278 matches
-
ambarcațiuni, utilizau un alfabet silabic scris pe coajă de copac sau bambus, aveau darul poeziei și a organizării concursurilor lirice, se dovedeau primitori și ofereau ospețe Îmbelșugate 779. Bajau, populație venită din Peninsula Malacca, În sudul Filipinelor (800.000), ierarhizată, politeistă, apoi islamizată, pescari, agricultori și crescători de animale. Stabiliți la nord est de Mindanao, au făurit un regat important comercial, răspândindu-se și În alte zone insulare 780. Kankanai, comunitate aparținând ansamblului igorot (130.000) În insula Luzon, de-a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dealurilor și În văi, conduse de oameni Înstăriți (mumbaki), păstrând tradiții religioase de o mare amploare și frumusețe 782. Igorot, societate războinică puternic stratificată În bogați (kladaugyan) și săraci (kapos), din nordul insulei Luzon, divizați În șapte grupuri etno-lingvistice, religie politeistă și anemistă, se ocupă cu agricultura (orez, batate dulci, taro, igname), vânătoarea și pescuitul, și mai recent cu prelucrarea minereului de aur și a lemnului, locuiesc În sate compacte constituite din familii Înrudite. Creștinați În mare parte, igoroții au revendicat
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pescuitul, culesul, meșteșuguri (Împletituri, prelucrarea metalelor, țesutul). O trăsătură caracteristică ritualului funerar este cea de-a doua 781 Ibidem, p. 231. 782 Statuile de lemn antropomorfe, În poziție ghemuită, le reprezintă pe zeități (ibidem, p. 200). 783 Religia are caracter politeist și anemism, panteon ierarhizat, practicând cultul străbunilor și vânătoarea de capete. Convertirea la creștinism a dus la un sincretism religios Panteonul avea În frunte marea divinitate (Kabbuiyan la ibaloi, kalinga și kankanay, Lumawig la bontoc, Kadaklan la tingguian, Aglalbank la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
apele limitrofe puțin adânci, cu recifuri de corali, din jurul insulelor 786. Tagbanuwa, locuitori În regiunile muntoase de pe coastele insulei Palawan (circa 10.000), practică agricultura pe terenuri defrișate (orez, porumb tuberculi), vânătoarea (porci sălbatici, maimuțe), pescuitul, culesul, societate divizată și politeistă 787. Tingguian societate ierarhizată, politeistă, acum creștinată, ce aparține ansamblului igorot, trăind În regiunea nord-estică și centrală a Cordelierei și bazinul superior al fluviului Abra 784 Ibidem, p. 294-295. 785 În prezent au pătruns și cultele creștine, Filipine fiind singura
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
recifuri de corali, din jurul insulelor 786. Tagbanuwa, locuitori În regiunile muntoase de pe coastele insulei Palawan (circa 10.000), practică agricultura pe terenuri defrișate (orez, porumb tuberculi), vânătoarea (porci sălbatici, maimuțe), pescuitul, culesul, societate divizată și politeistă 787. Tingguian societate ierarhizată, politeistă, acum creștinată, ce aparține ansamblului igorot, trăind În regiunea nord-estică și centrală a Cordelierei și bazinul superior al fluviului Abra 784 Ibidem, p. 294-295. 785 În prezent au pătruns și cultele creștine, Filipine fiind singura țară creștină asiatică. În ultima
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pescuitul, și mai recent extracția aurului, legumicultura și exploatarea lemnului 835 G.Bloom, M.Grosberg, V.Jealous, P.Kelly, op. cit., p.50. 653 din Întinsele păduri tropicale. Igoruții erau odinioară o societate deosebit de războinică, divizată social, cu un panteon ierarhizat, politeist și anemist, cu un cult deosebit pentru străbuni și vânătoarea de capete, de unde credeau că-și sporesc energiile vitale. Spiritul justițiar s-a menținut și după proclamarea independenței statului Filipine, igoruții declanșând un Îndelungat și distrugător război de gherilă (1970-1986
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Centrală și În jurul lanțului muntos Polis (circa 140.000 de oameni), În sate pe coline sau În văile apelor. Adevărați artiști În prelucarea lemnului, ei realizează numeroase statui de lemn antropomorfe, În poziție ghircită, reprezentând numeroasele zeități din panteonul lor politeist și anemist, chiar dacă și În rândul lor misionarii au introdus creștinismul. Inițial, locuitorii din zonă, deși aveau particularități proprii, erau Înglobați În grupul igoruților. Ifugo (oameni ai muntelui), au fost numiți de spanioli, În secolul al XVI-lea, ifugao, nume
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
formează circumferința sa! Mare a antagonismelor și totodată a complementarității conflictuale a măsurii și a lipsei de măsură! Leagăn al tuturor culturilor deschiderii și schimbului! Obârșie a spiritului celui mai sacru și a spiritului celui mai profan! Obârșie a religiilor politeiste și a religiilor monoteiste! Obârșie a culturilor de mistere care promit învierea din morți și a înțelepciunii care cere acceptarea neantului morții! Obârșie a filozofiei, a teozofiei, a gastrosofiei și a oenosofiei! Obârșie a raționalității, a laicității și a culturii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Spiritul templului iradiază în toate activitățile. Slujitorul templului este un inițiat, crezut la modul absolut. El operează cu principii și expresionări incifrate, oculte, pentru că el este, semnifică, probează prezența zeului. Funcția, profesia, inițierea sa e de natură divină. Religia aceasta politeistă era centrată pe încredere, fidelitate, speranță. Exprimându-se esențializat prin acțiune și contemplare, egiptenii au dat posterității piramidele și Sfinxul, pe lângă scrierea hieroglifică, arta îmbălsămării, voința de a nu muri. în acest context se înscrie și medicina egipteană. Preponderent în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ști ce succes practic au avut aceste Îndrăznețe Încercări sincretice pasionate ale teologilor și preoților diferitelor școli. 4. Politeismul și regatele divinetc "4. Politeismul și regatele divine" a) Politeismul Atât religia sumeriană, cât și cea asiro-babiloniană au fost Întotdeauna profund politeiste. Zeii care Își Împart Între ei puterile divine sunt personificări ale forțelor, fenomenelor naturale și cosmice, dar și concepte abstracte. Avem un zeu al cerului, Anxe "An"/Anuxe "Anu"(m), un zeu al fenomenelor atmosferice, Enlilxe "Enlil", un zeu al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urbană crescândă comportă o articulare socială progresivă, precum și o specializare a muncii, coordonate de un centru administrativ care este În general un palat regal. Tocmai acest tip de model socio-economic este cel În care, așa cum arată comparația istorico-religioasă, apar religiile politeiste, cu un univers divin articulat și structurat organic, În corespondență cu complexitatea societăților care au contribuit la elaborarea sa. De altfel, politeismul va fi În general forma religioasă caracteristică a cetăților palatine chiar de la apariția scrierii. Primele tăblițe incizate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rangul și prerogativele divinității trebuie deduse din indicii indirecte și sporadice, precum etimologia numelor, epitetele divine, elementele teofore prezente În antroponimie și toponomastică. Ca și În alte civilizații ale Orientului Apropiat, religia se prezintă și la Ebla ca un sistem politeist articulat. Zeii atestați sunt foarte numeroși, ținând cont și de multiplele manifestări funcționale sau locale ale acelieași zeități. Panteonul care poate fi dedus din texte are totuși În vedere o regiune mai amplă decât nucleul urban. Oricum, trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu trebuie uitată prezența În religia ugaritică a unei puternice componente hurrite, dovedită fie de divinitățile menționate În texte, fie de Înseși documentele redactate În ugaritică și hurrită. Zeii venerați la Ugarit consitiuie un grup numeros structurat, Într-un panteon politeist, comparabil Întru totul cu cel al lumii clasice. Oricât de multe ar fi divinitățile cărora li se aplică epitete care le leagă de regnul animal (de multe ori cele două sfere nu sunt diferențiate clar: un mit vorbește despre cuplarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după 1200 Î.Hr., datorită izvoarelor epigrafice directe redactate chiar În alfabetul și limba feniciană, articulată În diferite dialecte. Religia fenicienilor din Orient, la fel ca cea din Cartagina și din alte colonii occidentale, are la bază Într-un sistem politeist, diferit pentru fiecare cetate, dar cu o structură asemănătoare. Fiecare centru avea un panteon propriu și divinități tutelare proprii, puse În contextul unei tradiții care ne autorizează să vorbim despre o „religie feniciană”. Relativa diversificare locală a cultelor constituie, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultul fecundității adus uneia sau mai multor divinități feminine. Dar dacă și cum s-a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea unui panteon micenian articulat pe zeități, deși duce cu gândul la un sistem politeist personal ce anticipă panteonul homeric și hesiodic, nu autorizează postularea unei lumi divine minoice analoage. 2. Caracterul sectorial al zeilor micenienitc "2. Caracterul sectorial al zeilor micenieni" Dacă numele zeilor micenieni restituite de tăblițe erau, chiar dacă cu câteva excepții, aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-se În direcția existenței de dincolo de lume și s-au transformat din ce În ce mai mult Într-un cult universalist eliberat de istoria Atenei. b) Calea mistică și critica religiei oficiale Eshatologia și soteriologia misteriilor rămâneau oricum compatibile cu dimensiunile și limitele sistemului politeist. Însă când cetățile și-au atins perioada de maximă Înflorire, religia tradițională a devenit obiectul criticii anumitor mișcări care așezaseră În centrul speculației lor destinul de dincolo de viață al omului. Erau expresii filozofico-religioase, reprezentate În special de orfici și pitagoreici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Asclepios" din Epidaur, Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Pessinus (Frigia), Venusxe "Venus" de la Erice (Sicilia), pentru a numi doar câteva dintre ele. Procesul istorico-religios devenit manifest În aceste enumerări e caracterizat de o unitate relativă a sa, tipică pentru religiile „politeiste”. Ea poate fi desemnată sub aspect sistematic prin expresia „religie sintetică”; trebuie să subliniem că nu este permisă falsificarea acestui fenomen schimbând evaluarea sau terminologia lui, ceea ce se Întâmplă de obicei când, de exemplu, se estimează că acceptarea cultului zeiței
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici faptul că apologeții creștini, deși Își Îndreaptă criticile către tot spectrul religiilor „păgâne”, iau de obicei ca parametru privilegiat al polemicii lor patrimoniul mitic și cultual grec În calitate de cel mai cunoscut și, totodată, cel mai tipic al experienței religioase politeiste comune a diferitelor populații convergente În panorama contemporană. Astfel, Tatian Sirul, În preajma anilor 160/170 d.Hr., le adresează grecilor de la Roma „Discursul” său Îndreptat spre nimicirea, În numele noului mesaj creștin, a Întregii facies păgâne, În care el nu vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spre nimicirea, În numele noului mesaj creștin, a Întregii facies păgâne, În care el nu vedea altceva decât manifestarea perfidei puteri diabolice. Dincolo de atitudinea de critică și de refuz total al culturii contemporane, datorată faptului că aceasta e caracterizată de experiența politeistă, este semnificativ faptul că un autor ca Tatian, care totuși se formase În acea cultură, percepe Încă limpede Întâietatea peceții grecești asupra complexului amalgam de credințe și culte ce definesc Întreaga panoramă religioasă a timpului. El distinge hellenes de barbaroi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după care fiecare popor „se servește” (hrestai) de proprii zei ca de propriile norme tradiționale (nomoi). Esențială componentă a acestui tablou, structura unor asemenea tradiții religioase - care, din diferite motive, pot fi toate definite, cu excepțiile amintite mai sus, ca politeiste - este ulterioară. Fără să putem intra În miezul caracteristicilor specifice fiecărei tradiții În parte, și fără să putem trata complexa problematică a politeismului, e suficient să observăm că, În domeniul istorico-religios, este denumit astfel fenomenul care presupune credința, ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Înzestrate cu putere asupra diferitelor sfere ale vieții cosmice și umane. Intensificându-și contactele În epoca elenistă și, ulterior, În perioada imperială romană, substanțialele analogii structurale ale tradițiilor religioase ale popoarelor din jurul Mediteranei, deci caracterul lor național și ansamblul politeist, au făcut posibil fenomenul cosmopolitismului, care, În această epocă, Îi caracterizează fizionomia. Într-adevăr asistăm la răspândirea progresivă dincolo de respectivele lor granițe naționale a anumitor culte sau a unor ansambluri mitico-rituale ce gravitează În jurul unei singure divinități sau al unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cipru primesc o autorizație analoagă pentru zeița lor, Afroditaxe "Afrodita" Urania (ibidem). De cealaltă parte, la contactul cu aceste culte străine, cărora li se recunoaște legitimitatea, În calitate de expresie a identității naționale a purtătorilor lor, și omogenitatea substanțială, pe fondul comun politeist, cu propriile structuri religioase, cetățeanul grec, fără să-și abandoneze credințele și practicile ancestrale, poate decide În mod autonom să adere la unul sau altul dintre acestea, atunci când consideră că găsește În el garanții și satisfacerea unor exigențe spirituale personale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
magistraturile cetățenești. O asemenea mobilitate a indivizilor este Însoțită de o mobilitate a ideilor și a practicilor religioase, de Întemeierea unor culte noi care, Într-o primă instanță, au reprezentat patrimoniul „național” al celor imigrați, În omogenitatea fundamentală a structurilor politeiste ale lumii din jurul bazinului mediteranean, iar apoi au câștigat treptat interesul și devoțiunea populației locale, asumând acea fizionomie cosmopolită și totodată individualistă pe care am indicat-o deja ca trăsătură distinctivă a experienței religioase elenistice. Și În legătură cu acest lucru este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui va trebui să fie consacrat zeiței, astfel prinzând contur o legătură de „religie personală” (Festugière, 1954), care, fără să poată fi definită În termeni de „convertire”, deoarece rămâne În schemele unei devoțiuni față de o zeitate particulară În interiorul unui cadru politeist (Nock, 1974), exprimă totuși o experiență religioasă destul de diferită, prin intensitatea și calitatea angajamentului personal, față de cea trăită În practicile tradiționale ale cultelor publice naționale și, după câte se pare, chiar și față de cea a misteriilor din perioada clasică. De
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acest fenomen În uscăciunile insensibilului proiect politic de legitimare a puterii. El prezintă o Încărcătură religioasă de netăgăduit și trebuie să fie evaluat ca atare În interferența articulată a diferitelor lui componente. În ochii omului din culturile antice cu structură politeistă, dacă divinitatea se distinge prin capacitatea potentă de acțiune În realitate, nu este anormal faptul ca oamenii investiți cu gradul maxim de putere analoagă să fie considerați părtași la aceeași forță divină. Cu toate acestea, spiritualitatea elenistică inovează În profunzime
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]