2,179 matches
-
evident efect retoric sunt suficiente pentru ca toți cititorii săși dea seama că am talent, ba chiar nu-s lipsit deloc de așa ceva, încât vor continua lectura până la identificarea teribilului meu personaj. Să o luăm deci metodic, ca într-un roman polițist (deși nu intenționez s-o fac pe marele detectiv, uzând de toate trucurile aflate la îndemână în paginile numeroaselor traduceri din ultima vreme). Așadar, să recapitulăm! Ce știu până acum despre omul meu? De știut mai știu câte ceva, dar aici
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
obicei fapte, mijloace și rezultate, iar eu nu dețin nimic, deși am promis că nu voi umbla cu scorneli, adică să depun mărturie pentru o inexistență. Să spui: „Iată omul care nu există!” mărturisesc, nu este prea ușor. Metoda mea polițistă, observ, nu a fost eficientă. Poliția a fost creată ca răspuns la o necesitate socială, și mi-e teamă că eu creez necesitatea din cauza poliției... Ar fi prea de tot, ar fi împotriva logicii... Să vorbești despre un om care
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu scopul precis de a-i fura inima. Un hoț care își lăsase intenționat amprenta atât de puternic în mintea ei încât toate gândurile se învârteau doar în jurul lui, a enigmei pe care ea trebuia să o elucideze. Urmărind filme polițiste, de multe ori ghicea cine era personajul negativ ascuns printre chipurile care doar erau bănuite de o anumită infracțiune. Era momentul să se transforme într-un detectiv bazându-se pe intuiția care o ajutase de multe ori să dezlege secrete
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în viața ei. Același rol al personajului necunoscut, mereu în umbră, mereu doar la un pas de a fi deconspirat și apoi o nouă mască. Prezent, dar intangibil. Ce poveste ciudată. O atrăgea misterul, necunoscutul, la fel ca în filmele polițiste în care trebuia să descopere infractorul. Erau mici detalii care-l demascau, detalii care erau adesea trecute cu vederea de alții, nu și de ea. Dar detaliile din povestea ei duceau spre uși închise. Labirintul, cu cărările lui nesfârșite, cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
găsi amprentele tale: HOȚUL: Fie-ți milă, cucoană! EMMA: Las' că am văzut destule filme! (Trage și-l omoară și pe Hoț) S-a rezolvat! (Șterge cu o batistă pistolul, îl pune în mîna Hoțului etc., scenă tipică de film polițist, cînd totul e gata ia telefonul și formează un număr. Brusc întuneric; imediat, apoi lumină; același decor, pe masă fotografia îndoliată a lui Charles, au trecut, se vede, mai multe zile, în fotoliu, Emma își pilește unghiile. Se aude soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
potolit imediat. Bratislava, doamne ferește. Max și Liza m-au așteptat la aeroport în Berlin și mi s-au părut de la început de o falsă jovialitate. Nu zic că erau într-adevăr falși, cu numele lor de spioni din romanele polițiste ale comunismului, dar așa mi s-au părut mie prin stresul primei ieșiri din țară și mai ales pentru că ceea ce venisem să fac mă plictisea profund. Se uitau și ei la mine deja obosiți, deși ei mă invi taseră. Max
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și va atrage priviri admirative. 28 martie În ziarul de azi, un redactor tâmpit a scris că sunt Asasinul cu Creion. Sună ca dracu`, trebuie să-mi dați dreptate. Am decupat articolul - știu, seamănă cu o scenă dintr-un film polițist, nu contează care, toate sunt cam la fel, dar nu mi-a venit altă idee -, apoi l-am lipit în Caietul Nr. 2. Așa voi face de acum încolo. Astfel, atunci când acest jurnal va intra în posesia voastră, el va
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pur și simplu, fără să ne batem prea tare capul cu problematizări. Prea puțini sunt cei care s-au întrebat în ce anume constă valoarea unor romane, precum Somnul de veci sau Un lung bun-rămas. Există un destin al cărților polițiste, acela de a fi citite discret, de a nu fi niciodată citate și de a fi comentate foarte rar, într-un cerc restrâns de inițiați care și-au mărturisit acest "viciu". Chiar și aceste comentarii sumare se reduc, de obicei
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
majore, iar rezumatele cărților lui Chandler sunt cam fastidioase. Partea bună a analizei este aceea că Mircea Mihăieș reușește să demonstreze cu argumente ceea ce intuise toată lumea după lectura romanelor lui Chandler: că prozatorul își depășește condiția de autor de romane polițiste prin atitudine, nivel cultural, construcție, miza pusă pe stil în detrimentul misterului. Concluzia lui Mircea Mihăieș, firească la capătul demonstrației, este aceea că Raymond Chandler nu este un simplu autor de romane polițiste, ci autor de literatură propriu-zisă, de cea mai
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
prozatorul își depășește condiția de autor de romane polițiste prin atitudine, nivel cultural, construcție, miza pusă pe stil în detrimentul misterului. Concluzia lui Mircea Mihăieș, firească la capătul demonstrației, este aceea că Raymond Chandler nu este un simplu autor de romane polițiste, ci autor de literatură propriu-zisă, de cea mai bună calitate. Încă de la prima sa carte, Somnul de veci, miza stă în cu totul altă parte decât se așteaptă devoratorii de enigme polițiste. O spune Mircea Mihăieș oferind din capul locului
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
Chandler nu este un simplu autor de romane polițiste, ci autor de literatură propriu-zisă, de cea mai bună calitate. Încă de la prima sa carte, Somnul de veci, miza stă în cu totul altă parte decât se așteaptă devoratorii de enigme polițiste. O spune Mircea Mihăieș oferind din capul locului, o altă greutate întregii opere: "Aventura există din plin - în Somnul de veci se trage cu pistolul la fel de mult ca în orice proză polițistă -, suspansul e parte a narațiunii, iar adevărul iese
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
altă parte decât se așteaptă devoratorii de enigme polițiste. O spune Mircea Mihăieș oferind din capul locului, o altă greutate întregii opere: "Aventura există din plin - în Somnul de veci se trage cu pistolul la fel de mult ca în orice proză polițistă -, suspansul e parte a narațiunii, iar adevărul iese la lumină așa cum cer regulile jocului. Și totuși, centrul de greutate al povestirii se află în altă parte: în țesătura fină de senzații și cuvinte ce însoțesc deplasările aparent haotice ale lui
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
cvasiexhaustivă făcută operei unuia dintre cei mai populari autori de la mijlocul secolului XX, Raymond Chandler. Dincolo de nostalgia generată de coperta încărcată de promisiuni îmi este însă destul de dificil să intuiesc target-ul acestui studiu, prea serios pentru cititorii înrăiți de literatură polițistă (cei cu adevărat pasionați de isprăvile detectivului Marlowe) și a priori facil pentru cei care disprețuiesc proza hard-boiled. Chiar dacă din lectura cărții ambele categorii ar avea numai de câștigat
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
l-a ucis pe Herrlich, benignul comisionar, de ce s-a sinucis, ori a fost omorât ,studentul Grațian Porumb, fratele Ceciliei, cum a dispărut Gabriela, iubita lui Dumitrașcu?), prozatorul introducând astfel, pe un palier al narațiunii sale imense, elemente de intrigă polițistă. A făcut-o și în alte cărți (în Animale bolnave, de exemplu), ca una din expresiile voinței de putere auctorială, am putea zice, care face și desface totul în roman, creează lumi coerente, psihologii și destine, după cum poate lăsa și
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
galerii, culoare, scări spiralate, apartamente, ascensoare, curte interioară, terase, spații de expoziție, sală de conferințe și spectacole, adăpostește câteva instituții de cultură și ansamblul vizitabil. Unde, pentru a pătrunde, trebuie să accepți un control agasant, ca în aeroporturi, dinspre niște polițiste scunde, dodoloațe și cam fruste, cu tot tacâmul, detector de metale, spații de păstrare a unor obiecte socotite, după nu știu ce criterii, indezirabile. Am suportat cu refulată enervare, simțind pentru întâia oară teroarea veacului în care viețuim și zicându-mi că
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
niciodată la ce să te (mai) aștepți. În aproape trei decenii de activitate literară a publicat câteva zeci de volume, expresie a unei foarte largi diversități de preocupări: jurnale de călătorie, cărți de publicistică, romane (de la genul "romance" la șarade polițiste sau inspirate de evenimentele din decembrie 1989), literatură pentru copii. Nici o carte nu seamănă cu precedenta și chiar între romanele sale există diferențe tematice, de ton și de strategie a construcției care contrazic orice idee de continuitate. Pur și simplu
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
vendete, generos mediatizate prin intermediul tabloidelor, al "știrilor de la ora 5" și, de multe ori, chiar al emisiunilor principale de actualități) este impecabilă și chiar mă gândesc foarte serios câți ar fi fost capabili să observe matricea basmului îndărătul sofisticatei povești polițiste, dacă autorul nu ar fi indicat această grilă de lectură prin chiar titlul romanului. Altminteri, stilul ironic și autoironic în care personajul-narator (firește, Greuceanu însuși) relatează faptele (cu o lungă tradiție în literatura de gen, de la celebrul Philip Marlowe, al
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
în cartier, încheiată cu alungarea unor astfel de purtători de haine de piele a rămas în memoria colectivă sub forma unei legende urbane, prilej de mândrie pentru urmașii celor în cauză. Foarte credibile sunt personajele și faptele, inclusiv în intriga polițistă propriu-zisă. Devenit celebru, după uciderea unui cap al lumii interlope (corespondentul unuia dintre zmeii din basmul popular), polițistul Greuceanu este invitat la inaugurarea unui mare centru comercial. Într-un cadru de un bun gust desăvâșit este întâmpinat de proprietara acelui
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
contesele siciliene din filmele italienești despre Mafia: " - Soțul meu este mort, a repetat femeia, să fie sigură că am înțeles mesajul. Voiam să vă cunosc și să vă spun că nu vă iert. Nu suntem în filme sau în romane polițiste să trimit pe cineva să vă împuște pe stradă și n-am să scot pistolul să vi-l descarc în piept, aș ajunge ca proasta la pușcărie. Nici măcar Cristea, cât a fost el de mare, nu merită să fac una
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
are substanță, Greuceanu are har de povestitor, istoria captivează, firele care duc spre basm devin greu de sesizat cu ochiul liber. Autorul are însă, periodic, tendința de a le pune în lumină. En passant, aparent fără nici o legătură cu intriga polițistă care se derulează în planul principal, basmul își face simțită prezența, ca în această precizare de la pagina 89: "Ar trebui să mă apuc să citesc povestea, să văd câte se brodesc ca acolo. Mi-a citit-o maică-mea când
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
se pune întrebarea în ce măsură raportarea la basm este profitabilă pentru roman. Este limpede că ea pune, într-un fel, frână imaginației, îngrămădește faptele într-o matrice clară și risipește, din capul locului, orice necunoscută privind deznodământul. Ceea ce pentru un roman polițist este fatal. Pe de altă parte, paralelismul textual oferă un alt tip de satisfacție, de natură filologică. Din acest punct de vedere cosmetizarea, up date-area și valorificarea basmului în modernitate sunt o reușită certă. Rămâne însă nostalgia ideii că absența
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
de aur" până în Canada zilelor noastre și în principalele capitale ale Europei unite), romancierul reușește performanța ca, în numai 233 de pagini, să îngrămădească elemente din care s-ar fi putut scrie cinci-șase romane de mai multe tipuri: un roman polițist (al căutării misteriosului corespondent al doamnei Anne Wellington/ Ana-Cristina Stănescu), un roman existențial (al derutei, căutării libertății, descoperirii propriului sine, având-o ca protagonistă pe aceeași fascinantă Ana-Cristina, dar, într-o măsură mai mică sau mai mare, și pe toate
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
sociale; cărți fundamentale, fără lectura cărora nicio formație intelectuală nu se poate construi cu adevărat, dar și studii și eseuri de ultimă oră; opere ale unor clasici ai modernității, ca și romane postmoderne ori post-postmoderne, texte autobiografice, dar și peripeții polițiste; bibliografie școlară, ca și bibliografie academică facultativă". Această ieșire din țarcul manualelor în largul culturii se face într-un mod cât se poate de atractiv și de convingător. Cărțile Editurii Art aplică, într-a--devăr, "exigența calității", așa cum se recomandă: "Dorim să
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
Maurier, Dickens, Dostoievski, Cehov. Literatura greacă era reprezentată de Ilias Venezis, de Stratis Myrivilis, de Yannis Kondylakis, și de mai mulți poeți precum Dionysios Solomos, Konstantinos Kavafis, Zaharias Papantoniou, Gheorghios Drosinis. Decupai din ziare romanele publicate în foileton, majoritatea povestiri polițiste sau istorice, și le păstrai prinse în agrafe, ca extrasele cu cuvinte încrucișate ale lui Aris pe care le-ai descoperit în comoda de la căpătâiul patului. Cele mai multe cărți pe care le citeam le împrumutam însă de la rude și de la prieteni
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
viorii Stradivarius Elder Voicu de către Ministerul Culturii, după o campanie de presă și televiziune de-a-dreptul impresionantă. Mie, personal, mi se pare un lucru bun că mai aude lumea și de altceva decât de bine cunoscutele crime, violuri etc. Un film polițist având drept "personaj" principal o vioară Stradivarius, iată o idee prin care nivelul educației muzicale n-ar avea de pierdut. Oricum, toată lumea știe acum cine e Stradivarius, ce muncește un lutier, de ce e mai bun un Stradivarius decât un Guarnerius
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]