553 matches
-
tipul clasic de hibrid, repertoriat de mult timp de gramatici. El combină mijloacele specifice DD și DI. Spre deosebire de insulele enunțiative sau de discursul direct cu "că", acesta nu are mărci proprii și, în afara contextului, nu poate fi identificat ca atare. Polifonia DIL nu este cea în care cele două voci se disting clar (DD), nici cea în care o voce este absorbită de o alta (DI), ci un amestec strîns al celor două voci: într-un fragment în DIL nu putem
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
20 februarie 1997 Spre deosebire de "comandat", pus între ghilimele, care marchează o rezervă din partea enunțiatorilor, termenul "high bohemia" este marcat atît prin italice, cît și prin ghilimele, fără îndoială, pentru că este un termen de origine engleză. 15 DE LA PROVERB LA IRONIE: POLIFONIE, CAPTARE, SUBVERSIUNE Cazurile de polifonie pe care le-am analizat aparțin discursului raportat: direct, indirect, indirect liber și formele lor hibride. Odată cu modalizarea autonimică, am văzut cum enunțarea poate crea decalaje în interiorul ei prin modul de a varia asumarea enunțului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pus între ghilimele, care marchează o rezervă din partea enunțiatorilor, termenul "high bohemia" este marcat atît prin italice, cît și prin ghilimele, fără îndoială, pentru că este un termen de origine engleză. 15 DE LA PROVERB LA IRONIE: POLIFONIE, CAPTARE, SUBVERSIUNE Cazurile de polifonie pe care le-am analizat aparțin discursului raportat: direct, indirect, indirect liber și formele lor hibride. Odată cu modalizarea autonimică, am văzut cum enunțarea poate crea decalaje în interiorul ei prin modul de a varia asumarea enunțului. Vom prezenta acum un caz
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
care le-am analizat aparțin discursului raportat: direct, indirect, indirect liber și formele lor hibride. Odată cu modalizarea autonimică, am văzut cum enunțarea poate crea decalaje în interiorul ei prin modul de a varia asumarea enunțului. Vom prezenta acum un caz de polifonie mai puțin vizibilă, cel al proverbelor și sloganurilor, ceea ce ne va permite să reflectăm asupra proceselor de captare și de subversiune care permit enunțiatorului să-și sprijine vorbirea pe vorbirea altcuiva. 1. Enunțare proverbială și polifonie Proverbul Enunțarea este, prin
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
acum un caz de polifonie mai puțin vizibilă, cel al proverbelor și sloganurilor, ceea ce ne va permite să reflectăm asupra proceselor de captare și de subversiune care permit enunțiatorului să-și sprijine vorbirea pe vorbirea altcuiva. 1. Enunțare proverbială și polifonie Proverbul Enunțarea este, prin excelență, polifonică; enunțiatorul își prezintă enunțarea ca fiind reluarea unui număr nelimitat de enunțări anterioare, cele ale tuturor locutorilor care au pronunțat proverbul respectiv. Dar nu este vorba de un citat în sensul obișnuit al cuvîntului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
EDF. Vă datorăm mai mult decît lumina". Se încearcă mai puțin identificarea sloganului cu o formulă autonomă, el devine constituentul unui discurs cu multiple dimensiuni. 3. Enunțuri despre alte enunțuri Aluzia la alte enunțuri Am examinat pînă acum fenomene de polifonie în care se combină mai multe surse enunțiative. Nu am putea totuși să confundăm aceste fenomene cu practica constantă a ziarelor sau a publicităților care lăsă să se întrevadă în spatele unui enunț enunțuri sau fragmente de enunțuri celebre. Este chiar
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
În acest caz, însăși "înțelepciunea națiunilor" este ridiculizată. În această privință, poeții suprarealiști acționează invers discursului publicitar: ei atacă orice formă de discurs stereotip, de opinie comună, în timp ce publicitatea caută, în general, să confirme stereotipurile. 4. De la subversiune la ironie Polifonie și ironie În cazurile de subversiune pe care le-am expus, enunțiatorul "imită" un text sau un gen pentru a-l discredita. El se opune celui pe care îl descalifică, pentru a-și pune în valoare propria enunțare. Poate însă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
suspensie, cuvinte emfatice etc.), co-enunțiatorul va presupune că este vorba de o enunțare ironică. Aceasta prezintă particularitatea de a se descalifica ea însăși, de a se submina chiar în momentul în care este pronunțată. Fenomenul poate fi considerat ca aparținînd polifoniei: putem analiza respectivul tip de enunțare ca un fel de punere în scenă prin care enunțiatorul lasă să se audă, prin vocea sa, un personaj ridicol care vorbește serios și de care el se distanțează prin ton și mimică chiar
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
vs grafic 63, 88, 95 oral vs scris 88, 95 P paradigmă 138 parataxă 91 paratext 20, 97 parțială vs totală (anaforă) 243 perfect compus 138 perfect simplu 138, 141 persoană 23, 126, 129, 149, 157 pertinență (lege a) 35 polifonie 165, 205, 212 pozitivă (fațetă) 40 pragmatică (componenta) 19, 28, 30, 60, 237 pragmatică (valoare) 20 predicativă (interpretare) 227 presupus vs afirmat 34, 250 prezent 126, 129, 137, 138, 143, 144 prim plan vs plan secund 140 procedură pragmatică 28
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și context Legile discursului Diversele competențe Discurs, enunț, text Tipuri și genuri discursive Medium și discurs Scena enunțării Ethosul Ambreierea enunțiativă Plan ambreiat și plan non-ambreiat Utilizarea persoanelor Discursuri indirecte, forme hibride Modalizare autonimică, ghilimele, italice De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune Tipuri de desemnări Coeziunea textului: anafora și catafora Nume de mărci și de produse Concluzii Bibliografie selectivă Index Dominique Mangueneau
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
teorii ale postmodernismului care susțin că marile texte sînt folosite de fiecare cititor ca un receptacul prestigios în care el își toarnă propriul sens, propriile invenții, limitări, fantasme. Am în vedere tradiția ca lanț de deschideri către adevărul ultim, ca polifonie a mărturiilor privind radiația misterului divin în mintea și în cuvîntul omului. Dinaintea acestei tradiții se așază conștiința spirituală, adeseori prea puțin ajutată de discursul religios oficial, înclinat de multe ori spre generalități adormitoare, suficiență, conservatorism. Mai sensibili față de noutatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
reacție e de suspiciune [...] Păcatul originar devenit politică de stat!” Însă valoarea cărții nu se reduce la atât: ideile Galeriei sunt ele însele încarnate într-o bogată „galerie” caracterologică și expuse sub veșmintele unui discurs ceremonios în care se întâlnesc polifonia, rafinamentul stilistic, voluptatea evocării și a digresiunii în genere, enunțurile sapiențiale și poezia tandră a obiectelor - toate acestea propulsând romanul lui Ț. printre marile realizări postbelice ale genului. Mult mai jos se află Însoțitorul (1981), care, deși cuprinde numeroase scene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu sunt o fatalitate. Femeia pariziana, cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile ei: un capriciu, o simulare, o minciună și, ceea ce este principal elementul de originalitate 241. Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
califica Pariziana drept o piatră de încercare, dar și ca un agent transformator. Pariziana posedă virtutea de a se mișcă prin lucruri nemișcătoare, dând dovadă de suplețe, capacitate de acomodare și creativitate. Ea reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
bolnav și un stilist precar. Autorul demonstrează că pentru Dostoievski frumosul este o valoare fundamentală, ca autoafirmare a omului în lupta cu realitățile contrare aspirației spre armonie și echilibru. Analizându-i evoluția, K. vorbește, pe urmele lui Mihail Bahtin, despre polifonia romanului dostoievskian, prilej al unui excurs dens dedicat naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate”, urmărită în sincronie: dedublarea (sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
încântătoare pe care ți le poate oferi această minunată și tulburătoare câmpie! Nu a văzut, deoarece Dumnezeu, în "bunătatea" Lui proverbială, îi luase lumina ochilor. În schimb, a auzit și a simțit. În nopțile scurte de vară, a auzit mirabila polifonie a muzicii nocturne, interpretată magistral de artiștii îmbrăcați în fracuri ireproșabile, cărora indivizi cu vederi obtuze le reproșează anumite carențe privind latura materială a existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bineînțeles culturile amestecate nu penetrează în mod egal peste tot. Spania și Italia primesc în fiecare an un număr de turiști mai mare decât numărul de locuitori adulți. Cei mai mulți adolescenți olandezi sunt familiari cu trei limbi străine. Dar această ideală polifonie nu este de așteptat în cursul generației noastre. Până la urmă, cea mai importantă limbă astăzi este cea vorbită de către computer, ca un adevărat dialect internațional. Este posibil să clasificăm țările potrivit nivelului lor de "sentimente pro europene". Eurobaromentrul a măsurat
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
fost urmată de confesiunile lui Liviu Suhar. Lumea sa a început în tulburătoarea Bucovină, la Iacobeni. Este luminată de formele, culorile și simplitatea lucrărilor tradiționale de folosință și de podoabă, ascultă "Vocile artei moderne"1, imprimă "partiturii" de pe șevalet o polifonie când ciudată, când familiară, ce pune semnul egalității între inocență și experiență. Trebuie să lași privitorului libertatea să-și imagineze ce dorește A.V. Ați dorit înfățișarea de acum să fie, cel puțin deocamdată, un rezumat a tot ce ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
al Universității de Artă "George Enescu" din Iași. Cuvintele sale au fost, ca întotdeauna, un regal al ideilor și al metaforei, cultivând, poate, celor care l-au ascultat atunci o "nostalgie a sintezei", cu efecte mai profunde, mai durabile decât polifonia adeseori dezacordată a postmodernismului. Plăcerea, partea de seducție estetică e totdeauna de nedespărțit de o dimensiune de inteligibilitate superioară A.V. Sunteți născut la Iași. Nu aș vrea să începem discuția într-un mod prea sentimental, dar sunt interesat cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
toate preliminariile volumelor sale, confirmând opinia celebră a lui Mihail Sebastian, exprimată în Cum am devenit huligan: "spiritul critic nu poartă uniformă". Într-o lume literară obositor de mimetică, astfel de atitudini se cer reamintite cât mai des cu putință. Polifonie de cititor împătimit Cu toată specializarea pe care o impune o carieră academică, volumele Elvirei Sorohan își extind sensurile mult mai departe de subiectele propriu-zise. Cronicarii sunt urmăriți fie în antologia comentată Cartea cronicilor, fie în Introducere în istoria literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aute kat auten). 2. Democrația este un alt „cap” al bestiei policefale, întrucât specia dorinței omului democratic este aceea a „mâncării și a băuturii”. În comparație cu dorința oligarhă, care părea oarecum „cerebrală”, dorința democrată este de-a dreptul ventrală, de unde și polifonia ventrilocă a înfățișării sale multiple: „cred că acest bărbat este divers și plin de cele mai multe feluri de a fi, e frumos și împestrițat, întocmai acelei cetăți”. Îndepărtarea de unitate este aici extremă, în măsura în care democrația, sub principiul libertății și al egalității
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
asumate, volumul prezent abordează o lectură metafizică, istorică și hermeneutică a textelor platoniciene, complementară lecturii analitice (reprezentată la noi de Valentin Mureșan, prin Comentariul său la Republica lui Platon - Ed. Metropol, București, 2000) și lecturii filologiei critice. Această complementaritate demonstrează polifonia receptării contemporane a textului lui Platon și nu confirmă raportul de exclusivitate al acestor contribuții. Dimpotrivă, ea confirmă manierele diferite în care filosofia politică platoniciană este gândită și comentată în diverse centre universitare românești cărora le aparțin cei care au
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Lupaș, Ioan, Istoria unui manual de istorie, Editura Socec, București, 1932. Mihalache, Cătălina, Memorie și narațiune în discursul didactic al anilor '90, în "Xenopoliana", tom X, 2002, nr. 1-4, pp. 136-152. Idem, Ștefan cel Mare în manualele de istorie post-comuniste. Polifonii sau alternative?, în Zahariuc, Petronel, Văcaru, Silviu (ed.), Ștefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, Editura Alfa, Iași, 2003, pp. 387-408. Idem, Regimul comunist în manualele de istorie, în Rusan, Romulus (ed.), Anii 1973-1989. Cronica unui sfârșit de
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
2010), ignorând efectul mai profund, reflecția critică asupra mitologiei naționale și a miturilor istorice în general: democrația, longevitatea, sfârșitul lumii ș.a. Acest studiu pleacă de la o primă investigație, prezentată în articolul nostru Ștefan cel Mare în manualele de istorie post-comuniste. Polifonii sau alternative?, publicat în Petronel Zahariuc, Silviu Văcaru (editori), Ștefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, Editura Alfa, Iași, 2003, pp. 387-408. 1 Ștefan Pavel, Viața lui Ștefan cel Mare, folosită în susținerea "moldovenismului", în revista "Rost" nr.
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
completează, diversifica și nuanțează demersul istoriei clasice: cercetând cotloane neumblate ale societăților de odinioară, incursiunea în viața de zi cu zi a studenților de la Universitatea Liberă din Bruxelles ne-a permis să atingem nivelul individual al practicilor sociale, restituind astfel polifonia mărturiilor despre ce însemnă să studiezi în străinătate la cumpăna dintre cele două veacuri: al XIX-lea și al XX-lea. La capătul acestui prim volum dintr-un proiect mai amplu, nu putem adăuga decât că deja își așteaptă continuarea
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]