuiau să se simtă obligați a face în așa fel încât condamnării unor asemenea terapii să-i urmeze măcar ipoteza unei terapii alternative. Ceea ce face statul cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
zilele acestea un articol al unui pretins antifascist: al directorului adjunct al ziarului La Stampa, Casalegno. Într-un articol de-al său, scris recurgând la cele mai rele locuri comune „jurnalistice”, învechite chiar și pentru ironia lui Dostoievski în 1869, polemizează la adresa mea, a lui Moravia, a lui Parise și a lui Pannella pentru o dezbatere de-a noastră cu privire la filmul Fascista de Nico Naldini (la masa rotundă organizată de Panorama era și Riccardo Lombardi 1: dar Lombardi este un politician
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
venirea lui Hitler la putere în Germania. T. Arghezi scrie în articolul Punctul mortal: „Hitler reușește să mobilizeze, mai prompt ca în 1914, lumea împotriva patriei lui Goethe.” Aceleași idei sunt susținute de E. Lovinescu și de I. Ludo, ultimul polemizând cu Nae Ionescu și cu A. C. Cuza. Aici Mihail Sebastian își delimitează opiniile (68/1934) de grupul de la ziarul „Cuvântul”, unde funcționa ca redactor. După trei decenii de la o polemică rămasă deschisă, C. Săteanu se pronunță în favoarea piesei Manasse de
ADAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285177_a_286506]
-
și moldoveni, precum și la ziarele și revistele mai răspândite. Preferințele se îndreptau către I. Heliade-Rădulescu, D. Bolintineanu și V. Alecsandri, ale căror versuri sunt des reproduse. În articolul O scrisoare critică, publicat de Eminescu în martie 1870, în care se polemiza cu Junimea, poetul încearcă să răspundă la criticile aduse de T. Maiorescu școlii pumniste. Mai ales în perioada în care a apărut la Viena, A. devenise una dintre cele mai răspândite gazete transilvănene, grație orientării naționale, efortului de a sprijini
ALBINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285225_a_286554]
-
artistic”, „Curier israelit”, „Gazeta politică și literară”, „Informația Bucureștiului”, „Mântuirea”, „Răspântia”, „Renașterea noastră”, „Seara”, „Știri din lumea evreiască”, „Tribuna”, „Versuri și proză”, „Vieața nouă” ș.a. A fost redactor fondator al revistei „Adam” (1929-1940), publicație de orientare antifascistă și antihitleristă, unde polemizează cu Nae Ionescu și A. C. Cuza. Nu s-a sfiit să atace, în pamflete, extrema dreaptă, devenită amenințătoare în România și în Europa. A mai fost redactor al lunarului „Palestina” (1939-1941) și a înființat colecțiile „Biblioteca socială” și „Biblioteca umorului
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
altor gânditori îl relevă pe M. ca pe un eseist de mare rafinament atât în articole, cât și în nenumăratele scrisori către Camil Petrescu, Emil Cioran și alți prieteni, cărora le împărtășea entuziasmul lecturii unei cărți ori cu care a polemizat. Este semnificativă replica dată lui Mircea Eliade, sub titlul Alte „Soliloquii”, în fapt un dialog de idei. Comentariul are în vedere chiar fraza de început a cărții lui Eliade, socotită vulnerabilă: „Singurul sens al existenței este de a-i găsi
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]