610 matches
-
bula Docta sanctorum patrum. În secolul al XV-lea, cererile de reformă ecleziastică includeau o reîntoarcere la simplitatea cântecului gregorian, în opoziție cu artificiile luxoase ale polifoniei. În 1538, de exemplu, episcopul de Modena a interzis cu desăvârșire execuția muzicii polifonice în catedrala sa. Părinții conciliari din Trento erau pe punctul de a cădea și ei pradă acestei atitudini, în acest context născându-se și o legendă conform căreia polifonia a rămas în sânul bisericii romano-catolice, legendă care astăzi nu mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fost compusă cu ocazia conciliului (a fost scrisă în jurul anului 1562 și coincide cu sfârșitul conciliului), ea cuprinde în mod exemplar calitatea inteligibilității textului invocată de comisia de cardinali care se ocupa de reforma muzicii sacre. A compune în stil polifonic, respectând comprehensibilitatea textului, conform directivelor conciliare, a constituit în acea perioadă modul de a realiza o misă sau un motet. Documente ale arhivei domului din Milano dovedesc că episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pentru capela muzicală a palatului său), îl întreba cum ar fi dorit-o: scurtă, lungă, sau compusă în așa fel încât să se înțeleagă cuvintele. 4.7 Modelul palestrinian După cum am văzut, părinții conciliari au avut păreri diferite față de muzica polifonică: unii erau pentru abolirea completă, alții pentru o reformă adecvată. A învins părerea celor din a doua categorie. În acest sens, a fost propusă, drept model, polifonia lui G.P. da Palestrina (1525-1594), muzician dedicat exclusiv muzicii sacre, a cărui operă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spunem că muzica lui Palestrina se impune, în primul rând, prin distanțarea sa, prin impersonalitatea sa și, într-un anumit sens, prin atemporalitatea sa; surprinde nu atât prin ceea ce spune, cât prin naturalul și sublimul control cu care spune. Limbajul polifonic al lui G.P. da Palestrina nu este deosebit de tradiția franco-flamandă, dar se dezvoltă în direcția inteligibilității textului, în baza directivelor sugerate de Conciliul din Trento. Figura acestui compozitor a fost recunoscută de următoarele generații de muzicieni, care au evidențiat contribuția
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a găsit la Veneția laboratorul muzical cel mai prolific. Dintre compozitorii cei mai cunoscuți îi amintim pe Willaert, De Rore, cei doi Gabrieli și Monteverdi. În muzică, barocul s-a exprimat, în general, prin două limbaje: cel monodic și cel polifonic. Și în cadrul liturgiei, au pătruns noi compoziții caracterizate de aceleași elemente ale muzicii profane, având ca rezultat conviețuirea unor stiluri diferite. Muzica din Seicento se adresa acelorași texte din secolele precedente: din Ordinarium, Proprium, Psalmi, Imne și Antifone. Noile resurse
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
nu abolită!), încât să nu se dovedească profană, mondenă sau teatrală, pentru că, dincolo de orice dispută asupra valabilității sau nu a noului tip de muzică, „nu există nimeni care să nu dorească o diferențiere între cântecul bisericesc și melodiile teatrale”; - cântecul polifonic și instrumental sub formă de motet este acceptat, cu condiția de a convinge adunarea liturgică și de a fi proporționat în baza actului de cult; - textele motetelor trebuiau să fie luate din Scriptură, din tradiția liturgică și din operele Sfinților
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Dornici de a-și potoli setea creatoare, dar în același timp încorsetați de limitele impuse de directivele magisteriale, artiștii bisericii au încercat tot felul de strategii stilistice pentru a satisface amândouă exigențele. Prezența cantus-ului firmus gregorian la temelia compozițiilor polifonice, timp de secole, a fost una dintre acestea. În mod paradoxal, intervențiile autorităților bisericești, care au încercat să stăvilească pătrunderea inovațiilor muzicale în ceremoniile de cult, au avut drept rezultat efectul contrar; dar, în definitiv, în favoarea patrimoniului cultural al umanității
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
existența sa rimbaldiană. Marea îl reprimește, navigând solitar în marginea tainei. Cât despre revoluție, ea merge mai departe. Reîntors la uneltele sale de spărgător, Barnaba Moretta luptă sub semnul flamu rii sale. Cartea genezei (Fort Wheeling) Fort Wheeling este expresia, polifonică și tulburătoare, a obsesiei americane a lui Hugo Pratt. O obsesie care se alimentează din două surse diferite, dar complementare - lectura asiduă a romanelor de aventuri (de la Fenimore Cooper la Zane Grey) și educația primită odată cu inițierea în tainele benzilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu atât vedeam mai puțin din ceea ce era afară. mi se părea că multe lucruri Începeau să-și schimbe Înțelesul. Știam că acestă nouă Înțelegere e tem- porară, că În zilele următoare și aceasta se va schimba. lumea devenise deodată polifonică și toate Înțelesurile revelate se deschideau În noi Înțelesuri, Încă nepătrunse, ca niște reverbe- rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate Încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, Îmi păreau acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mult, cu atât vedeam mai puțin din ceea ce era afară. Mi se părea că multe lucruri începeau să-și schimbe înțelesul. Știam că acestă nouă înțelegere e temporară, că în zilele următoare și aceasta se va schimba. Lumea devenise deodată polifonică și toate înțelesurile revelate se deschideau în noi înțelesuri, încă nepătrunse, ca niște reverbe rații, ca tonurile de albastru ale munților din depărtare. Toate încercările mele de a găsi o formulă magică a lumii, o ecuație unică, îmi păreau acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lipiți urechea de acest morman de cărți, nu așa poate fi ascultat concertul lor subtil. Și, în plus, ele dau concerte scurte, uneori durata acestora poate fi de cîteva secunde, sau chiar mai puțin. în plus, toate aceste concerte sunt polifonice, sunetele vin din diverse direcții, vibrațiile se intersectează, uneori cred că întreaga librărie devine o cutie de rezonanță pentru acest delir muzical al cărților... nu vă faceți griji, însă, pe măsură ce voi reuși să captez cît mai multe astfel de muzici
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
printr-o emanație necesară, ci este opera generozității pure, confirmată de toată economia văzută și nevăzută a mântuirii. Istoria nu este un labirint sufocant, la capătul căruia așteaptă răzbunător Minotaurul, ci mai degrabă o partitură muzicală, traversată diafan și recitată polifonic. Nu întâmplător, o existență liturgică poate fi asemănată unei opere de artă1. În cuvintele psalmistului, „laudă și frumusețe este înaintea Lui, sfințenie și măreție în locașul cel sfânt al Lui” (Ps. 95,6). Cacofonia este structural demonică, fiind o abatere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
povestitor și ascultător (provin oare cei doi din aceeași cultură, sunt sau nu sunt de același sex?), de starea de moment a naratorului etc. Prin urmare, o anumită poveste a vieții reprezintă o singură ipostază (sau mai multe) a versiunilor polifonice ale construcțiilor sau ale prezentărilor de sine pe care oamenii le-au utilizat, în acord cu diverse influențe de moment. În ciuda dezbaterilor privind fundamentele sale concrete, valoarea informativă sau raportul cu identitatea personală, povestea vieții naște și transmite sensuri individuale
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
se stabilizeze doar la vârsta mijlocie. Mai mult decât atât, dată fiind presupunerea mea teoretică referitoare la bidirecționalitatea relațiilor dintre povestea vieții și identitatea personală, adică legătura dintre viața povestită și viața trăită, ne putem întreba cum se leagă narațiunile polifonice ale femeilor de identitățile lor? Un răspuns la prima întrebare poate fi găsit în considerațiile referitoare la procesele de socializare ce au loc în diferitele etape ale vieții. În copilărie și adolescență, băieții și fetele sunt cu toții încurajați să se
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
discuției noastre ar putea fi formulată după cum urmează: care dintre acestea ar reflecta identitatea naratorului? Am putea ajunge la concluzia că atât povestea unui om, cât și identitatea lui sunt complexe și multilaterale sau, așa cum scrie Bakhtin (1981), dialogice și polifonice (vezi și Hermans et al., 1993). Ca și poveștile, așa cum am văzut în cazul Sarei și în cel al lui David, identitatea are multe componente și niveluri. Diversele componente ar putea interacționa ca să creeze un tot unitar; ele se află
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
relației intervievator-intervievat, deci oarecum pe ștergerea asimetriei clasice a celor două poziții, dar și pe nevoia ca, nu numai în timpul intervievării, ci chiar și în actul interpretării, cercetătorul să intervină cât mai puțin cu propriile idei. Astfel, introducând expresia „interviu polifonic”, Kreiger consideră că ar fi potrivit ca spusele fiecărui subiect să fie înregistrate cât mai fidel cu putință, iar perspectivele distincte ale oricărui intervievat să se regăsescă în raportul final de cercetare. Acest raport n-ar trebui să fie, așadar
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
care interpretează aceste texte i-ar fi permis să se oprească la o simplă analiză de discurs, Cătălina Mihalache merge însă mult mai departe, adiționând mereu alte categorii de surse, filtrate prin tehnicile de investigație adecvate. Rezultatul este un studiu polifonic de antropologie istorică, în care concepțiile istoriografice, politicile educative, practicile comemorative și vocile actorilor implicați în aceste procese (consemnate prin intermediul unor mărturii orale) ne oferă un tablou comprehensiv, detaliat și plin de viață al celor mai importante reprezentări istorice vehiculate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
este înlocuită prin diferență, iar râsul lui Borges este un "râs care zguduie" (Foucault) Parodia = constestare și distorsiune (Macherey) Parodia = comic (și parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce carnavalescul (cf. Bahtin) = transgresare serioasă (contribuie și la dialogismul sau intertextualitatea tradițiilor menippee și polifonică) (Kristeva) Parodia = critică a realității (Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor lui Bahtin și ale Juliei Kristeva despre Bahtin) Parodia = o "transformare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ele sunt opuse și ostile una alteia (...), de aceea sentimentul întreținut cu bună știință că te afli în fața unui cuvânt străin trebuie să fie deosebit de clar și izbăvitor în parodie". Dostoievski e creatorul unui gen de roman cu totul nou, polifonic, noțiune la care se vor raporta mulți dintre teoreticienii ulteriori ai parodiei. Polifonia romanului vizează "pluralitatea vocilor și conștiințelor autonome și necontopite"39, din rândurile cărora se disting, pe de o parte, limbajele/ discursurile parodiate și limbajele/ discursurile parodiante. Importantă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
op. cit., pp. 538-539. 35 Idem, p. 539. 36 Mihail Bahtin, "Cuvântul la Dostoievski", în Problemele poeticii lui Dostoievski, traducere de S. Recevschi, Editura Univers, București, 1970, p. 269. 37 Idem, p. 266. 38 Idem, p. 269. 39 M. Bahtin, "Romanul polifonic al lui Dostoievski", în Problemele poeticii lui Dostoievski, p. 8. 40 În traducere românească, regăsim explicarea termenului la Julia Kristeva, "Problemele structurării textului", în Pentru o teorie a textului. Antologie "Tel Quel" 1960-1971, traducere de Adriana Babeți și Delia Șepețean-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
le-a transformat, obținând o formă originală de roman, de povestire sau de schiță, dar și o variantă modernă a epopeii în Arhipelagul Gulag și în Roata roșie. În acest sens, lui Soljenițîn i se pare cel mai interesant "romanul polifonic, perfect delimitat în timp și spațiu. Fără erou principal". Cu alte cuvinte, el optează pentru forma de "roman liber", impus în literatura rusă de primul ei scriitor clasic, A.S. Pușkin, și dezvoltat atât de ingenios de romanul lermontovian și dostoievskian
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
asociază cercetării calitative și generează ceea ce s-a numit semiotica operațională sau semiotica socială. Metodele structurale, lexicale, actanțiale ale semioticii pure și dure anilor 60-70 se îmbogățesc cu studii locale interesate de narațiunea cotidiană, argumentare, intertextualitate, citare și alte ecouri polifonice care au dat drept de cetate unor obiecte din cele mai diverse (de la supă la grevă, de la parfum la fotografie). Această nouă semiotica caracterizată prin imersiunea în universul senzorial săturat de semne la toate nivelurile: decoruri, obiecte, practici, discursuri devine
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
în a-și dovedi bărbăția, de a ține piept oricăror invazii, de mici, cârnați și bere fie ea chiar nemțească. Este pentru ei, o adevărată bucurie a primăverii renăscute, când plesnetul mugurilor ce se deschid sfios, se suprapune perfect și polifonic, peste zgomotul sacilor de cărbuni, târâți de prin benzinării spre portbagaje încăpătoare, puse alături de specialități gustoase cu tocătură la grătar. Și apoi să vedeți, cum se întorc seara de la demonstrația de 1 mai, sănătoși și gălăgioși, și pe nimeni nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
comentariu analitic pe marginea unor nuclee epico-dramatice), pentru ca, involuntar, romanul să dobândească altă formă, reclamată chiar de procedeul "personajului-replică" și al motivelor repetitive, extins pe final, la nivelul întregului ciclu, într-o compoziție aluvionară, de tip simfonic (era să zic polifonic numai că polifonia, dacă-l consultăm pe Bahtin, e altceva). Nu întâmplător, ca și în Viață dublă, prozatorul va aduce din nou în prim-plan "oglinda" element simbolic, dar cu o foarte precisă menire în angrenajul epic, câtă vreme oferă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vorbirea reprodusă sunt principalele semnale tex tuale ale acestui stil derivat: [...] intra și dădea bună seara numai Catrinei, spunând de fiecare dată că la proștii ăilalți nu dau bună seara. (M. Preda, Moromeții). Stilul indirect liber are de asemenea efect polifonic, dar discursul naratorului și cel al personajului sunt juxtapuse, dispărând expresiile dicendi, semnele de punctuație specifice stilului direct sau conectorii de subordonare necesari în stilul indirect: Nilă mormăi ceva care putea să însemne că tatăl său vorbește să nu tacă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]