480 matches
-
num]r] Aristotel sau Hume, nu au oferit o descriere a conceptului de virtute, ci au perceput aceast] valoare că pe o idealizare a comportamentului specific vremii respective. Prin urmare, cei care doresc s] se revin] la vechea organizare a polis-ului grecesc sau la epoca iluminist] din Scoția, trebuie s] știe c] nu este vorba despre o revenire efectiv] la acel tip de organizare, ci despre o revenire la vechile scrieri. Exist] totuși p]reri care afirm] c] noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afirmă în realitate așa ceva, tocmai pentru c] toți mării filosofi ai Antichit]ții erau de p]rere c] sclavia era un fapt firesc și corect. Virtuțile aristocratice din acele timpuri depindeau în mare m]sur] de organizarea societ]ții (a polis-urilor sau orașelor grecești). Vechii greci erau conduși de un principiu greșit privind relațiile interumane, iar din aceast] cauz] teoria lor asupra caracterului nu poate fi adaptat] exemplului nostru. Dac] citim operele vechilor scriitori greci, vom fi impresionați de modul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că filosofia politică modernă a adus cu sine o schimbare decisivă a fluxului ideatic, ceea ce a însemnat și o schimbare a însemnătății conceptului de politică. Omul aristotelic era o ființă politică de la natură; cea mai bună lucrarea a omului era polisul, statul. Pentru că, la Aristotel, ființa umană se măsoară prin lucrările sale desăvârșite, aceste lucrări constituie țelul suprem al strădaniilor umane, motivul existenței omului. Aristotel măsoară activitățile umane după rezultatul lor. El nu întreabă: ce poate realiza omul? Care sunt limitele
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
când recunosc ordinea bună și frumoasă a lumii. Modernitatea filosofează în schimb pe motivul îndoielii cu privire la capacitatea oamenilor de a trece peste propriile limitări pentru a se dezvolta cât mai mult. Morala aristotelică merge alături de politică, deoarece numai în societate (polis) fapta morală își vădește puterea și prețul său. Virtutea cere o deprindere în direcția virtuții, educația. Statul aristotelic este un institute de educație morală , o ”comunitate de virtuoși , pentru exercitarea și sporirea virtuții”. Statul ideal al lui Aristotel este mai
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
numai dacă este luată de la stat. Oricât respect am avea pentru individul ca persoană ( și chiar dacă îi acordăm o foarte mică importanță), realitatea rămâne aceea că macrodemocrația modernă ridică această problemă. Grecii puteau fi liberi, în felul lor, pornind de la polis pentru a ajunge la polites. Atunci când polisul este înlocuit de megapolis, putem rămâne liberi munai dacă pornim de la cetățean, numai dacă statul derivă din cetățean. Așadar, a revendica ” libertatea antichității” înseamnă a revendica, fie și în mod necugetat, lipsa libertății
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
respect am avea pentru individul ca persoană ( și chiar dacă îi acordăm o foarte mică importanță), realitatea rămâne aceea că macrodemocrația modernă ridică această problemă. Grecii puteau fi liberi, în felul lor, pornind de la polis pentru a ajunge la polites. Atunci când polisul este înlocuit de megapolis, putem rămâne liberi munai dacă pornim de la cetățean, numai dacă statul derivă din cetățean. Așadar, a revendica ” libertatea antichității” înseamnă a revendica, fie și în mod necugetat, lipsa libertății. Libertate și lege Separarea problemei specifice libertății
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
democrația în România postcomunistă (2011 și 2013); Totalitarismul. De la origini la consecințe (2011); Constituția României. Opinii esențiale pentru legea fundamentală (2013); Zece exerciții de ingineirie constituțională (2013); De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă (2014). Este director al revistei Polis și președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor. Sorin Bocancea (coord.), Revoluția română. Militari, misiuni și diversiuni (c) 2015 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 www
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
persoanele care au provocat trupele militare? Lucrarea de față este a șaptea 2 din cadrul proiectului " După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est", realizat de Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității "Petre Andrei" din Iași, revista de științe politice Polis și Institutul de Studiere a Ideologiilor, în parteneriat cu Editura Institutul European din Iași și cu diferite instituții publice și ale societății civile. Ea poate fi considerată o continuare a lucării pe care am realizat-o, în 2014, împreună cu generalul
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
controlul comerțului etc. În numeroase societăți să ne gândim în special la domniile sfinte și la cultul strămoșilor nu prea este posibil să analizăm nivelul politic fără să trecem prin studiul faptului religios. Definiția europeană a politicului (din cuvântul grec polis: cetate, stat) i-a restrâns sensul la exercitarea puterii de stat, lăsând antropologul în fața unui rest de fenomene neexplicate. Societățile puteau fi guvernate fără ca o clasă conducătoare să exercite, prin intermediul unui guvern central, o adevărată suveranitate peste o unitate teritorială
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Mișcoiu, Sergiu Gherghina, Democratizare și consolidare democratică în Europa Centrală și de Est, Institutul European, Iași, 2014, pp. 223-246. "Noul mecanism de întărire a statului de drept la nivelul Uniunii Europene: în direcția unui model federal?" a apărut inițial în Polis, vol. II, nr. 2 (4)/2014, pp. 21-29. "Inițiativa cetățenească europeană și virtuțile democrației directe sub forma e-democrației" a apărut inițial în Curierul Judiciar, nr. 2/2014, pp. 83-95. "Autonomia religiilor: avem cu adevărat nevoie de un cadru unitar
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
puternici adversari în izolaționismul și antioccidentalismul atât de specific național comunismului. O ideologie se ce manifestă deosebit de virulent și după 1989. Vom reveni asupra acestei teme. publicațiile centrale și provinciale pro europene nu sunt încă foarte numeroase. Sfera politicii, 22, polis, dar și Secolul 20 și România literară trebuie amintite în primul rând. În provincie sunt de menționat: Altera (Târgu Mureș), Mozaicul (Craiova), Carnet literar (Buzău), Continent, titlu semnificativ (Suceava). Raza lor de acțiune nu este încă foarte mare. Adesea ele
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în netă minoritate și inferioritate. și dacă am un regret este că ideologia de centru, liberală, democratică, pluralistă, raționalistă, individualistă, europeană etc. etc., este încă puțin prezentă, combativă și eficientă în confruntarea ideologică actuală. (Reviste ca Sfera politicii și, recent, polis sunt promițătoare). șt. Zeletin sublinia această carență a liberalismului românesc încă din anii treizeci. O ideologie românească de centru este și rămâne vitală pentru viitorul democrației române, prinsă între două totalitarisme agresive, deloc dispărute. N-ar trebui să uităm niciodată
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
patriarchs: Gender and Nation in Contemporary Eastern Europe, in: East European politics and Societies, vol. 8, nr. 2, Spring 1994, pp. 225-255, în special Exemples from Romania, pp. 236-250; Dan pavel, «Deșteaptă-te, Române !». O cercetare în ideologia naționalismului, in: polis, 2/1994, pp. 153 190. 3. Sorin Alexandrescu, pentru o secularizare a culturii române, in: 22, IV, 43, 26 octombrie 1 noiembrie 1994. 4. Mai multe texte personale pe această temă centrală. Ultimul: păturile mijlocii o problemă esențială, in: România
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
putem trece mai departe fără a menționa ce datorăm Antichității greco-romane și ce ne distinge de aceasta. Ideea abstractă de „comunitate a cetățenilor” organizată politic, după frumoasa expresie a lui Dominique Schnapper (Schnapper, 1994), o datorăm Greciei, care a inventat polisul: „Cei care alcătuiesc cetatea, oricât ar fi de diferiți prin origine, rang și funcție, par dintr-un anumit punct de vedere «asemănători» unii pentru ceilalți. Această similitudine stă la baza unității polisului, pentru că, la greci, numai semenii pot fi uniți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Schnapper, 1994), o datorăm Greciei, care a inventat polisul: „Cei care alcătuiesc cetatea, oricât ar fi de diferiți prin origine, rang și funcție, par dintr-un anumit punct de vedere «asemănători» unii pentru ceilalți. Această similitudine stă la baza unității polisului, pentru că, la greci, numai semenii pot fi uniți prin philia, asociați Într-o comunitate. Legătura dintre un om și celălalt capătă astfel, În cadrul cetății, forma unei relații reciproce, reversibile, care Înlocuiește raporturile ierarhice de dominație și supunere. Toți cei care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trăiască În frumusețe, În Înțelepciune și să iubească binele comun” (Castoriadis, 1986, p. 306). Putem așadar să afirmăm primatul identității cetățenești asupra tuturor celorlalte identități. Totuși, trebuie să ne ferim de o viziune irenistă, care ar idealiza funcționarea reală a polisului. Este, În primul rând, extrem de dificil să stabilim cu exactitate dacă participarea constituia o valoare Împărtășită de majoritatea cetățenilor. Se pare că doar cei mai avuți dintre ei au desfășurat cu adevărat o activitate politică. În plus, cetățenia era dobândită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mondialisation?”, Hommes et migrations, nr. 1206, martie-aprilie, pp. 5-15. BIRNBAUM Pierre (1995), Destins juifs. De la révolution française à Carpentras, Paris, Calmann-Lévy. — (1996), „Sur la citoyenneté”, L’Année sociologique, vol. 46, nr. 1, semestrul Întâi, pp. 57-85. CASTORIADIS Cornelius (1986), La Polis grecque et la création de la démocratie, Paris, Seuil. CONSTANT Fred (2000), La Citoyenneté, Paris, Montchrestien. DUCHESNE Sophie (1997a), Citoyenneté à la française, Paris, Presses de Sciences Po. — (1997b), „La citoyenneté”, Les Cahiers du Cevipof, nr. 18. GAILLE Marie (1998), Le
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o figură pozitivă Într-o lume deschisă tuturor, În care se neagă existența frontierelor etnice, politice sau religioase. În acest sens, „cosmopolitul” devine unul dintre partizanii doctrinei antice a cosmopolitanismului, doctrină a stoicilor, conform căreia oamenii sunt locuitori ai unui polis care cuprinde Întregul univers, respectiv cosmosul. Această doctrină este opusă diferențierii tradiționale Între greci și „barbari”, reluată de Aristotel, dar combătută de Alexandru, care Încuraja Însoțirile dintre generalii săi și femei din țările cucerite de armatele sale. Conform partizanilor acestei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rațiunii practice, Philippe de Lara situează, pe bună dreptate, teoretizările lui MacIntyre și Taylor În filiația lui Aristotel, deși le pune În evidență specificitatea: „Pentru Moderni, sensul «vieții bune» nu este definit de la bun Început printr-o cosmogonie centrată pe polis. Identitatea personală a eului situat are forma unei identități narative. Tot așa cum episoadele unei povestiri sunt prinse Într-o acțiune globală, și istoria unei vieți este Încastrată În cea a comunităților: familie, oraș, trib, națiune, biserică etc. Capacitatea de a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
omului. Dacă drepturile omului se pot adresa oricărui individ, indiferent de apartenențele sale specifice, aceasta se Întâmplă pentru că sunt fundamentate pe primatul rațiunii. Acest primat „este legat de un cosmopolitism care trebuie să treacă Înaintea oricărei autorități pozitive (a oricărui polis particular) și de umanism (drepturile sunt ale oricărui om, ca om)” (ibidem, p. 21). Am intrat iremediabil În domeniul artificiului. Toate aceste elemente creionează o filosofie a drepturilor omului despre care trebuie să ne Întrebăm dacă posedă omogenitatea pe care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asumat, agresiv, pe care, se’nțelege, Îl Întâlnim pentru Întâia oară sub forma și mai ales sub denumirea de Daimon la Socrate, sofistul, cel care „poseda adevărul” și pentru care, pentru „vina” de a-l invoca, neglijând zeii protocolari ai polisului, Înțeleptul a fost condamnat să bea cucută. (O altă primă alegere a „destinului individual” În „disprețul” celui „public”, care, În vremea sa, În secolul IV Î.Cr., ca și azi, era mai mult decât o lege, era o fatalitate, un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
limitat al celor care puteau lua parte efectiv la procesul decizional, în urma unei riguroase selecții, caracteristicile de bază ale participării politice, adică esența sa, menită să influențeze atît alegerea deci-denților, cît și deciziile în sine, erau totuși prezente și în polis-ul grecesc, și în timpul Republicii romane. Democrația directă Aceste experiențe sînt atît de importante tocmai pentru că le-au sugerat gînditorilor politici posibilitatea unor forme de democrație directă, cu care să completeze sau chiar să înlocuiască democrația reprezentativă. Și formele de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
filosofie, și în științe politice. În prezent, este Profesor doctor și Decan al Facultății de Științe Politice și Administrative a Universității "Petre Andrei" din Iași. Domeniile de interes: filosofie politică și studii europene. Este Director al revistei de științe politice Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor. Printre lucrările publicate se numără: Instituții și politici publice în Uniunea Europeană (2004); Cetatea lui Platon (2010) lucrare ce a primit premiul Revistei Transilvania și premiul "Vasile Conta" al Academiei Române, 2012; Noi și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
un sfert de secol. În seria demersurilor de cunoaștere a comunismului se înscrie și proiectul După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est, realizat de Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității "Petre Andrei" din Iași, revista de științe politice Polis și Institutul de Studiere a Ideologiilor, în parteneriat cu Editura Institutul European din Iași, cu diferite instituții publice și ale societății civile. După cele treizeci de evenimente desfășurate în 2014 (conferințe, dezbateri, expoziții, spectacole, proiecții cinematografice și lansări de carte
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și organizarea politică nu a fost gândită pentru prima dată În Evul Mediu. De fapt, originea ei este foarte veche, urcând până În antichitatea greco-romană timpurie (sec. al V-lea Î. Hr.), unde o aflăm folosită fie În legătură cu organizarea comunitară a polis-ului grec (ca la Platon), fie ca model pentru diferitele componente („corpuri”) ale statului roman (precum la unii autori latini, cel mai cunoscut din acest punct de vedere fiind, neîndoielnic, Titus Livius, care, Într-una din cărțile binecunoscutei sale Ab
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]